Evanghelia după Matei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Teologie)
(Uz liturgic)
Linia 33: Linia 33:
  
 
==Uz liturgic==
 
==Uz liturgic==
In general, the text of the gospel of St. Matthew is used most consistently in liturgical worship of the Orthodox Church. This may be because it was the most common gospel in the very early Churches.  It contains the version of the [[beatitudes]] and the [[Lord's Prayer]] that is used in services.  
+
În general, textul evangheliei Sfântului Matei este folosit mai mult decât celelalte evanghelii în slujbele liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta se datorează probabil faptului că a fost cea mai comună evanghelie în timpul Bisericii primare. Conţine versiuni ale [[Fericiri]]lor şi [[Tatăl Nostru]] care se folosesc şi astăzi.
  
Only this gospel contains the post-resurrection order of the Lord to his apostles, "to make disciples of all nations, [[baptism|baptizing]] them in the name of the [[God the Father|Father]], and of the [[Jesus Christ|Son]] and of the [[Holy Spirit]]" (Matt. 28:19). And it contains the longest and most detailed record of Christ's teachings in the Sermon on the Mount (Matt. 5-7).
+
Aceasta este singura evanghelie care conţine îndemnul de după înviere al Domnului către apostolii săi "să facă discipoli în toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh" (Mt. 28:19). Ea contine cea mai lungă şi detaliată înregistrare a învăţăturilor lui Hristos din [[Predica de pe Munte]] (Mt. 5-7).
  
 
==Note==
 
==Note==

Versiunea de la data 29 mai 2008 12:57

Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere din limba engleză!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.
De asemenea, dacă nu ați făcut-o deja, citiți pagina de ajutor Traduceri din limba engleză.

Pagina de titlu a Evangheliei după Matei, manuscris din secolul al VIII-lea, de la Lindisfarne.

Evanghelia după Matei (în greaca veche: Κατα Μαθθαίον sau Κατα Ματθαίον) este prima evanghelie din Noul Testament. Conform tradiţiei, ea a fost scrisă de Apostolul Matei, fost vameş care a devenit unul din cei doisprezece Apostoli, şi a dat mărturie despre lucrarea de mântuire a Domnului Iisus Hristos. Este considerată cea mai veche evanghelie scrisă.

Autorul şi scrierea Evangheliei

Cu toate că documentul este anonim - adică nu este nici o menţiune despre autor internă scrierii -, autoritatea acestei Evanghelii a fost atribuită în mod tradiţional Sfântului Matei. Mărturia care ni s-a transmis de la Sfinţii Părinţi este unanimă în această privinţă, iar tradiţia a fost acceptată de către creştini începînd cu secolul al II-lea până în timpurile moderne. În plus, titlul "După Matei" este găsit în primele codice, care datează din secolul al patrulea.[1]

Conform Tradiţiei, după Cincizecime Sfântul Matei a propovăduit Evanghelia Învierii Domnului în toată Palestina. Apoi "la cererea evreilor convertiţi din Ierusalim, Sfântul Apostol Matei şi-a scris Evanghelia descriind viaţa pământească a Mântuitorului înainte de a pleca să propovăduiască Evanghelia în ţinuturi îndepărtate." [2]. Acesta a plecat apoi sa-şi propovăduiască Evanghelia în Siria, Media, Persia, Parţia, înainte de a fi martirizat în Etiopia.

Deoarece a fost consemnată în Palestina, există atât presupuneri şi cât şi dovezi că Evanghelia lui Matei a fost scrisă iniţial în aramaică, cu toate că cea mai recentă versiune care a supravieţuit este în limba greacă. Conform OCA "multe particularităţi lingvistice şi cultural-istorice ale traducerii greceşti dau indicaţie despre aceasta [forma originală în aramaică a Evangheliei, n.n.]."[2] Aceasta a fost probabil scrisă undeva prin anii 60–65 d.Hr., cu toate că unii scolastici mai liberali spun 80–100 dHr.

Conţinut

Cartea ar putea fi împărţită în patru secţiuni distincte structural: două secţiuni introductive; apoi secţiunea principală, care la rândul ei poate fi împărţită în alte cinci secţiuni, fiecare cu o componentă narativă urmată de un discurs lung al lui Iisus; şi la sfârşit, secţiunea Patimi şi Înviere.

  1. 1.Genealogia, naşterea şi copilăria lui Iisus (Mt. 1-2).
  2. Cuvântările şi activitatea lui Ioan Botezătorul pregătitoare la misiunea publică a lui Hristos (Mt. 3; 4:11).
  3. Cuvântările şi activitatea lui Hristos în Galileea (Mt.4:12-26:1).
    1. Predica de pe munte, privind moralitatea (Mt. 5-7)
    2. Discursul misionar, privind misiunea pe care Iisus le-a încredinţat-o celor Doisprezece Apostoli ai săi. (Mt. 10–11:1).
    3. Discursul în parabole, care învaţă despre Împărăţia Cerurilor (Mt. 13).
    4. Discursul "Poruncile Bisericeşti", privind relaţiile dintre Creştini (Mt. 18–19:1).
    5. Discursul Eshatologic, care include Discursul de pe Muntele Măslinilor şi despre Judecata de Apoi, privind Parusia şi sfârşitul veacurilor (Mt. 24–25).
  4. Patimile, moartea şi Învierea lui Iisus, Porunca Botezului (Mt. 28:16–20).

Teologie

Scopul acestei cărţi este de a arăta că Iisus din Nazaret este Mesia, Răscumpăratorul promis — el este "cel despre care a scris Moise şi profeţii în lege" — şi că în El se împlinesc aceste vechi profeţii. Această evanghelie este plină de aluzii la pasaje din Vechiul Testament pe care le interpretează ca fiind prorociri şi prevestiri ale vieţii şi misiunii lui Iisus. Această carte conţine nu mai puţin de 65 de referinţe la Vechiul Testament, 43 din acestea fiind citate directe, depăşind astfel covârşitor pe cele aflate în celelalte Evanghelii. Principala caracteristică a acestei Evanghelii poate fi exprimată prin motto-ul "nu am venit să stric, ci să împlinesc" (Mt. 5:17). Apostolul Matei a propovăduit printre oamenii care aşteptau venirea lui Mesia. Evanghelia sa se arată ca o mărturie vie că Iisus Hristos este Mesia prorocit de profeţi, si că nu se putea să fie altfel (Mt. 11:3).

Cuvântările şi faptele Mântuitorului sunt prezentate de către evanghelist în trei secţiuni, constituind trei aspecte ale lui Mesia: ca Profet şi dătător al legii (Mt. 5-7), ca Împărat al lumii văzute şi nevăzute (Ch. 8-25), şi în fine ca şi Mare Arhiereu ce s-a adus pe sine Jertfă pentru păcatele omenirii (Mt. 26-27).

Conţinutul teologic al Evangheliei, în afara termenilor hristologici, include şi învăţături despre Împărăţia lui Dumnezeu şi despre Biserică, pe care Domnul le explică prin parabole despre pregătirea interioară pentru a intra în Împărăţie (Mt. 5-7), despre demnitatea slujitorilor Bisericii în lume (Mt. 10-11), despre semnele Împărăţiei şi despre creşterea acesteia în sufletele oamenilor (Mt. 13), despre smerenia şi simplitatea moştenitorilor Împărăţiei (Mt. 18:1-35; 19:13-30; 20:1-16; 25-27; 23:1-28), şi despre revelaţiile eshatologice ale Împărăţiei la cea de-a Doua Venire a lui Hristos în cadrul vieţii spirituale zilnice ale Bisericii (Mt. 24-25).

Împărăţia Cerurilor şi Biserica sunt strâns legate între ele în experienţa spirituală a Creştinătăţii: Biserica este întruchiparea istorică a Împărăţiei Cerurilor în lume, iar Împărăţia Cerurilor este Biserica lui Hristos în perfecţiunea sa eshatologică (Mt. 16:18-19; 28:18-20).

Uz liturgic

În general, textul evangheliei Sfântului Matei este folosit mai mult decât celelalte evanghelii în slujbele liturgice ale Bisericii Ortodoxe. Aceasta se datorează probabil faptului că a fost cea mai comună evanghelie în timpul Bisericii primare. Conţine versiuni ale Fericirilor şi Tatăl Nostru care se folosesc şi astăzi.

Aceasta este singura evanghelie care conţine îndemnul de după înviere al Domnului către apostolii săi "să facă discipoli în toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfantului Duh" (Mt. 28:19). Ea contine cea mai lungă şi detaliată înregistrare a învăţăturilor lui Hristos din Predica de pe Munte (Mt. 5-7).

Note

Surse

Legături externe