Exarh: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(format:in curs - ma ocup eu de traducere.)
(traducere, completare cu situatia din RO, eliminare formate traducere, in curs)
Linia 1: Linia 1:
{{În curs}}
 
{{Traducere EN}}
 
 
{{Cler}}
 
{{Cler}}
  
Linia 7: Linia 5:
 
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
 
* fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o [[eparhie]].
  
==Istorie==
+
==Istoria politică a termenului==
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Extent of the Eastern Roman Empire in 550]]
+
[[Image:Byzantium550.png|right|thumb|150px|Imperiul Roman de Răsărit în anul 550]]
In 476, after the fall of the Roman Empire in the West, the Eastern Roman Empire remained stable through the early years of the Middle Ages and retained the ability for expansion. During this period Emperor [[Justinian]] re-conquered, as part of the Eastern Roman Empire, North Africa, Italy, Dalmatia, and parts of Spain. This expansion put an incredible strain on the limited resources of the Empire, but later emperors would not surrender the re-conquered lands to remedy the strain on resources. This set the stage for establishment of the Exarchates to handle locally the constantly evolving situation in the provinces.
+
După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit primelor secole ale Evului Mediu şi şi-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul [[Iustinian]] (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmaţia şi părţi din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împăraţii s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu preţul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea ''exarhatelor'' menite să gestioneze situaţia locală instabilă din provincii.
  
The Exarchates were a response to weakening imperial authority in the provinces, particularly in Italy and North Africa, and were part of the overall process of unification of civil and military offices in these lands. This type of organization initiated in an early form by [[Justinian]] led eventually to the creation of the Theme system by emperor [[Heraclius]]. The first exarchate, with [Ravenna]] at its center, was formed and organized during the reign of Emperor [[Maurice]]. The exarch functioned also as the representative of the [[Patriarch]] of Constantinople. Similarly, separate exarchates were established for Byzantine Sicily and Africa. By the mid eighth century all these exarchates were lost under the advance of the Lombards and Franks. 
+
Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorităţii imperiale în provincii, îndeosebi în Italia şi în Africa de Nord şi au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcţiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, iniţiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe ''theme'' instaurat de împăratul [[Heraclie]]. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat şi organizat în timpul împăratului [[Mauriciu]] (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteiea a funcţionat şi ca reprezentant al [[Patriarh]]ului de [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]]. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină şi Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi şi de franci.
 +
==Istoria bisericească a termenului==
 +
Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un [[mitropolit]] care avea jurisdicţie nu numai asupra [[teritoriu canonic|propriei sale mitropolii]], ci şi asupra altor mitropoliţi. [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451) care a dat autoritate specială  [[scaun]]ului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reşedinţa Împăratului şi a Senatului” nu foloseşte încă termenul de [[patriarh]] ci vorbeşte doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al [[Sinodul de la Sardica|Sinodului de la Sardica]] din anul 343).
  
==Istorie bisericească==
+
Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept [[Pentarhia]] – organizarea Bisericii în cinci patriarhii ([[Biserica Romei|Roma]], [[Biserica Ortodoxă a Constantinopolului|Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Alexandria]], [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]] şi [[Biserica Ortodoxă a Ierusalimului|Ierusalim]] – principalele oraşe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, aşa cum fusese articulată această idee în legislaţia împăratului Iustinian (în special în ''Novella'' 131). După ce a fost recunoscut formal la [[Sinodul Quinisext|Sinodul Trulan]] (692), apelativul de '''patriarh''' a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii.
The term exarch first entered the ecclesiastical language as a title for a [[metropolitan]] with jurisdiction not only for the area for which he was a metropolitan, but also over other metropolitans. The [[First Ecumenical Council]] (held in 451), which gave special authority to the [[see]] of Constantinople as being "the residence of the emperor and the Senate," did not use the term "patriarch", but in its ninth canon still spoke only of "exarchs".  
+
Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliţii care guvernau cele trei [[dioceză|dioceze]] (politice) apărute din împărţirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul [[Diocleţian]]. Aceştia erau Exarhii Asiei (cu sediul la [[Efes]]), Capadociei şi Pontului (cu centrul în [[Cezareea (Capadocia)|Cezareea]]) şi Traciei (cu capitala la [[Heracleea]] Sintica). Mai târziu, creşterea autorităţii scaunului de Constantinopol a dus la dispariţia acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obişnuite (Fortescue, ''Orthodox Eastern Church'', pp. 21-25).
 +
Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi şi care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cini patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când [[Sinodul III Ecumenic|Sinodul de la Efes]] din anul 431 a recunoscut autocefalia [[Biserica Ortodoxă a Ciprului|Bisericii Ciprului]], [[întâistătător|primatul]] acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.  
  
The title patriarch came about when the Imperial government proposed an organization for a universal Christendom that was composed of five patriarchal [[see]]s (Rome, Constantinople, Alexandria, Antioch, and Jerusalem, known as the [[pentarchy]]). This was done under the auspices of a single universal empire as formulated in the legislation of Emperor Justinian, especially in his Novella 131. Having received formal ecclesiastical sanction at the [[Quinisext Council|Council of Trullo]] (held in 692), the name "patriarch" became the official title for the Bishops of these sees. The title "Exarch" remained the proper style for metropolitans who ruled over the three remaining (political) [[diocese]]s of Diocletian's division of the Eastern Prefecture. These were the Exarchs of Asia (at [[Ephesus]]), of Cappadocia and Pontus (at Caesarea), and of Thrace (at [[Heraclea]] Sintica). Later the advance of the stature of Constantinople put an end to these exarchates, and they fell back to the state of ordinary metropolitan sees (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 21-25). But the title of exarch was still occasionally used for any Metropolitan (so at Sardica in 343, can. vi).
+
Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceştia şi-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria şi părţi din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria şi  Ţara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, [[Arhiepiscop]]ul [[Biserica Ortodoxă a Sinaiului|Muntelui Sinai]] poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât şi al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.  
 +
==Istoria recentă a titlului==
 +
Pe [[28 februarie]] 1870, lupta dintre greci şi bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. [[Biserica Ortodoxă Bulgară|Biserica Bulgariei]] a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei îşi avea reşedinţa tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.
  
The principle was established that, since no addition should be made to the fixed number of five patriarchs of the pentarchy, any bishop with authority over other bishops who was not dependent on any one of these five should be called an exarch. Thus, since the [[Church of Cyprus]] was declared autocephalous (at Ephesus in 431), its Primate received the title of Exarch of Cyprus.
+
Capul [[Biserica Ortodoxă a Georgiei|Bisericii Georgiei]], autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul [[Catolicos|Catolicoşi]]-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul [[Sfântul Sinod|Sfântului Sinod]] al [[Biserica Ortodoxă Rusă|Bisericii Ruse]] de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe [[7 aprilie]] 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei şi de Patriarhia Constantinopolului pe [[3 martie]] 1990.
  
The short-lived medieval Churches of Ipek (for Serbia), Achrida (for Bulgaria) and Tirnova (for Romania), were governed by exarchs, though these prelates occasionally assumed the title of patriarch (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 305 sq. 317 sq., 328 sq.). On the same principle the [[Archbishop]] of Mount Sinai is an exarch, though in this case, as in that of Cyprus, modern Orthodox usage generally prefers the title "Archbishop".  
+
Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afarea teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alţii, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară şi ierusalemiteană. Exarhii aflaţi sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".
  
==Istorie recentă==
+
În anul 1972, [[José (Cortes y Olmos) de Ciudad de Mexico|Episcopul José]] şi Biserica Naţională Mexicană au fost acceptate în [[Biserica Ortodoxă din America]] sub numele de "[[Exarhatul de Mexico (OCA)|Exarhatul de Mexico]]," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul [[Dmitri (Royster) de Dallas|Dimitrie al Dallas]]-ului şi al Sudului  (care are în grijă şi Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i [[Eparhia Sudului (OCA)|Eparhie a Sudului]].
On [[February 28]], 1870, the twenty-year old struggle between Greeks and Bulgarians for the control of the Church in Bulgaria culminated when the Ottoman Sultan Abd-ul-Aziz created an independent Bulgarian ecclesiastical organization, known as the Bulgarian Exarchate, with its head given the title of Exarch, not that of Patriarch. The [[Church of Bulgaria]] had then become independent of the Greek-dominated Patriarchate of Constantinople. The Bulgarian Exarch resided at Constantinople, the Ottoman capital.
 
  
The head of the [[Church of Georgia]], which had been autocephalous since 750, was styled, since 1008, as [[Catholicos]]-Patriarchs of Iberia, i.e. the Caucacus. In 1802, after imperial Russia destroyed the independence of the Georgian Church, the Primate of Georgia (who was always a Russian) sat in the [[Holy Synod]] at St. Petersburg with the title of Exarch of Georgia (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). On [[April 7]], 1917 the Georgian Patriarchate was restored with the title of Catholicos-Patriarch of All Georgia.  Its autocephaly was recognized by the Church of Russia, in 1943, and by the Constantinople Patriarchate on [[March 3]], 1990.
+
Sub autoritatea [[Biserica Antiohiei (siriacă)|Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei]] se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obişnuit acesta este numit [[catolicos]]. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul [[Biserica Indiei (Siriană Malankara)|Catolicosatului Răsăritului]], şi acesta cu sediul în India.  
 +
===În Biserica Ortodoxă Română===
  
Today in the Orthodox Church, an Exarch is usually a deputy of a Patriarch. In many cases he rules, on behalf of the Patriarch, a Church outside the home territory of the Patriarchate. Thus, in the United States of America, there are Exarchs representing, among others, the Serbian, Romanian, Bulgarian and Jerusalem Patriarchs. The style of the Exarchs of the Patriarchate of Jerusalem is "Exarch of the Holy Sepulcher".
+
Mitropoliţii de Târgovişte şi apoi Bucureşti, precum şi mitropoliţii Sucevei, apoi Iaşilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiţi cu drept de jurisdicţie canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiţionale ale eparhiilor lor. Astfel, ei şi-au exercitat jurisdicţia asupra credincioşilor ortodocşi din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureşul istoric, Pocuţia şi Transistria.
 +
După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) şi titlul de  Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, şi comunităţi ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autorităţile Republicii Moldova odată cu recunoaşterea juridică a existenţei mitropoliei înseşi.
  
In 1972, [[Jose (Cortes y Olmos) of Mexico City|Bishop Jose]] and the Mexican National Church were accepted by the [[Orthodox Church in America]] as the "Exarchate of Mexico (OCA)|Exarchate of Mexico]]," with Archbishop Dmitri (Royster) of Dallas|Dimitri of Dallas]] and the South serving as Exarch of Mexico in addition to his responsibilities for the [[Diocese of the South (OCA)|Diocese of the South]].
+
Conform Statutului de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către [[chiriarh]] dintre [[arhimandrit|arhimandiţii]] sau [[protosinghel]]ii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului şi are „atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control la mănăstiri şi de referent pentru problemele mănăstireşti” şi poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte şi din [[Consiliul Eparhial]], cu vot consultativ (art. 96 (5) ) şi, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenţei Consiliului eparhial (art. 101).
  
The [[Church of Antioch (Syriac)|Oriental Orthodox Patriarch of Antioch]] has under his authority an Exarch in India, known by the ancient title Maphrian, although he is popularly referred to as Catholicos. This is not to be confused with the autocephalous Catholicate of the East, which is also located in India.
+
==Surse==
 +
*[[:en:Exarch]]
 +
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipeadia: Exarch]
+
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Exarch Wikipedia: Exarch]
 
+
*[http://www.patriarhia.ro/_upload/documente/statutul_bor.pdf Statutul de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române], pe  siteul oficial al Patriarhiei Române.
  
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]

Versiunea de la data 28 ianuarie 2011 15:07

Acest articol face parte din seria
Cler
Antiochian local synod.jpg
Ordinele mari
EpiscopPreotDiacon
Ordinele mici
SubdiaconCiteț
CantorAcolit
Ordine dispărute
HorepiscopExorcist
Paznicul ușiiDiaconiță
Titluri episcopale
PatriarhCatolicos
ArhiepiscopMitropolit
VicarTitular
Titluri preoțești
ProtopopParoh
ProtosinghelSachelar
IconomIconom stavrofor
Titluri diaconale
Arhidiacon
ProtodiaconIerodiacon
Titluri monahale
Arhimandrit
StarețEgumen
Adiacente
HirotonieVeșminte
Formule de adresare
Distincții bisericești
ExarhVicar
Editați această casetă


Apelativul de exarh, din grecescul ἔξαρχος (exarchos), era titlul dat unui guvernator al unei provincii îndepărtate de capitala Constantinopol în Imperiul Roman de Răsărit (bizantin). În lumea bisericească, termenul apare în secolul al V-lea ca titlu acordat de patriarh unui episcop:

  • fie ca delegat al acestuia, având autoritate asupra altor episcopi în numele patriarhului
  • fie ca episcop-delegat al patriarhului într-o regiune sau comunitate care nu era destul de mare sau destul de bine organizată pentru a fi constituită într-o eparhie.

Istoria politică a termenului

Imperiul Roman de Răsărit în anul 550

După anul 476, anul căderii Imperiului Roman de Apus, Imperiul Roman de Răsărit a supravieţuit primelor secole ale Evului Mediu şi şi-a păstrat elanul expansionist. Astfel, împăratul Iustinian (527-565) a recucerit pentru Imperiul Roman de Răsărit Africa de Nord, Italia, Dalmaţia şi părţi din peninsula Iberică. Acest efort de expansiune a solicitat la maxim resursele limitate ale Imperiului, însă împăraţii s-au luptat să păstreze teritoriile cucerite, chiar cu preţul epuizării acestor resurse. Această atitudine a dus la instaurarea exarhatelor menite să gestioneze situaţia locală instabilă din provincii.

Exarhatele au apărut ca răspuns la declinul autorităţii imperiale în provincii, îndeosebi în Italia şi în Africa de Nord şi au făcut parte dintr-un proces mai larg de unificare a magistraturilor civile cu funcţiile militare în provinciile Imperiului. Acest tip de organizare, iniţiat într-o primă formă de Iustinian, a dus în cele din urmă la crearea sistemului organizării imperiului pe theme instaurat de împăratul Heraclie. Primul exarhat, cu capitala la Ravenna a fost întemeiat şi organizat în timpul împăratului Mauriciu (în traduceri mai vechi elenizat: Mavrichie) (582-602). Exarhul acesteiea a funcţionat şi ca reprezentant al Patriarhului de Constantinopol. Tot astfel au fost stabilite exarhate distincte pentru Sicilia bizantină şi Africa de Nord. Până la jumătatea secolului al VIII-lea, toate aceste exarhate fuseseră pierdute pentru Imperiu, fiind cucerite de lombarzi şi de franci.

Istoria bisericească a termenului

Termenul de exarh a intrat în limbajul bisericesc mai întâi ca titlu menit să desemneze un mitropolit care avea jurisdicţie nu numai asupra propriei sale mitropolii, ci şi asupra altor mitropoliţi. Sinodul de la Calcedon (451) care a dat autoritate specială scaunului arhiepiscopal al Constantinopolului întrucât acesta era „reşedinţa Împăratului şi a Senatului” nu foloseşte încă termenul de patriarh ci vorbeşte doar despre autoritatea sa de "exarh" (canonul nr. 9). Ocazional, titlul de exarh a fost folosit ocazional pentru a desemna orice mitropolit (de exemplu în canonul 6 al Sinodului de la Sardica din anul 343).

Titlul de patriarh a apărut în momentul în care autoritatea imperială a propus organizarea Bisericii Universale în sistemul cunoscut astăzi drept Pentarhia – organizarea Bisericii în cinci patriarhii (Roma, Constantinopol, Alexandria, Antiohia şi Ierusalim – principalele oraşe ale Imperiului, plus Cetatea Sfântă). Această organizare era întemeiată pe ideea structurării lumii într-un unic imperiu universal, aşa cum fusese articulată această idee în legislaţia împăratului Iustinian (în special în Novella 131). După ce a fost recunoscut formal la Sinodul Trulan (692), apelativul de patriarh a devenit titlul oficial al episcopilor acestor eparhii. Titlul de"exarh" a continuat să fie folosit îndeosebi pentru mitropoliţii care guvernau cele trei dioceze (politice) apărute din împărţirea Prefecturii Răsăritene operată de împăratul Diocleţian. Aceştia erau Exarhii Asiei (cu sediul la Efes), Capadociei şi Pontului (cu centrul în Cezareea) şi Traciei (cu capitala la Heracleea Sintica). Mai târziu, creşterea autorităţii scaunului de Constantinopol a dus la dispariţia acestor exarhate, care au decăzut la rangul de mitropolii obişnuite (Fortescue, Orthodox Eastern Church, pp. 21-25). Numărul patriarhiilor a fost fixat la cinci, astfel că orice episcop cu autoritate asupra altor episcopi şi care nu se afla sub ascultarea unuia din cei cini patriarhi avea să primească titlul de exarh. Astfel, când Sinodul de la Efes din anul 431 a recunoscut autocefalia Bisericii Ciprului, primatul acesteia a primit titlul de „Exarh al Ciprului”.

Unele Biserici din Sud-Estul Europei care au cunoscut perioade de autocefalie în perioada medievală erau guvernate oficial de exarhi, însă uneori aceştia şi-au asumat titlul de patriarhi. Astfel a fost cazul exarhatului/patriarhiei de Ohrida (Bulgaria şi părţi din Macedonia) Peč (Serbia) sau Târnovo (Bulgaria şi Ţara Românească) (Fortescue, "Orthodox Eastern Church ", 305 sq. 317 sq., 328 sq., corectat). Tot astfel, Arhiepiscopul Muntelui Sinai poartă titlul de exarh, însă atât în cazul său cât şi al Bisericii Ciprului, în practica ortodoxă contemporană este preferat titlul de arhiepiscop.

Istoria recentă a titlului

Pe 28 februarie 1870, lupta dintre greci şi bulgari pentru controlul Bisericii din Bulgaria a culminat cu hotărârea sultanului otoman Abdul-Aziz de a crea o structură bisericească bulgară separată, cunoscută sub numele de Exarhatul Bulgar, condus de un ierarh care purta prin urmare titlul de exarh, nu pe cel de patriarh. Biserica Bulgariei a devenit astfel independentă de Patriarhia greacă de Constantinopol, însă Exarhul Bulgariei îşi avea reşedinţa tot la Constantinopol, în capitala Imperiului Otoman.

Capul Bisericii Georgiei, autocefală din anul 750, poartă, începând cu anul 1008, titlul Catolicoşi-Patriarhi ai Iviriei (adică ai Caucazului). În anul 1802, când Rusia imperială a anulat independenta Bisericii Georgiei, primatul Georgiei (de etnie rusă) purta în cadrul Sfântului Sinod al Bisericii Ruse de la Sankt Petersburg titlul de Exarh al Georgiei (Fortescue, Orthodox Eastern Church, 304-305). Pe 7 aprilie 1917, Patriarhia Georgiei a fost restabilită, întâistătătorul ei purtând titlul de Catolicos-Patriarh al Întregii Georgii. Autocefalia acesteia a fost recunoscută în anul 1943 de Biserica Rusiei şi de Patriarhia Constantinopolului pe 3 martie 1990.

Astăzi, în Biserica Ortodoxă exarhul este de obicei un trimis al Patriarhului. Frecvent, acesta guvernează în numele patriarhului o Biserică din afarea teritoriului de origine al Patriarhatului. Astfel, în Statele Unite ale Americii există, printre alţii, exarhi care reprezintă Patriarhiile sârbă, română, bulgară şi ierusalemiteană. Exarhii aflaţi sub autoritatea Patriarhiei Ierusalimului poartă titlul de "Exarhi ai Sfântului Mormânt".

În anul 1972, Episcopul José şi Biserica Naţională Mexicană au fost acceptate în Biserica Ortodoxă din America sub numele de "Exarhatul de Mexico," avându-l ca exarh pe Arhiepiscopul Dimitrie al Dallas-ului şi al Sudului (care are în grijă şi Exarhatul de Mexico, pe lângă însărcinările lui pastorale privind propria-i Eparhie a Sudului.

Sub autoritatea Patriarhiei orientale ortodoxe a Antiohiei se află un Exarh al Indiei care poartă străvechiul titlu de Mafrian, însă în mod obişnuit acesta este numit catolicos. Acesta nu trebuie confundat însă cu întâistătătorul Catolicosatului Răsăritului, şi acesta cu sediul în India.

În Biserica Ortodoxă Română

Mitropoliţii de Târgovişte şi apoi Bucureşti, precum şi mitropoliţii Sucevei, apoi Iaşilor au purtat multă vreme titlul de Exarhi al Plaiurilor. Acesta titlu bisericesc semnifica faptul că ierarhii respective erau învestiţi cu drept de jurisdicţie canonică extrateritorială, adică peste limitele administrative tradiţionale ale eparhiilor lor. Astfel, ei şi-au exercitat jurisdicţia asupra credincioşilor ortodocşi din diferite alte zone precum Valea Timocului, Transilvania, Maramureşul istoric, Pocuţia şi Transistria. După reactivarea Mitropoliei Basarabiei în anul 1992, aceasta a primit (octombrie 1995) şi titlul de Exarhat al Plaiurilor, la ea putând adera, extrateritorial, şi comunităţi ortodoxe române din afara Republicii Moldova. Statutul de Exarhat al Plaiurilor a fost recunoscut Mitropoliei Basarabiei de autorităţile Republicii Moldova odată cu recunoaşterea juridică a existenţei mitropoliei înseşi.

Conform Statutului de Organizare şi funcţionare a Bisericii Ortodoxe Române, în cadrul fiecărei eparhii poate exista un exarh al mănăstirilor.Acesta, numit de către chiriarh dintre arhimandiţii sau protosinghelii din eparhia respectivă, face parte din corpul de control al episcopului şi are „atribuţii generale de îndrumare, de inspecţie, de control la mănăstiri şi de referent pentru problemele mănăstireşti” şi poate conduce Sectorul Exarhatul mănăstirilor (administrarea mănăstirilor la nivel eparhial făcându-se prin intermediul acestui departament) (art. 109, în special litera b) ). El face parte şi din Consiliul Eparhial, cu vot consultativ (art. 96 (5) ) şi, în cadrul acesteia, este membru de drept al Permanenţei Consiliului eparhial (art. 101).

Surse

Legături externe