Evanghelie: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Originea Evangheliilor canonice)
(Originea Evangheliilor canonice)
(Nu s-au afișat 21 de versiuni intermediare efectuate de alți 7 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
{{Noul Testament}}
{{Liturghia}}
+
'''Evanghelia''' (în greacă, "evangelie" înseamnă "veste bună" sau "bună vestire") este mesajul și transmiterea lucrării lui [[Iisus Hristos]]. Viața Bisericii are în centrul ei Evanghelia lui Hristos. Ea reprezintă împlinirea vie a Legii și a Profeților, adică Hristos Mântuitorul și Răscumpărătorul promis, Care este tot timpul prezent în mijlocul credincioșilor, a Bisericii, prin [[Duhul Sfânt]]. Acest lucru este semnificat de prezența cărții evangheliilor pe sfânta masă a [[altar]]ului în bisericile ortodoxe. Mesajul evanghelic al lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos este predicat de [[Biserică]] încă din [[Pogorârea Duhului Sfânt|ziua Cincizecimii]], înainte deci ca el să fie pus în scris de ucenicii lui Hristos.
'''Evanghelia''' (în greacă, "evangelie" înseamnă "veste bună" sau "bună vestire") este mesajul şi trasnsmiterea lucrării lui [[Iisus Hristos]]. Viaţa Bisericii are în centrul ei Evanghelia lui Hristos. Ea reprezintă împlinirea vie a Legii şi a Profeţilor, adică Hristos Mântuitorul şi Răscumpărătorul promis, Care este tot timpul prezent în mijlocul credincioşilor, a Bisericii, prin [[Duhul Sfânt]]. Acest lucru este semnificat de prezenţa cărţii evangheliilor pe [[sfânta masă]] a [[altar]]ului în bisericile ortodoxe. Mesajul evanghelic al lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos este predicat de [[Biserică]] încă din [[ziua Cincizecimii]], înainte deci ca el să fie pus în scris de ucenicii lui Hristos.
 
  
'''Εvangheliile''' sunt un gen de literatură veche despre viaţa lui Iisus Hristos. În româneşte, cuvântul este o traducere a grecescului ευαγγέλιον (euangelion). Relatările evanghelice nu s-au scris ca o povestire a vieţii lui Iisus, ci cu scopul vestirii mântuirii : "Iar acestea s-au scris ca să credeţi că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui" (Ioan 20, 31).
+
'''Εvangheliile''' sunt un gen de literatură veche despre viața lui Iisus Hristos. În românește, cuvântul este o traducere a grecescului ευαγγέλιον (evangelion). Relatările evanghelice nu s-au scris ca o povestire a vieții lui Iisus, ci cu scopul vestirii mântuirii : "Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui" (Ioan 20, 31).
  
 
==Evangheliile canonice==
 
==Evangheliile canonice==
Din multe scrieri care s-au reclamat ca fiind evanghelii în antichitate, doar patru au fost primite de câtre Biserică în [[Noul Testament]] ca fiind canonice; sfântul [[Irienu de Lyon]] le enumeră deja la anul 185:
+
Din multele scrieri care s-au reclamat ca fiind evanghelii în antichitate, doar patru au fost primite de către Biserică în [[Noul Testament]] ca fiind canonice; sfântul [[Irineu de Lyon]] le-a enumerat deja în anul 185:
  
:[[Evanghelia după Matei]]
+
:*[[Evanghelia după Matei]]
:[[Evanghelia după Marcu]]  
+
:*[[Evanghelia după Marcu]]  
:[[Evanghelia după Luca]]  
+
:*[[Evanghelia după Luca]]  
:[[Evanghelia după Ioan]]  
+
:*[[Evanghelia după Ioan]]  
  
 
===Originea Evangheliilor canonice===
 
===Originea Evangheliilor canonice===
În evangheliile lor, Matei, Marcu şi Luca includ multe pasaje similare ale vieţii lui Iisus, unele fiind chiar identice. Ioan, pe de altă parte, se exprimă într-un stil diferit şi relatează aceleaşi evenimente în alt mod, fiind adesea plin de mesaje teologice şi filozofice.
+
În evangheliile lor, [[Apostolul Matei|Matei]], [[Apostolul Marcu|Marcu]] și [[Apostolul Luca|Luca]] includ multe pasaje similare ale vieții lui Iisus, unele fiind chiar identice. [[Apostolul Ioan|Ioan]], pe de altă parte, se exprimă într-un stil diferit și relatează aceleași evenimente în alt mod, fiind adesea plin de mesaje teologice și filozofice.
  
Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulţi învăţaţi au investigat relaţia dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, germanul JJ Griesbach (1776) a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit sinoptic. Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu şi Luca au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de Evanghelii sinoptice, iar problema motivului similarităţii, şi a relaţiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca problemă sinoptică.  
+
Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulți învățați au investigat relația dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, [[teolog]]ul german J.J. Griesbach (1776) a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit [[sinopsă]]. Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu și Luca, au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de ''Evanghelii sinoptice'', iar problema motivului similarității și a relațiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca „problema sinoptică”.
 +
:''A se vedea articolul complet: '''[[Evanghelii sinoptice]]'''.''
  
 +
Estimările referitoare la datele în care au fost scrise Evangheliile diferă semnificativ, iar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învățații mai conservatori tind să le dateze mai înainte decât ceilalți. Datele de mai jos sunt estimările făcute de către Raymond E. Brown în cartea sa, ''O introducere la Noul Testament'', ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiștilor: 
  
Many solutions to the synoptic problem have been proposed, but the dominant view is that Mark is the first Gospel, with Matthew and Luke borrowing passages both from that Gospel and from another, lost source, known as Q. This view is known as the "Two Source" hypothesis. The "Four Source" hypothesis includes two other sources M and L.
+
:Matei: cca. 70–100 ca punct de vedere majoritar, față de specialiștii conservatori care susțin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceștia nu acceptă pe Marcu ca fiind primul care a scris Evanghelia;
 +
:Marcu: cca. 68–73;
 +
:Luca: cca. 80–100, cu multe păreri care susțin o dată pe undeva în jurul anului 85;
 +
:Ioan: cca. 90–110. Brown nu are un punct de vedere consensual pentru Ioan, aceste date fiind cele menționate de către C.K. Barrett, printre alții. Părerea majoritară este că această Evanghelie a fost scrisă în etape, deci nu există o dată anume pentru întreaga lucrare.  
  
Another theory which addresses the synoptic problem is the Farrer hypothesis. This theory maintains Markan priority (that Mark was written first) and dispenses with the need for a theoretical document Q. What Austin Farrer has argued is that Luke used Matthew as a source as well as Mark, explaining the similarities between them without having to refer to a hypothetical document.
+
Consensul general printre specialiștii biblici este că toate patru Evangheliile au fost scrise inițial în greacă, ''lingua franca'' a Orientului roman. S-a sugerat că Matei ar fi scris inițial în aramaică, sau că a fost tradusă din aramaică în greacă într-o fază incipientă, probabil chiar de către autorul însuși. Oricum, nici un text original al Evangheliei în limba aramaică nu a fost găsit vreodată, ci doar traduceri din limba greacă (vezi Peshitta).
 
 
Estimates for the dates when the gospels were written vary significantly, and the evidence for any of the dates is scanty. Conservative scholars tend to date earlier than others. The following are mostly the date ranges given by the late Raymond E. Brown, in his book An Introduction to the New Testament, as representing the general scholarly consensus in 1996:
 
 
 
:Matthew: c. 70–100 as the majority view, with conservative scholars arguing for a pre-70 date, particularly if they do not accept :Mark as the first gospel written.
 
:Mark: c. 68–73
 
:Luke: c. 80–100, with most arguing for somewhere around 85
 
:John: c. 90–110. Brown does not give a consensus view for John, but these are dates as propounded by C K Barrett, among others. The majority view is that it was written in stages, so there was no one date of composition.
 
 
 
The general consensus among biblical scholars is that all four canonical Gospels were originally written in Greek, the ''lingua franca'' of the Roman Orient. It has been suggested that Matthew may have originally been written in Aramaic, or that it was translated from Aramaic to Greek at a very early stage, probably by the author himself. Regardless, no Aramaic original texts of the Gospels have ever been found, only translations from the Greek (see Peshitta).
 
  
 
==Evanghelii necanonice==
 
==Evanghelii necanonice==
 +
În afară de cele patru Evanghelii canonice au existat multe alte Evanghelii care nu au fost acceptate în canon. Aceste lucrări sunt compoziții ulterioare Evangheliilor canonice și au fost acceptate doar de mici părți ale primelor comunități de creștini. Unele părți din aceste Evanghelii necanonice (atâta timp cât deviază de la canoanele teologice acceptate) sunt considerate eretice de către conducătorii bisericilor autocefale, inclusiv ai Vaticanului.
  
In addition to the four canonical gospels there have been many other gospels that were not accepted into the canon. These works appear to be later compositions than the canonical gospels, and as such were only ever accepted by small portions of the early Christian community. Some of the content of these non-canonical gospels (as much as it deviates from accepted theological norms) is considered heretical by the leadership of mainstream churches, including the Vatican.
+
''Evanghelia copilăriei'', a lui Toma (a nu se confunda cu ''Evanghelia după Toma''), relatează multe întâmplări din copilăria lui Iisus care nu sunt incluse în Evangheliile canonice.
 
 
The Infancy Gospel of Thomas (not to be confused with the Gospel of Thomas) related many incidents from the childhood of Jesus that are not included in the canonical gospels.
 
 
 
The Diatessaron was a harmonization of the four canonical gospels into single narrative by Tatian around AD 175. It was popular for at least two centuries in Syria, but eventually it fell into disuse and no copies of it have survived, except indirectly in some medieval Gospel harmonies that can be considered its descendants.
 
 
 
Marcion of Sinope, c. AD 150, produced his own edition of the Gospel of Luke in accordance with his dualistic belief in two different gods, the compassionate God of Christ and the cruel God of the Old Testament. Specifically, he removed those parts of Luke that he considered too Jewish. He also rejected all other gospels.
 
 
 
See also Secret Gospel of Mark.
 
  
Other books, which were not accepted, form part of the New Testament Apocrypha, and include:
+
''Diatessaron'' a fost o armonizare a celor patru Evanghelii canonice într-o singură narațiune a lui Tatian în jurul anului 175 d.Hr. Aceasta a fost populară timp de cel puțin două secole în Siria, dar în cele din urmă a fost scoasă din uz și nici o copie a acesteia nu a supraviețuit, decât indirect, în unele forme medievale ale Evangheliei care au fost considerate descendente ale acesteia. 
  
:[[Authentic Matthew]]
+
[[Marcion]] din Sinope, către anul 150 d.Hr., a scris propria ediție a Evangheliei după Luca, în conformitate cu credința lui dualistă ([[marcionism]]) în doi dumnezei diferiți: un Dumnezeu plin de compasiune al lui Hristos și un Dumnezeu nemilos din [[Vechiul Testament]]. Acesta a scos acele părți din Evanghelia după Luca pe care le considera prea evreiești. De asemenea, el a respins toate celelalte Evanghelii.
:[[Gospel of Thomas]]
 
:[[Gospel of Philip]]  
 
:[[Gospel of Peter]]
 
:[[Gospel of Mary]]
 
:[[Gospel of the Egyptians]]
 
:[[Gospel of the Hebrews]]  
 
:[[Gospel of James]]  
 
  
See also the mistaken "[[Gospel of Hermes]]."
+
Alte cărți, care nu au fost acceptate, fac parte din Apocrifele Noului Testament, și includ: Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Petru, Evanghelia Mariei, Evanghelia egiptenilor, Evanghelia evreilor, Evanghelia lui Iosif, Evanghelia secretă a lui Marcu, Evanghelia lui Hermes.  
  
Some of these works are similar in style and content to the canonical Gospels. Others are [[Gnostic]] in style and content, presenting a very different view of Jesus' teaching.
+
Unele dintre aceste lucrări sunt similare în stil și conținut cu Evangheliile canonice. Altele sunt gnostice în stil și conținut, prezentând un punct de vedere foarte diferit al învățăturilor lui Iisus.
  
Other works claiming to be gospels have surfaced in later periods. The Gospel of Barnabas originates in the medieval period. Works from the modern period (sometimes called modern [[The Apocrypha/Deuterocanonical Books|apocrypha]]) include the Aquarian Gospel of Jesus Christ and the Life of Issa. Parts of the Book of Mormon can also be considered to be a gospel, since they purport to tell of Jesus' appearances on the American continent.
+
Alte lucrări care se pretind a fi Evanghelii au suferit modificări ulterioare. „Evanghelia lui [[Apostolul Barnaba|Barnaba]]” își are originea în perioada medievală. Lucrări din perioadele moderne (numite adesea [[apocrife]] moderne) includ: „Aquarian Gospel of Jesus Christ” și „The Life of Issa”. Părți din ''Cartea lui Mormon'' pot fi de asemenea considerate Evanghelii, din moment ce acestea susțin apariția lui Iisus pe continentul american.
  
==Liturgical usage==
+
==Uz liturgic==
In many Christian churches, all Christians present stand when a passage from one of the Gospels is read publicly, and sit when a passage from a different part of the Bible is read.
+
În multe biserici creștine, toți  creștinii prezenți la slujbă stau în picioare (sau îngenunchiați) când se citesc pasaje din Evanghelii, și se așează când se citesc pasaje din alte cărți ale Bibliei.  
  
===Usage in Eastern Orthodoxy liturgy===
+
===Utilizarea liturgică în ortodoxia răsăriteană===
Typically, the Gospel is publicly read only by a [[priest]] or [[bishop]], although other Bible passages may be read by a designated lay person. Or the Gospel is read by a [[deacon]] after a priest or bishop gives him benediction. As in other churches, all stand while the Gospel is being read. Also, the Gospel book is normally kept in a prominent place on the altar. The only thing that is permitted to occupy its place on the altar is the Body and Blood of Christ during the Divine Liturgy, or on certain feast days a Cross. When the Gospel is read, it is brought from the altar to the nave in procession, and afterwards returned to its place. The daily reading is determined according to the annual liturgy calendar, but on a feast day some appropriate part is read in addition to or in place of the part dictated by the regular reading order. The cycle of reading order begins in the Pascha (Easter) with the Gospel of John.
+
În mod obișnuit, Evanghelia este citită public doar de către un [[preot]] sau [[episcop]], cu toate că alte pasaje din Biblie pot fi citite de alte persoane desemnate. Evanghelia este citită de un [[diacon]] după ce a primit binecuvântarea de la preot sau de la episcop. Ca și în alte biserici, toți stau în picioare (sau îngenunchiați) în timp ce se citește Evanghelia. De asemenea, Sfânta Carte este ținută într-un loc vizibil pe altar. Singurul lucru care poate să-i ocupe acest loc pe altar este Trupul și Sângele Domnului în timpul [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], sau [[Cruce]]a în anumite zile de sărbătoare. Când se citește Evanghelia, aceasta este scoasă în [[naos]] în procesiune, iar apoi este pusă înapoi la locul ei. Citirea zilnică este determinată de calendarul liturgic, dar în zilele de sărbătoare se citesc unele părți suplimentare sau în locul celor dictate de canonul obișnuit. Ciclurile canonului de citire încep la [[Paști]] cu Evanghelia după Ioan.  
  
In the Matins of Sunday service, after the reading of Gospel by the priest, the faithful kiss the Bible and the Cross and then receive the benediction from the priest.
+
La Utrenia de Duminică, după ce preotul citește Evanghelia, credincioșii sărută [[Sfânta Scriptură|Biblia]] și [[Crucea]].
  
==See also==
+
==Vezi și==
*[[Sfânta Scriptură]]
+
* [[Sfânta Scriptură]]
*[[Gnostic Texts of Nag Hammadi]]
+
* [[Noul Testament]]
 +
* [[Evanghelie (liturgică)]]
  
==External links==
+
* [[:en:Gnostic Texts of Nag Hammadi]]
  
==Source==
+
==Surse==
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Gospel&oldid=12113498 Wikipedia article: Gospel]
 
*[http://en.wikipedia.org/w/index.php?title=Gospel&oldid=12113498 Wikipedia article: Gospel]
  
Linia 81: Linia 63:
 
[[Categorie:Noul Testament]]
 
[[Categorie:Noul Testament]]
 
[[Categorie:Texte]]
 
[[Categorie:Texte]]
[[Categorie:Cărţi de cult]]
+
[[Categorie:Cărți de cult]]
  
 
[[bg:Евангелие]]
 
[[bg:Евангелие]]
[[el:Ευαγγέλιο]
+
[[el:Ευαγγέλιο]]
 
[[en:Gospel]]
 
[[en:Gospel]]
 +
[[mk:Свето Евангелие]]

Versiunea de la data 20 octombrie 2014 23:22

Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Evanghelia (în greacă, "evangelie" înseamnă "veste bună" sau "bună vestire") este mesajul și transmiterea lucrării lui Iisus Hristos. Viața Bisericii are în centrul ei Evanghelia lui Hristos. Ea reprezintă împlinirea vie a Legii și a Profeților, adică Hristos Mântuitorul și Răscumpărătorul promis, Care este tot timpul prezent în mijlocul credincioșilor, a Bisericii, prin Duhul Sfânt. Acest lucru este semnificat de prezența cărții evangheliilor pe sfânta masă a altarului în bisericile ortodoxe. Mesajul evanghelic al lucrării de mântuire a lui Iisus Hristos este predicat de Biserică încă din ziua Cincizecimii, înainte deci ca el să fie pus în scris de ucenicii lui Hristos.

Εvangheliile sunt un gen de literatură veche despre viața lui Iisus Hristos. În românește, cuvântul este o traducere a grecescului ευαγγέλιον (evangelion). Relatările evanghelice nu s-au scris ca o povestire a vieții lui Iisus, ci cu scopul vestirii mântuirii : "Iar acestea s-au scris ca să credeți că Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, și, crezând, să aveți viață în numele Lui" (Ioan 20, 31).

Evangheliile canonice

Din multele scrieri care s-au reclamat ca fiind evanghelii în antichitate, doar patru au fost primite de către Biserică în Noul Testament ca fiind canonice; sfântul Irineu de Lyon le-a enumerat deja în anul 185:

Originea Evangheliilor canonice

În evangheliile lor, Matei, Marcu și Luca includ multe pasaje similare ale vieții lui Iisus, unele fiind chiar identice. Ioan, pe de altă parte, se exprimă într-un stil diferit și relatează aceleași evenimente în alt mod, fiind adesea plin de mesaje teologice și filozofice.

Paralelele dintre primele trei Evanghelii sunt atât de grăitoare, încât mulți învățați au investigat relația dintre ele. Pentru a le putea studia mai atent, teologul german J.J. Griesbach (1776) a aranjat aceste trei Evanghelii într-un tabel pe trei coloane, numit sinopsă. Ca rezultat, Evangheliile celor trei, Matei, Marcu și Luca, au fost ajuns să fie cunoscute sub denumirea de Evanghelii sinoptice, iar problema motivului similarității și a relațiilor dintre aceste Evanghelii în general, este cunoscută ca „problema sinoptică”.

A se vedea articolul complet: Evanghelii sinoptice.

Estimările referitoare la datele în care au fost scrise Evangheliile diferă semnificativ, iar dovada pentru vreuna dintre aceste date este redusă. Învățații mai conservatori tind să le dateze mai înainte decât ceilalți. Datele de mai jos sunt estimările făcute de către Raymond E. Brown în cartea sa, O introducere la Noul Testament, ca reprezentând consensul general din 1996 al specialiștilor:

Matei: cca. 70–100 ca punct de vedere majoritar, față de specialiștii conservatori care susțin o dată înainte de anul 70, mai ales dacă aceștia nu acceptă pe Marcu ca fiind primul care a scris Evanghelia;
Marcu: cca. 68–73;
Luca: cca. 80–100, cu multe păreri care susțin o dată pe undeva în jurul anului 85;
Ioan: cca. 90–110. Brown nu are un punct de vedere consensual pentru Ioan, aceste date fiind cele menționate de către C.K. Barrett, printre alții. Părerea majoritară este că această Evanghelie a fost scrisă în etape, deci nu există o dată anume pentru întreaga lucrare.

Consensul general printre specialiștii biblici este că toate patru Evangheliile au fost scrise inițial în greacă, lingua franca a Orientului roman. S-a sugerat că Matei ar fi scris inițial în aramaică, sau că a fost tradusă din aramaică în greacă într-o fază incipientă, probabil chiar de către autorul însuși. Oricum, nici un text original al Evangheliei în limba aramaică nu a fost găsit vreodată, ci doar traduceri din limba greacă (vezi Peshitta).

Evanghelii necanonice

În afară de cele patru Evanghelii canonice au existat multe alte Evanghelii care nu au fost acceptate în canon. Aceste lucrări sunt compoziții ulterioare Evangheliilor canonice și au fost acceptate doar de mici părți ale primelor comunități de creștini. Unele părți din aceste Evanghelii necanonice (atâta timp cât deviază de la canoanele teologice acceptate) sunt considerate eretice de către conducătorii bisericilor autocefale, inclusiv ai Vaticanului.

Evanghelia copilăriei, a lui Toma (a nu se confunda cu Evanghelia după Toma), relatează multe întâmplări din copilăria lui Iisus care nu sunt incluse în Evangheliile canonice.

Diatessaron a fost o armonizare a celor patru Evanghelii canonice într-o singură narațiune a lui Tatian în jurul anului 175 d.Hr. Aceasta a fost populară timp de cel puțin două secole în Siria, dar în cele din urmă a fost scoasă din uz și nici o copie a acesteia nu a supraviețuit, decât indirect, în unele forme medievale ale Evangheliei care au fost considerate descendente ale acesteia.

Marcion din Sinope, către anul 150 d.Hr., a scris propria ediție a Evangheliei după Luca, în conformitate cu credința lui dualistă (marcionism) în doi dumnezei diferiți: un Dumnezeu plin de compasiune al lui Hristos și un Dumnezeu nemilos din Vechiul Testament. Acesta a scos acele părți din Evanghelia după Luca pe care le considera prea evreiești. De asemenea, el a respins toate celelalte Evanghelii.

Alte cărți, care nu au fost acceptate, fac parte din Apocrifele Noului Testament, și includ: Evanghelia lui Toma, Evanghelia lui Filip, Evanghelia lui Petru, Evanghelia Mariei, Evanghelia egiptenilor, Evanghelia evreilor, Evanghelia lui Iosif, Evanghelia secretă a lui Marcu, Evanghelia lui Hermes.

Unele dintre aceste lucrări sunt similare în stil și conținut cu Evangheliile canonice. Altele sunt gnostice în stil și conținut, prezentând un punct de vedere foarte diferit al învățăturilor lui Iisus.

Alte lucrări care se pretind a fi Evanghelii au suferit modificări ulterioare. „Evanghelia lui Barnaba” își are originea în perioada medievală. Lucrări din perioadele moderne (numite adesea apocrife moderne) includ: „Aquarian Gospel of Jesus Christ” și „The Life of Issa”. Părți din Cartea lui Mormon pot fi de asemenea considerate Evanghelii, din moment ce acestea susțin apariția lui Iisus pe continentul american.

Uz liturgic

În multe biserici creștine, toți creștinii prezenți la slujbă stau în picioare (sau îngenunchiați) când se citesc pasaje din Evanghelii, și se așează când se citesc pasaje din alte cărți ale Bibliei.

Utilizarea liturgică în ortodoxia răsăriteană

În mod obișnuit, Evanghelia este citită public doar de către un preot sau episcop, cu toate că alte pasaje din Biblie pot fi citite de alte persoane desemnate. Evanghelia este citită de un diacon după ce a primit binecuvântarea de la preot sau de la episcop. Ca și în alte biserici, toți stau în picioare (sau îngenunchiați) în timp ce se citește Evanghelia. De asemenea, Sfânta Carte este ținută într-un loc vizibil pe altar. Singurul lucru care poate să-i ocupe acest loc pe altar este Trupul și Sângele Domnului în timpul Sfintei Liturghii, sau Crucea în anumite zile de sărbătoare. Când se citește Evanghelia, aceasta este scoasă în naos în procesiune, iar apoi este pusă înapoi la locul ei. Citirea zilnică este determinată de calendarul liturgic, dar în zilele de sărbătoare se citesc unele părți suplimentare sau în locul celor dictate de canonul obișnuit. Ciclurile canonului de citire încep la Paști cu Evanghelia după Ioan.

La Utrenia de Duminică, după ce preotul citește Evanghelia, credincioșii sărută Biblia și Crucea.

Vezi și

Surse