Evloghie al Alexandriei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Posteritatea)
 
Linia 9: Linia 9:
  
 
==Posteritatea==
 
==Posteritatea==
Deja, la puțini ani după moartea sa, [[Ioan Moshu]] îl numește „cel întru  sfinți Evloghie al Alexandriei” în [[Limonariu]], unde îi sunt închinate două capitole, c. 146 și c. 148, iar capitolul 195 face mențiune de moartea lui Evloghie.
+
Deja, la puțini ani după moartea sa, [[Ioan Moshu]] îl numește „cel întru  sfinți Evloghie al Alexandriei”, „marele Evloghie” și „dumnezeiescul și iubitorul de mucenici Evloghie” în [[Limonariu]], unde capitole 146-148 sunt legate de viața lui, iar capitolul 195 face mențiune de moartea lui Evloghie.
 +
 
 +
Capitolul 146 povestește o vedenie a patriarhului Evloghie în care i s-a arătat mucenicul Iulian, și „care l-a îndemnat să ridice biserica lui, care era stricată de vreme și învechită și amenința cu căderea. Iar dumnezeiescul și iubitorul de mucenici Evloghie a pus mâna cu multă râvnă și a ridicat biserica lui, zidind-o din temelie, împodobind-o cu tot felul de podoabe cum se cuvenea mucenicului.”
  
 
==Scrieri==
 
==Scrieri==

Versiunea curentă din 14 februarie 2017 00:57

Cel întru sfinți părintele nostru Evloghie al Alexandriei a fost Patriarh al Alexandriei între anii 579 și 607. Evloghie a fost un râvnitor luptător împotriva ereziilor din vremea lui, și mai ales împotriva monofizitismului sub diferitele lui forme. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 13 februarie.

Viața

Sirian de neam, s-a făcut călugăr la Antiohia. Văzând că erorile lui Eutihie au aruncat Bisericile din Siria și Egipt în negura păcatelor și a greșelilor dogmatice, Evloghie a învățat din greșelile lor și s-a făcut apărător al credinței ortodoxe propovăduite de Sinodul IV Ecumenic de la Calcedon. A fost hirotonit preot în Antiohia de către patriarhul Anastasie I al Antiohiei (561-571 și 594-599) și a devenit stareț al mănăstirii Maicii Domnului din Antiohia.

În anul 579 a fost ales patriarh al Alexandriei. Către anul 582, patriarhul Evloghie s-a întâlnit cu viitorul papă Grigorie cel Mare în Constantinopol, cu care a legat o frumoasă prietenie. Din corespondența lor s-au păstrat doar scrisorile trimise de papa Grigorie între anii 595 și 600. În una din acestea, scrisă probabil în iunie 598, papa Grigore îi dă lui Evloghie detalii despre misiunea reușită a sfântului Augustin de Canterbury în Anglia. Într-o altă scrisoare, patriarhul Grigorie recunoaște că Cathedra Petri, autoritatea apostolică, nu este un privilegiu local, ci ea este constituită din comuniunea trei scaune patriarhale: Roma, Antiohia și Alexandria.

Patriarhul Evlogie a trecut la Domnul în anul 607.

Posteritatea

Deja, la puțini ani după moartea sa, Ioan Moshu îl numește „cel întru  sfinți Evloghie al Alexandriei”, „marele Evloghie” și „dumnezeiescul și iubitorul de mucenici Evloghie” în Limonariu, unde capitole 146-148 sunt legate de viața lui, iar capitolul 195 face mențiune de moartea lui Evloghie.

Capitolul 146 povestește o vedenie a patriarhului Evloghie în care i s-a arătat mucenicul Iulian, și „care l-a îndemnat să ridice biserica lui, care era stricată de vreme și învechită și amenința cu căderea. Iar dumnezeiescul și iubitorul de mucenici Evloghie a pus mâna cu multă râvnă și a ridicat biserica lui, zidind-o din temelie, împodobind-o cu tot felul de podoabe cum se cuvenea mucenicului.”

Scrieri

În scrierile sale, Patriarhul Evloghie respinge greșelile novațienilor, dintre care câteva grupuri mai existau în eparhie în vremea lui. Evloghie mărturisea credința în uniunea ipostatică a celor două firi în Hristos împotriva lui Nestorie și Eutihie. În plus de diferitele lucrări și comentarii împotriva ereticilor, Evloghie a scris 11 discursuri în apărarea papei Leon cel Mare și a Sinodului IV Ecumenic de la Caelcedon. Din toate scrierile lui s-a păstrat doar o predică la Duminica Floriilor și câteva fragmente disparate din alte scrieri.

Casetă de succesiune:
Evloghie al Alexandriei
Precedat de:
Ioan al IV-lea
Patriarh al Alexandriei
579-607
Urmat de:
Teodor I



Surse