Evagrie al Antiohiei

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 3 iulie 2013 12:56, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (Viața și activitatea)
Salt la: navigare, căutare
Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: Evagrie.

Evagrie al Antiohiei a fost patriarh al Antiohiei (388-392) după Paulin al II-lea al Antiohiei (362-382) pe linia episcopilor „eustatieni” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de Biserica Romei și de Biserica Alexandriei. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei. Evagrie era în schismă cu sfântul Flavian I al Antiohiei (384-404).

Viața și activitatea

Mai înainte preot[1], Evagrie a fost hirotonit episcop de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea dreptului canonic ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către Bisericile Romei și Alexandriei. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.

Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul Ioan Hrisostom[2]. Era un prieten al fericitului Ieronim, care vorbește despre el la începutul Vieții sfântului Malchus, précisant qu'il était propriétaire du domaine de Maronie, où vivait le călugăr, à 45 kilomètres à l'est d'Antioche. Jérôme lui consacre le § 125 de son De viris illustribus : on y apprend qu'il était l'auteur de plusieurs ouvrages sur différents sujets, et notamment d'une traduction en latin de la Viața sfântului Antonie cel Mare de Atanasie cel Mare[3]. Celle-ci, rapidement diffusée en Occident[4], eut un énorme succès au Moyen Âge (environ 400 manuscrits conservés du VIIIe au XVIe s.). Cette pratique du latin par un écrivain ecclésiastique oriental est exceptionnelle à l'époque, témoignant de liens privilégiés avec l'Église d'Occident. Évagre d'Antioche fait partie des cinq hypothèses émises successivement par Dom Germain Morin sur l'identité de l'Ambrosiaster.

La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.

Bibliografie

  • Pierre Maraval, Le christianisme de Constantin à la conquête arabe, coll. Nouvelle Clio, PUF, 1997.

Note

  1. Socrate Scolasticul (Istoria bisericească, VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-ucenic cu sfântul Ioan Gură de Aur la lecțiile de retorică ale lui Libanios și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.
  2. Socrate Scolasticul, loc. cit..
  3. « Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit ». (PL 23, 693.711-713)
  4. Fericitul Augustin, en 385/86, à Milan, entend son compatriote africain Potitianus, officier au palais impérial, lui raconter avoir lu à Trèves, peu de temps auparavant, un exemplaire de la Vie de saint Antoine, qui doit être cette traduction, et qui était en la possession d'un groupe d'ascètes de cette ville (Confessions, VIII, 14-15).

Legături externe

Surse