Modificări

Salt la: navigare, căutare

Evanghelia după Marcu

4.427 de octeți adăugați, 20 noiembrie 2013 16:09
ortografie
==Autorul==
Autorul ei este socotit Marcu, care mai poartă numele de Ioan, fiind amintit de multe ori în cărțile Noului Testament când cu numele evreiesc de Ioan, când cu cel roman de Marcu. El era din Ierusalim, unde mama sa, Maria, avea o casă, în care Mântuitorul, împreună cu [[ucenic]]ii Săi, au mâncat [[Cina cea de Taină]] și unde s-a instituit Sfânta [[Euharistie]]. Marcu L-a cunoscut pe Domnul [[Iisus Hristos]], L-a văzut și ascultat. El și mama sa făceau parte dintr-un cerc mai larg al învățăceilor Domnului. Faptul că Sfântul [[Apostolul Petru|Petru]], scăpând din închisoare, în mod minunat, unde a fost aruncat de Irod Agripa în anul 44, vine în casa Mariei, în care erau adunați mai mulți creștini (Fapte 12, 12-13), înseamnă că această casă era un centru creștin acum și a fost și mai înainte.
După o veche tradiție, Marcu ar fi părăsit Roma în timpul [[persecuție]]i persecuției lui Nero, plecând în Egipt, unde a predicat și a murit ca mucenic la Alexandria (a cărei biserica o înființase) pe la anul 89. Biserica Ortodoxă îi [[Praznic|prăznuiește]] memoria la [[25 aprilie]].
===Mărturii interne===
Ioan Marcu a scris Evanghelia a doua în principal după predica Sfântului Apostol Petru, al cărui ucenic a fost. Predica (kerygma) sfântului Petru se regăsește în această evanghelie.
Autenticitatea ei este confirmată de mărturii interne luate din însuşi cuprinsul evangheliei. Propoziţiile sunt legate cu …(şi) precum obişnuiesc iudeii în vorbire. Cunoştinţa instituţiilor şi a geografiei Palestinei ne arată că autorul ei este un iudeu. Descrierea amănunţită a locurilor, persoanelor şi împrejurărilor în care s-au petrecut unele fapte din viaţa Mântuitorului ne arată că istorisirile sunt luate de la un autentic martor ocular. Ioan Marcu a scris Evanghelia a doua în principal după predica Sfântului Apostol Petru, al cărui ucenic a fost. Predica (kerygma) sfântului Petru se regăsește în această evanghelie.
De asemenea, unii autori consideră pasajul Marcu 14, 51-52 ca o semnătură ascunsă a autorului: „Iar un tânăr mergea după El, înfăşurat într-o pânzătură, pe trupul gol, şi au pus mâna pe el. El însă, smulgându-se din pânzătură, a fugit gol.” Acest detaliu al tabloului prinderii lui Iisus în grădina Ghetsimani, care nu se regăsește în celelalte evanghelii, l-ar descrie chiar pe tânărul Marcu, care i-ar fi urmat pe ascuns pe Mântuitorul și pe Apostoli, Cina de Taină petrecându-se în casa familiei lui Marcu.
===Mărturii externe===
Ioan Marcu a scris evanghelia a doua după predica sfântului apostol Petru, al cărui ucenic a fost. Acest fapt ni-l atestă direct [[Papia]], episcop de Ierapole din Frigia, pe la anul 140. [[Clement al Alexandriei]] spunea ,,pe când Petru predica cuvântul Domnului în cetatea Romei şi, îndemnat de Duhul Sfânt, predica evanghelia, mulţi care erau de faţă l-au înduplecat pe Marcu, dat fiind că acesta de mai multă vreme îi urma lui Petru şi îşi aducea aminte de cuvintele lui, ca să le scrie pe acestea la un loc. Marcu compune deci evanghelia şi le-o împărtăşeşte acelora care o ceruseră de la dânsul, fapt pentru care Petru, îndată ce a a aflat, nici nu l-a împiedicat întru nimic ca să se facă, dar nici nu i-a dat zor.”(Clement Alexandrinul la Eusebiu, Hist,eccl.II,15). Evanghelia a doua este autorul acestei evanghelii îl atestă numeroși folosită de [[Clement Romanul]], [[Sfinți PărințiIgnatie de Antiohia|PărințiIganţiu al Antiohiei]] și scriitori bisericești: , [[PapiaIustin Martirul]], [[Irineu Origen]] şi [[Tertulian]]. Este menţionată de Lyon[[Fragmentul Muratori]] şi în listele Sfinţilor Părinţi: [[Atanasie cel Mare]], [[Clement AlexandrinulChiril al Ierusalimului]], şi [[Eusebiu Grigore de CezareeaNazianz]].
Dintre [[Părinții apostolici]] și scriitorii bisericești ==Locul scrierii evangheliei a doua== Marcu a scris evanghelia sa din primele două secoleRoma, Evanghelia locul unde a predicat Petru în ultima perioadă a doua vieţii sale. Dovada este folosită de [[Clement Romanul]]amănuntul care putea interesa numai pe creştinii din Roma că Simon Cirineanul, [[Ignatie de Antiohia]]care a dus crucea Mântuitorului, [[Iustin Martirul]]era tatăl lui Alexandru şi Ruf (Mc15.21), iar aceştia locuiau în Roma. (Rom16.13) Se știe că Evanghelistul [[OrigenApostolul Luca|Luca]] și [[Tertulian]]. Este citatăscrie Evanghelia sa la anul 63-64, de asemeneaiar acesta, de catalogul din [[Fragmentul Muratori]] și în listele Sfinților Părinți: [[Atanasie cel Mare]]la rândul său, [[Chiril al Ierusalimului]] și [[Grigorie de Nazianz]]consultase Evanghelia după Marcu==Timpul==
==Limba evangheliei a doua==Limba în care Timpul când a fost scrisă Evanghelia evanghelia a doua este pe la sfârşitul primei captivităţi a fost limba greacă a dialectului comun Sfântului Pavel la Roma (gr. ''koine''61-63). Această limbă se vorbea în tot cuprinsul Imperiului Roman, inclusiv când apare şi sfântul apostol Petru la Romaşi când Marcu este rugat de creştini să le redea în scris predica apostolului.
Stilul este simplu, popular, expresiv, plin de amănunte, iar povestirile și descrierile sunt captivante, deși scurte.==Scopul==
==Locul scrierii evangheliei a doua==Locul Scopul urmărit de autor este să convingă pe creştinii proveniţi dintre păgâni că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pentru acest motiv el le redă viaţa şi faptele Mântuitorului, aşa precum le spusese apostolul Petru în predica sa. Dovada că se adresa unor oameni străini de Ţara Sfântă este faptul că explică diverse lucruri:,,Muntele Măslinilor din faţa Templului”(13.3), anumite expresii aramaice ,,boanerges, adică fiii tunetului”(3.17), ,,Effata!ceea ce înseamnă deschide-te”(7.34), ,,spălarea mâinilor până la cot înainte de masă”(7.3), ,,la Paşti se jertfea mielul pascal”(14.12”; se înlocuiesc cuvintele greceşti cu sinonimele lor latine, care circulau la Roma şi Italia: ,,doi bani, adică un codrant”. Din pricina faptului că Marcu a scris Evanghelia sa este se adresa creştinilor proveniţi dintre păgânii ce locuiau la Romaşi Italia, el nu pune accent pe la anul 62-63Vechiul Testament sau pe învăţătura Domnului Iisus Hristos,ca Matei, ci pe faptele Sale, căci faptele mai deosebite impresionau pe păgâni. De aceea, când este rugat evanghelistul Marcu aminteşte minunile prin care se izgoneau demonii căci păgânii aveau o mare frică de creștini să le redea în scris predica Apostolului Petrudemoni (1.39, 6.7, 3.15, 16.17), apoi minunile prin care se anunţă săturarea oamenilor, liniştirea mării, învierea morţilor. Aceasta din urmă capătă o dezvoltare mai mare şi continuă până la Înălţare.Aşadar evanghelia lui Marcu este o evanghelie a faptelor
Se știe că [[Evanghelist]]ul [[Apostolul Luca|Luca]] scrie Evanghelia sa la anul 63-64==Stilul== Stilul este lapidar, iar acestaneglijent, la rândul săuprecis, consultase Evanghelia după Marcuca o stenogramă, are o oralitate certă.
==Scopul scrierii==Scopul urmărit ,,Analiştii au notat că vocabularul e sărac şi de autor o calitate îndoielnică, greaca alexandrină e împănată cu latinisme şi aramaisme, diminutive şi locuţiuni pe care un scriitor adevărat nu le cultivă. Fraza este , şi ea, săracă, aproape rectiliniară, fără subordonate; propoziţiile sunt simple, legate între ele prin conjuncţia şi, lipsindu-le aproape în întregime acele particule ale nuanţelor, care alcătuiesc supleţea şi profunzimea limbii greceşti. Fapte circumstanţiale sunt expediate prin participii nediferenţiate; timpurile verbelor se amestecă într-un mod atât de ciudat încât traducătorii sunt deseori ispitiţi convingă pe creștinii proveniți dintre păgâni că Domnul Hristos este Fiul le trădeze. Textul are în schimb, cum s-ar spune, toate calităţile defectelor lui Dumnezeu. Din acest motiv toate evangheliile, el le redă viața și faptele e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, în contact mai intim cu realitatea imediată. Dacă episoadele sunt scurte, în schimb ele sunt foarte vii, iar viaţa lor se întemeiază tocmai pe ceea ce pare lipsă de rafinament stilistic. Marcu e tot atât de ingenuu faţă de personajele scrierii sale. Dacă dumnezeirea Mântuitoruluitrebuie să rămână, în rezumatochii multora şi pentru o bună vreme, așa cum le prezentase Sfântul Petru în predica saceea ce unii exegeţi au numit „secretul mesianic“, omenitatea Lui e îngroşată uneori până la contrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slăbiciunile, şovăielile, dubiile, incapacitatea lor omenească de a recepta imediat şi clar mesajul Învăţătorului. În Evanghelia după Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divină printre oameni, dar Fiul Omului este eroul însingurat al unei drame divine.”(Valeriu Anania)
El nu pune accentul pe [[Vechiul Testament]] (pentru că nu se adresează în principal iudeilor)Stilul este simplu, nici pe învățătura Domnului Hristospopular, ca [[Apostolul Matei|Matei]]expresiv, ci pe faptele Saleplin de amănunte, căci faptele mai deosebite impresionau pe cei veniți din păgâniiar povestirile și descrierile sunt captivante, deși scurte.
De aceea, Evanghelistul Marcu subliniază [[minuni]]le prin care: se izgoneau [[demon]]ii, se înmulțea pâinea spre săturarea oamenilor, se liniștea marea, se înviau morții. Tot motivat de acest fapt, Evanghelia a doua dă o dezvoltare mai mare decât celelalte evanghelii [[Învierea Domnului|Învierii Domnului]] și continuă până la înălțare, adică până la cel mai înalt grad de slăvire.
==Planul Evangheliei==
Evanghelia a doua cuprinde 16 capitole și se împarte în două părți. Este precedata de o introducere.
* modestie și slujire (9, 35);
* în așteptarea [[Parusie]]i Domnului, sau a celei individuale, este necesară o perpetuă priveghere (13, 37).
 
==Bibliografie==
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 80-99, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
#Noul Testament comentat, pag56-57, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia doua revizuită şi îmbunătăţită,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
[[Categorie:Noul Testament]]
5.288 de modificări

Meniu de navigare