Evagrie al Antiohiei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 11 noiembrie 2013 20:52, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (ortografie)
(dif) ← Versiunea anterioară | Versiunea curentă (dif) | Versiunea următoare → (dif)
Salt la: navigare, căutare
Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: Evagrie.

Evagrie al Antiohiei a fost patriarh al Antiohiei (388-392) după Paulin al II-lea al Antiohiei (362-382) pe linia episcopilor „eustatieni” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de Biserica Romei și de Biserica Alexandriei. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei. Evagrie era în schismă cu sfântul Flavian I al Antiohiei (384-404).

Viața și activitatea

Mai înainte preot[1], Evagrie a fost hirotonit episcop de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea dreptului canonic ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către împărat și de către Bisericile Romei și Alexandriei[2]. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.

După Socrate Scolasticul, Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul Ioan Hrisostom[3]. Era un prieten al fericitului Ieronim, care vorbește despre el la începutul Vieții sfântului Malchus, precizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, unde și trăia ca și călugăr, la 45 km est de Antiohia. De altfel, Ieronim îi consacră lui Evagrie capitolul 125 din lucrarea De viris illustribus (Despre viețile bărbaților iluștri); de aici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, precum și traducătorul în latină a Vieții sfântului Antonie cel Mare, scrisă de sfântul Atanasie cel Mare[4]. Această traducere a Vieții sf. Antonie, difuzată cu repeziciune în Occident[5], a avut un succes enorm în Evul Mediu (circa 400 de manuscrise s-au păstrat din secolele VIII-XVI). Această practică a limbii latine de către un scriitor bisericesc oriental este excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, nume dat de Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol Pavel sub pontificatul papei Damasus I al Romei (366-384)[6].

La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.

Bibliografie

  • Pierre Maraval, Le christianisme de Constantin à la conquête arabe, coll. Nouvelle Clio, PUF, 1997.

Note

  1. Socrate Scolasticul (Istoria bisericească, VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-ucenic cu sfântul Ioan Gură de Aur la lecțiile de retorică ale lui Libanios și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.
  2. Teodoret din Cir, Istoria bisericească, vol.V, cap. 23 - http://www.newadvent.org/fathers/27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”
  3. Socrate Scolasticul, loc. cit.. Potrivit lui Paladie (Despre viaţa Sf. Ioan Hrisostom), Sf. Ioan Hrisostom ar fi fost hirotonit preot în anul 386 de către episcopul Flavian I al Antiohiei.
  4. « Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit ». (PL 23, 693.711-713)
  5. Fericitul Augustin, în 385/386, la Milano, află de la compatriotul său african, Potitianus, ofițer al palatului imperial, că acesta a citit la Treveris (Treverorum), cu puțin timp înainte, un exemplar din Viața Sfântului Antonie, care trebuie să fie acestă traducere, și care se găsea în posesia unui grup de asceți din această localitate (Confesiuni, VIII, 14-15).
  6. Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului Ambrozie al Milanului, de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care Quaestiones Veteris et Novi Testamenti, o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din Sfânta Scriptură și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster

Legături externe

Surse