Evanghelia după Ioan

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Evanghelia după Ioan este a patra și ultima evanghelie din canonul Noului Testament. Ea este scrisă mai târziu decât celelalte evanghelii canonice (numite Evanghelii sinoptice), pe care le cunoaşte, le foloseşte și le completează. Această a patra evanghelie este atribuită apostolului Ioan, fiul lui Zebedeu, dar și ucenicilor și anturajului lui, pentru anumite părţi.

Autenticitatea și autorul

Autenticitatea ei, ca provenind de la Apostolul Ioan este confirmată din surse interne și externe.

Mărturii externe

Evanghelia a patra se află pe lista canonică a Sfinţilor Părinţi, precum: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigorie de Nazianz.

Limba și stilul

Limba evangheliei a patra este cea greacă, ca și a celorlalţi Evanghelişti. Stilul se caracterizează prin repetiţia sentinţelor, a afirmaţiilor şi negații­lor, paralelismul iudaic cu sentinţe scurte şi fraze ritmate. Stilul pare simplu, dar este foarte şlefuit lucrat. Din el se degaja o impresie de măreţie, care provine din profunzimea ideilor.

Locul și timpul scrierii

Locul unde a fost scrisa Evanghelia este Efesul, unde Apos­tolul Ioan și-a petrecut ultima parte a vieţii sale, sau poate insula Patmos, unde a fost exilat către Împăratul Domiţian între anii 90-95.

Timpul, fără a putea fi precizat cu exactitate, este presupus a fi anul 96.

Scopul și destinatarii scrierii

Scopurile Evangheliei a patra sunt: completarea evangheliilor sinoptice, combaterea erezii­lor și întărirea credinţei în divinitatea Mântuitorului Iisus Hristos.

Destinatarii erau creştinii din provincia Asia.

Planul

Evanghelia cuprinde 21 capitole și se împarte în două părţi, precedate de un prolog.

Prologul (cap. 1, 1-18), este o prefaţă și un rezumat al Evan­gheliei, unde se arată divinitatea Mântuitorului și ideile impor­tante, temele care se vor dezvolta în cursul scrierii: viaţa, lumina, adevărul, slava divină, precum și adversitatea iudeilor care nu-l vor primi pe Mântuitorul.

Partea I (cap. 1, 19-12) istoriseşte activitatea Mântuitorului în Iudeea și Ierusalim, adică manifestarea Fiului lui Dumnezeu întrupat și dovedirea mesianității Sale.

Partea a II-a (cap. 13-21) expune activitatea Domnului Hristos în Ierusalim, Patimile, Moartea și Învierea Sa sau, cu alte cuvinte, preaslăvirea Sa.

Importanţa Evangheliei Evanghelia a patra este o comple­tare a sinopticilor, descriind activitatea Mântuitorului mai ales în Iudeea şi Ierusalim şi demonstrează divinitatea Sa - care-i și tema principală a scrierii - prin minunile şi cuvântările Sale de înalt nivel dogmatic.

Învăţături

Învăţături dogmatice

  • El este Fiul lui Dumnezeu, Cuvântul preexistent (1, 2; 8, 58);
  • toate s-au făcut prin El (1, 2-3);
  • egal şi consubstanţial cu Tatăl (10, 30);
  • are toate câte are Tatăl (16,15);
  • învie morţi ca şi Tatăl (5,28);
  • El este singurul care a văzut pe Tatăl (1,18; 6, 46)
  • din dragostea Tatălui a fost trimis în lume (3, 16);
  • a luat trup omenesc (1, 14), fără păcat (8, 46);
  • pogorându-Se din cer (6, 51);
  • El aduce în lume adevărata învăţătură despre Dumnezeu (7, 16) şi harul Sau în mod desăvârşit (1, 17; 7, 39), fiind Viaţa şi Lumina lumii (8, 12), Calea (călăuza), Adevărul şi Viaţa (14, 6), pâinea vieţii (veşnice) (6, 48)
  • ca Păstor bun (10, 11), S-a jertfit pe Golgota (19,1-42);
  • şi pleacă la Tatăl (16, 5; 14, 28), trimiţând pe Duhul Sfânt, Care purcede de la Tatăl (15, 26), amintind toate învăţăturile Mântuitorului (14, 26).

Învăţături morale

  • credinţa în Hristos şi învăţătura Sa (3, 15; 3, 18; 5,24; 6, 29) şi ataşamentul strâns faţă de El (15, 1-7);
  • raporturile dintre oameni bazate pe dragostea intre semeni (13, 34-35), ridicata până la sacrificiu, după exem­plul Domnului Hristos (15, 13);
  • pacea între toţi oamenii, după testamentul Mântuitorului (14, 27).

Simbolistică

Simbolul Evangheliei a patra este vulturul, deoarece spiritu­alitatea şi gândirea ce o caracterizează este înaltă şi sublimă asemenea zborului vulturului care se ridică la mari înălţimi.