Evanghelie: Diferență între versiuni
(→Originea Evangheliilor canonice) |
(→Originea Evangheliilor canonice) |
||
| Linia 22: | Linia 22: | ||
O altă teorie care se referă la problema sinoptică este ipoteza Farrer. Această teorie susţine prioritatea lui Marcu (acesta a scris primul) şi se lipseşte de nevoia unui document teoretic Q. Austin Farrer a susţinut că Luca a folosit Evanghelia lui Matei drept sursă la fel ca şi Marcu, explicând similitudinile dintre ele fără a fi nevoie să se refere la un document ipotetic. | O altă teorie care se referă la problema sinoptică este ipoteza Farrer. Această teorie susţine prioritatea lui Marcu (acesta a scris primul) şi se lipseşte de nevoia unui document teoretic Q. Austin Farrer a susţinut că Luca a folosit Evanghelia lui Matei drept sursă la fel ca şi Marcu, explicând similitudinile dintre ele fără a fi nevoie să se refere la un document ipotetic. | ||
| + | Estimările referitoare la datele în care au fost scrise Evangheliile diferă semnificativ, iar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învăţaţii mai conservatorii tind să le dateze mai înainte decât ceilalţi. Datele de mai jos sunt estimările făcute de răposatul Raymond E. Brown în cartea sa, ''O introducere la Noul Testament'', ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiştilor: | ||
| − | + | :Matei: c. 70–100 ca punct de vedere majoritar, fată de specialiştii conservatori care susţin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceştia nu acceptă pe Marcu ca fiind primul care a scris Evanghelia. | |
| − | + | :Marcu: c. 68–73 | |
| − | + | :Luca: c. 80–100, with most arguing for somewhere around 85 | |
| − | + | :Ioan: c. 90–110. Brown does not give a consensus view for John, but these are dates as propounded by C K Barrett, among others. The majority view is that it was written in stages, so there was no one date of composition. | |
| − | : | ||
| − | : | ||
| − | : | ||
The general consensus among biblical scholars is that all four canonical Gospels were originally written in Greek, the ''lingua franca'' of the Roman Orient. It has been suggested that Matthew may have originally been written in Aramaic, or that it was translated from Aramaic to Greek at a very early stage, probably by the author himself. Regardless, no Aramaic original texts of the Gospels have ever been found, only translations from the Greek (see Peshitta). | The general consensus among biblical scholars is that all four canonical Gospels were originally written in Greek, the ''lingua franca'' of the Roman Orient. It has been suggested that Matthew may have originally been written in Aramaic, or that it was translated from Aramaic to Greek at a very early stage, probably by the author himself. Regardless, no Aramaic original texts of the Gospels have ever been found, only translations from the Greek (see Peshitta). | ||
Versiunea de la data 8 iunie 2008 14:54
| Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!
Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului. |
| Acest articol face parte din seria Sfânta Liturghie | |
| Liturghia pregătitoare | |
| Proscomidia Obiecte liturgice Veșminte | |
| Liturghia cuvântului | |
| Ectenia Mare Antifoanele Ieșirea cu Sfânta Evanghelie Troparul sărbătorii Trisaghionul Apostolul Evanghelia Predica Ectenia cererii stăruitoare Ectenia celor chemați | |
| Liturghia euharistică | |
| Heruvicul Ieșirea cu Cinstitele Daruri Ectenia credincioșilor Crezul Anaforaua Anamneza Epicleza Axionul Rugăciunea „Tatăl nostru” Împărtășirea Încheierea Anafura | |
| Liturghia Darurilor Înainte Sfințite | |
| Editați această casetă | |
Evanghelia (în greacă, "evangelie" înseamnă "veste bună" sau "bună vestire") este mesajul şi trasnsmiterea lucrării lui Iisus Hristos. Viaţa Bisericii are în centrul ei Evanghelia lui Hristos. Ea reprezintă împlinirea vie a Legii şi a Profeţilor, adică Hristos Mântuitorul şi Răscumpărătorul promis, Care este tot timpul prezent în mijlocul credincioşilor, a Bisericii, prin Duhul Sfânt. Acest lucru este semnificat de prezenţa cărţii evangheliilor pe sfânta masă a altarului în bisericile ortodoxe. Mesajul evanghelic al lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos este predicat de Biserică încă din ziua Cincizecimii, înainte deci ca el să fie pus în scris de ucenicii lui Hristos.
Εvangheliile sunt un gen de literatură veche despre viaţa lui Iisus Hristos. În româneşte, cuvântul este o traducere a grecescului ευαγγέλιον (euangelion). Relatările evanghelice nu s-au scris ca o povestire a vieţii lui Iisus, ci cu scopul vestirii mântuirii : "Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui" (Ioan 20, 31).
Cuprins
Evangheliile canonice
Din multe scrieri care s-au reclamat ca fiind evanghelii în antichitate, doar patru au fost primite de câtre Biserică în Noul Testament ca fiind canonice; sfântul Irienu de Lyon le enumeră deja la anul 185:
Originea Evangheliilor canonice
În evangheliile lor, Matei, Marcu şi Luca includ multe pasaje similare ale vieţii lui Iisus, unele fiind chiar identice. Ioan, pe de altă parte, se exprimă într-un stil diferit şi relatează aceleaşi evenimente în alt mod, fiind adesea plin de mesaje teologice şi filozofice.
Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulţi învăţaţi au investigat relaţia dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, germanul JJ Griesbach (1776) a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit sinoptic. Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu şi Luca au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de Evanghelii sinoptice, iar problema motivului similarităţii, şi a relaţiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca problemă sinoptică.
Au fost propuse multe soluţii la problema sinoptică, dar părerea dominantă este că Marcu a scris prima Evanghelie, din care Matei şi Luca au împrumutat pasaje, atât din aceasta, cât şi din alte surse pierdute, numite Q. Acest punct de vedere este cunoscut drept ipoteza „Două surse”. Ipoteza „Patru surse” include şi celelalte două surse, adică M şi L.
O altă teorie care se referă la problema sinoptică este ipoteza Farrer. Această teorie susţine prioritatea lui Marcu (acesta a scris primul) şi se lipseşte de nevoia unui document teoretic Q. Austin Farrer a susţinut că Luca a folosit Evanghelia lui Matei drept sursă la fel ca şi Marcu, explicând similitudinile dintre ele fără a fi nevoie să se refere la un document ipotetic.
Estimările referitoare la datele în care au fost scrise Evangheliile diferă semnificativ, iar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învăţaţii mai conservatorii tind să le dateze mai înainte decât ceilalţi. Datele de mai jos sunt estimările făcute de răposatul Raymond E. Brown în cartea sa, O introducere la Noul Testament, ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiştilor:
- Matei: c. 70–100 ca punct de vedere majoritar, fată de specialiştii conservatori care susţin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceştia nu acceptă pe Marcu ca fiind primul care a scris Evanghelia.
- Marcu: c. 68–73
- Luca: c. 80–100, with most arguing for somewhere around 85
- Ioan: c. 90–110. Brown does not give a consensus view for John, but these are dates as propounded by C K Barrett, among others. The majority view is that it was written in stages, so there was no one date of composition.
The general consensus among biblical scholars is that all four canonical Gospels were originally written in Greek, the lingua franca of the Roman Orient. It has been suggested that Matthew may have originally been written in Aramaic, or that it was translated from Aramaic to Greek at a very early stage, probably by the author himself. Regardless, no Aramaic original texts of the Gospels have ever been found, only translations from the Greek (see Peshitta).
Evanghelii necanonice
In addition to the four canonical gospels there have been many other gospels that were not accepted into the canon. These works appear to be later compositions than the canonical gospels, and as such were only ever accepted by small portions of the early Christian community. Some of the content of these non-canonical gospels (as much as it deviates from accepted theological norms) is considered heretical by the leadership of mainstream churches, including the Vatican.
The Infancy Gospel of Thomas (not to be confused with the Gospel of Thomas) related many incidents from the childhood of Jesus that are not included in the canonical gospels.
The Diatessaron was a harmonization of the four canonical gospels into single narrative by Tatian around AD 175. It was popular for at least two centuries in Syria, but eventually it fell into disuse and no copies of it have survived, except indirectly in some medieval Gospel harmonies that can be considered its descendants.
Marcion of Sinope, c. AD 150, produced his own edition of the Gospel of Luke in accordance with his dualistic belief in two different gods, the compassionate God of Christ and the cruel God of the Old Testament. Specifically, he removed those parts of Luke that he considered too Jewish. He also rejected all other gospels.
See also Secret Gospel of Mark.
Other books, which were not accepted, form part of the New Testament Apocrypha, and include:
- Authentic Matthew
- Gospel of Thomas
- Gospel of Philip
- Gospel of Peter
- Gospel of Mary
- Gospel of the Egyptians
- Gospel of the Hebrews
- Gospel of James
See also the mistaken "Gospel of Hermes."
Some of these works are similar in style and content to the canonical Gospels. Others are Gnostic in style and content, presenting a very different view of Jesus' teaching.
Other works claiming to be gospels have surfaced in later periods. The Gospel of Barnabas originates in the medieval period. Works from the modern period (sometimes called modern apocrypha) include the Aquarian Gospel of Jesus Christ and the Life of Issa. Parts of the Book of Mormon can also be considered to be a gospel, since they purport to tell of Jesus' appearances on the American continent.
Liturgical usage
In many Christian churches, all Christians present stand when a passage from one of the Gospels is read publicly, and sit when a passage from a different part of the Bible is read.
Usage in Eastern Orthodoxy liturgy
Typically, the Gospel is publicly read only by a priest or bishop, although other Bible passages may be read by a designated lay person. Or the Gospel is read by a deacon after a priest or bishop gives him benediction. As in other churches, all stand while the Gospel is being read. Also, the Gospel book is normally kept in a prominent place on the altar. The only thing that is permitted to occupy its place on the altar is the Body and Blood of Christ during the Divine Liturgy, or on certain feast days a Cross. When the Gospel is read, it is brought from the altar to the nave in procession, and afterwards returned to its place. The daily reading is determined according to the annual liturgy calendar, but on a feast day some appropriate part is read in addition to or in place of the part dictated by the regular reading order. The cycle of reading order begins in the Pascha (Easter) with the Gospel of John.
In the Matins of Sunday service, after the reading of Gospel by the priest, the faithful kiss the Bible and the Cross and then receive the benediction from the priest.
See also
External links
Source
- Wikipedia article: Gospel[[el:Ευαγγέλιο]
