Ioan Marcu a scris evanghelia a doua după predica sfântului apostol Petru, al cărui ucenic a fost. Acest fapt ni-l atestă direct [[Papia]], episcop de Ierapole din Frigia, pe la anul 140. [[Clement al Alexandriei]] spunea ,,pe când Petru predica cuvântul Domnului în cetata Romei şi, îndemnat de Duhul Sfânt, predica evanghelia, mulţi care erau de faţă l-au înduplecat pe Marcu, dat fiind că acesta de mai multă vreme îi urma lui Petru şi îşi aducea aminte de cuvintele lui, ca să le scrie pe acestea la un loc. Marcu compune deci evanghelia şi le-o împărtăşeşte acelora care o ceruseră de la dânsul, fapt pentru care Petru, îndată ce a a aflat, nici nu l-a împiedicat întru nimic ca să se facă, dar nici nu i-a dat zor.”(Clement Alexandrinul la Eusebiu, Hist,eccl.II,15). Evanghelia a doua este folosită de [[Clement Romanul]], [[Ignatie de Antiohia|Iganţiu al Antiohiei]], [[Iustin Martirul]], [[Origen]] şi [[Tertulian]]. Este menţionată de [[Fragmentul Muratori]] şi în listele Sfinţilor Părinţi: [[Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Grigore de Nazianz]].
==Limba Locul scrierii evangheliei a doua==Limba în care Marcu a fost scrisă Evanghelia scris evanghelia sa din Roma, locul unde a doua predicat Petru în ultima perioadă a fost limba greacă vieţii sale. Dovada este amănuntul care putea interesa numai pe creştinii din Roma că Simon Cirineanul, care a dialectului comun dus crucea Mântuitorului, era tatăl lui Alexandru şi Ruf (grMc15. ''koine''21), iar aceştia locuiau în Roma. (Rom16. Această limbă se vorbea în tot cuprinsul Imperiului Roman13) Se știe că Evanghelistul [[Apostolul Luca|Luca]] scrie Evanghelia sa la anul 63-64, iar acesta, inclusiv la Romarândul său, consultase Evanghelia după Marcu.
Stilul este simplu, popular, expresiv, plin de amănunte, iar povestirile și descrierile sunt captivante, deși scurte.==Timpul==
==Locul scrierii evangheliei Timpul când a fost scrisă evanghelia a doua==este pe la sfârşitul primei captivităţi a Sfântului Pavel la Roma (61-63) când apare şi sfântul apostol Petru la Roma şi când Marcu este rugat de creştini să le redea în scris predica apostolului.
Marcu a scris evanghelia sa din Roma, locul unde a predicat Petru în ultima perioadă a vieţii sale. Dovada este amănuntul care putea interesa numai pe creştinii din Roma că Simon Cirineanul, care a dus crucea Mântuitorului, era tatăl lui Alexandru şi Ruf (Mc15.21), iar aceştia locuiau în Roma. (Rom16.13)==Scopul==
Locul Scopul urmărit de autor este să convingă pe creştinii proveniţi dintre păgâni că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Pentru acest motiv el le redă viaţa şi faptele Mântuitorului, aşa precum le spusese apostolul Petru în predica sa. Dovada că se adresa unor oameni străini de Ţara Sfântă este faptul că explică diverse lucruri:,,Muntele Măslinilor din faţa Templului”(13.3), anumite expresii aramaice ,,boanerges, adică fiii tunetului”(3.17), ,,Effata!ceea ce înseamnă deschide-te”(7.34), ,,spălarea mâinilor până la cot înainte de masă”(7.3), ,,la Paşti se jertfea mielul pascal”(14.12”; se înlocuiesc cuvintele greceşti cu sinonimele lor latine, care circulau la Roma şi Italia: ,,doi bani, adică un codrant”. Din pricina faptului că Marcu a scris Evanghelia sa este se adresa creştinilor proveniţi dintre păgânii ce locuiau la Romaşi Italia, el nu pune accent pe la anul 62-63Vechiul Testament sau pe învăţătura Domnului Iisus Hristos,ca Matei, ci pe faptele Sale, căci faptele mai deosebite impresionau pe păgâni. De aceea, când este rugat evanghelistul Marcu aminteşte minunile prin care se izgoneau demonii căci păgânii aveau o mare frică de creștini să le redea în scris predica Apostolului Petrudemoni (1.39, 6.7, 3.15, 16.17), apoi minunile prin care se anunţă săturarea oamenilor, liniştirea mării, învierea morţilor. Aceasta din urmă capătă o dezvoltare mai mare şi continuă până la Înălţare.Aşadar evanghelia lui Marcu este o evanghelie a faptelor
Se știe ==Stilul== Stilul este lapidar, neglijent, precis, ca o stenogramă, are o oralitate certă. ,,Analiştii au notat că Evanghelistul [[Apostolul Luca|Luca]] scrie Evanghelia sa la anul 63vocabularul e sărac şi de o calitate îndoielnică, greaca alexandrină e împănată cu latinisme şi aramaisme, diminutive şi locuţiuni pe care un scriitor adevărat nu le cultivă. Fraza este, şi ea, săracă, aproape rectiliniară, fără subordonate; propoziţiile sunt simple, legate între ele prin conjuncţia şi, lipsindu-le aproape în întregime acele particule ale nuanţelor, care alcătuiesc supleţea şi profunzimea limbii greceşti. Fapte circumstanţiale sunt expediate prin participii nediferenţiate; timpurile verbelor se amestecă într-un mod atât de ciudat încât traducătorii sunt deseori ispitiţi să le trădeze. Textul are în schimb, cum s-64ar spune, toate calităţile defectelor lui. Din toate evangheliile, el e cel mai viu, mai direct, mai deschis, mai spontan, mai sincer, în contact mai intim cu realitatea imediată. Dacă episoadele sunt scurte, în schimb ele sunt foarte vii, iar acestaviaţa lor se întemeiază tocmai pe ceea ce pare lipsă de rafinament stilistic. Marcu e tot atât de ingenuu faţă de personajele scrierii sale. Dacă dumnezeirea Mântuitorului trebuie să rămână, în ochii multora şi pentru o bună vreme, ceea ce unii exegeţi au numit „secretul mesianic“, omenitatea Lui e îngroşată uneori până la rândul săucontrarietate. Apostolilor nu li se trec cu vederea slăbiciunile, consultase şovăielile, dubiile, incapacitatea lor omenească de a recepta imediat şi clar mesajul Învăţătorului. În Evanghelia după Marcu, Iisus Hristos este lucrarea divină printre oameni, dar Fiul Omului este eroul însingurat al unei drame divine.”
==Scopul scrierii==
Scopul urmărit de autor este să convingă pe creștinii proveniți dintre păgâni că Domnul Hristos este Fiul lui Dumnezeu. Din acest motiv el le redă viața și faptele Mântuitorului, în rezumat, așa cum le prezentase Sfântul Petru în predica sa.
El nu pune accentul pe [[Vechiul Testament]] (pentru că nu se adresează în principal iudeilor)Stilul este simplu, nici pe învățătura Domnului Hristospopular, ca [[Apostolul Matei|Matei]]expresiv, ci pe faptele Saleplin de amănunte, căci faptele mai deosebite impresionau pe cei veniți din păgâniiar povestirile și descrierile sunt captivante, deși scurte.
De aceea, Evanghelistul Marcu subliniază [[minune|minuni]]le prin care: se izgoneau [[demon]]ii, se înmulțea pâinea spre săturarea oamenilor, se liniștea marea, se înviau morții. Tot motivat de acest fapt, Evanghelia a doua dă o dezvoltare mai mare decât celelalte evanghelii [[Învierea Domnului|Învierii Domnului]] și continuă până la înălțare, adică până la cel mai înalt grad de slăvire.
==Planul Evangheliei==
Evanghelia a doua cuprinde 16 capitole și se împarte în două părți. Este precedata de o introducere.
