Evanghelii sinoptice

Evanghelii sinoptice sunt numite primele trei evanghelii din Noul Testament: Matei, Marcu și Luca. Ele sunt numite „sinoptice” (gr. synopsis - συν, „împreună”, and όψις, „a vedea”: acțiunea de a vedea lucrurile puse împreună) pentru că au planuri asemănătoare, ordine a evenimentelor asemănătoare, parabole asemănătoare, ceea ce le face să poată fi privite în paralel - în mod concret în lucrări care se numesc Sinopse -, pentru a se vedea asemănările și deosebirile dintre ele. Ioan, pe de altă parte, în evanghelia sa, se exprimă într-un stil diferit și relatează aceleași evenimente cu totul alt mod, contrastant cu evangheliile sinoptice.

În mod tradițional, evangheliile sinoptice sunt datate ca fiind scrise înainte de epistolele sfântului apostol Pavel și înainte de Evanghelia după Ioan.

Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulți învățați au investigat relația dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, teologul german J.J. Griesbach a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit sinopsă (1776). Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu și Luca, au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de Evanghelii sinoptice, iar problema motivelor asemănărilor și diferențelor dintre ele, precum și a relațiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca „problema sinoptică”.

In the fourth century, the church historian Eusebius of Caesarea first devised a method for theologians to find parallel texts in the three gospels that were "seen together with the same eyes." In the fifth century, Augustine of Hippo proposed the view that Mark drew upon Matthew for his gospel and then Luke used both Matthew and Mark as sources.

This view remained unchallenged until the late eighteenth century when scholars in the West began intensive study of the Scriptures, studies which developed into what is known as the synoptic problem. It was during these times that the term "synopsis" began to be used by scholars in relation to the three gospels. By the early nineteenth century scholars began to use the term "synoptic gospels" instead of the then generally used "first three gospels."

Since then, various hypotheses developed by scholars in the West have put forward various sequences of authorship of the "synoptic gospels." These hypotheses range over many sequences of events included hypothesizing earlier oral and written sources, without having come to any common resolution or agreement.

Au fost propuse multe soluții la problema sinoptică, dar părerea dominantă este că Marcu a scris prima Evanghelie, din care Matei și Luca au împrumutat pasaje, atât din aceasta, cât și din alte surse pierdute, numite Q. Acest punct de vedere este cunoscut drept ipoteza „două surse”. Ipoteza „patru surse” include și alte două surse (M și L).

O altă teorie care se referă la problema sinoptică este ipoteza Farrer. Această teorie susține prioritatea lui Marcu (acesta a scris primul) și se lipsește de nevoia unui document teoretic Q. Austin Farrer a susținut că Luca a folosit Evanghelia lui Matei drept sursă, la fel ca și Marcu, explicând similitudinile dintre ele fără a fi nevoie să se refere la un document ipotetic.