Modificări

'''Persoana istorică''' – personaj biblic din Noul Testament, unul din cei patru evanghelişti, despre care sunt puţine informaţii. În Noul Testament numele lui este întâlnit de două ori: în Coloseni 4,14, înscris pe lista colaboratorilor lui [[Apostolul Pavel|Pavel]] şi pus în evidenţă cu apelativul „''medicul drag''” şi în Filemon Filimon versetul 24, în context identic: pe lista colaboratorilor.

Numele este, foarte probabil, o abreviere a lui Lucano. Conform tradiţiei creştine (redată şi de istoricul [[Eusebiu de Cezareea]]: cf. ''Historia ecclesiastica'', III,4,4-6), s-a născut într-o familie păgână, în Antiohia |Siriei, unde profesa medicina. Originea sa păgână este atestată indirect şi de Paul, care nu-l pune pe Luca printre cei care provin din circumciziune (cf. Col 4,10-14). A devenit creştin, l-a însoţit pe [[Apostolul Pavel]] în a doua călătorie misionară a acestuia, precum şi la [[Ierusalim]], în primăvara anului 58 (cf. Fap Fapte 20,5-12; 21,1-18), unde a intrat de-îndată în legătură cu [[Apostolul Iacob|Iacob]], probabil, şi unde a mai întâlnit cel puţin una dintre acele femei pe care doar el le pomeneşte în Evanghelie (cf. Luc 8,2-3; 24,10). Tot acolo a mai întâlnit şi aşa zişii „''miniştri/slujitorii ai cuvântului''”, care au constituit unul dintre izvoarele evangheliei sale (cf. 1,1u.). Nu în ultimul rând, Ierusalimul este locul unde a fost martor al arestării Apostolului, pe care apoi l-a însoţit la Roma, în prima „călătorie misionară” (prima temniţă). Asupra acestei călătorii a lăsat un preţios „jurnal” al călătoriei furtunoase pe mare (cf. Fap Fapte 27,1-28 şi cap. 16).

A trăit probabil 84 de ani. Nesigure însă sunt locul şi felul morţii. Ca loc e numită Boeţia (cf. [[Nichifor Calixt]], în ''Historia ecclesiasticaecclesiastică'', 2,43; iar anticele Prologuri ale lui [[Acaciu]] şi [[Patras]] vorbesc de martiriu.

- alţii, evaluează negativ datele tradiţiei, considrânduconsiderându-le „infestate” de tendinţa apologetică din sec. al II-lea, tendinţă preocupată să numească personaje minore – ca Luca, de ex. – alături de figuri principale – ca Pavel. În plus, pun accentul pe faptul că Luca nu cunoaşte Scrisorile lui Pavel şi pare să nu fie bine informat asupra evenimentelor importante ale vieţii lui Pavel (de ex. viziunea total diferită a celor doi asupra [[Sinodul apostolic de la Ierusalim|Sinodului apostolic de la Ierusalim]]: Fap Fapte 15 // Galatieni 2,1-10). <br>

Din prologul evangheliei (1.1-4) se spune că autorul ei nu este un martor direct, un apostol, ci un ucenic al apostolilor, al martorilor oculari (1.2). Lmba Limba în care este scrisă trimite la un om cult. Expunerea cronologică a faptelor, contextul lor cu celelalte evenimente din istoria profană, dovedeşte o cultură extinsă. De asemena asemenea denumirea multor boli vindecate de Mântuitorul sunt menţionate cu termenul lor specific, ceea ce denotă că este vorba de un speciaalist specialist în ştiinţa medicală. În sfărşit sfârşit faptul că în evanghelia a treia există multe fraze şi cuvinte asemănătoare cu cele folosite de Pavel (instituirea Sfintei Euharistii 22.19 şi următoarele cu 1Cor11.24 şi următoarele) arată strânse legături şi influenţe pauline. Toate acestea arată că evanghelia a treia îl are ca autor pe medicul şi omul de cultură Luca, ucenicul apostolului Pavel.