Evagrie al Antiohiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Viața și activitatea)
(ortografie)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 2 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
:Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: '''[[Evagrie]]'''.
+
:''Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: '''[[Evagrie]]'''.''
  
 
'''Evagrie al Antiohiei''' a fost [[patriarh]] al [[Antiohia|Antiohiei]] (388-392) după [[Paulin al II-lea al Antiohiei]] (362-382) pe linia episcopilor „[[Eustatie al Antiohiei|eustatieni]]” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de [[Biserica Romei]] și de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]]. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în [[Listă a patriarhilor Antiohiei|lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei]]. Evagrie era în [[schismă]] cu sfântul [[Flavian I al Antiohiei]] (384-404).
 
'''Evagrie al Antiohiei''' a fost [[patriarh]] al [[Antiohia|Antiohiei]] (388-392) după [[Paulin al II-lea al Antiohiei]] (362-382) pe linia episcopilor „[[Eustatie al Antiohiei|eustatieni]]” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de [[Biserica Romei]] și de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]]. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în [[Listă a patriarhilor Antiohiei|lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei]]. Evagrie era în [[schismă]] cu sfântul [[Flavian I al Antiohiei]] (384-404).
Linia 5: Linia 5:
 
==Viața și activitatea==
 
==Viața și activitatea==
  
Mai înainte [[preot]]<ref>[[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-[[ucenic]] cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]] la lecțiile de retorică ale lui [[Libanios]] și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, ''Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet'' (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.</ref>, Evagrie a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[episcop]] de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea [[Drept canonic|dreptului canonic]] ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către Bisericile Romei și Alexandriei. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.  
+
Mai înainte [[preot]]<ref>[[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-[[ucenic]] cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]] la lecțiile de retorică ale lui [[Libanios]] și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, ''Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet'' (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.</ref>, Evagrie a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[episcop]] de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea [[Drept canonic|dreptului canonic]] ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către împărat și de către Bisericile Romei și Alexandriei<ref>Teodoret din Cir, Istoria bisericească, vol.V, cap. 23 - http://www.newadvent.org/fathers/27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”</ref>. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.  
  
Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul [[Ioan Hrisostom]]<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''loc. cit.''.</ref>. Era un prieten al fericitului [[Ieronim]], care vorbește despre el la începutul ''Vieții sfântului Malchus'', précisant qu'il était propriétaire du domaine de Maronie, où vivait le [[călugăr]], à 45 kilomètres à l'est d'[[Antioche]]. [[Jérôme de Stridon|Jérôme]] lui consacre le § 125 de son ''De viris illustribus'' : on y apprend qu'il était l'auteur de plusieurs ouvrages sur différents sujets, et notamment d'une traduction en latin de la ''Viața sfântului [[Antonie cel Mare]]'' de [[Atanasie cel Mare]]<ref>« ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' ». (PL 23, 693.711-713)</ref>. Celle-ci, rapidement diffusée en Occident<ref>[[Augustin de Hipona|Fericitul Augustin]], en [[385]]/[[386|86]], à [[Milan]], entend son compatriote africain Potitianus, officier au palais impérial, lui raconter avoir lu à [[Trèves]], peu de temps auparavant, un exemplaire de la ''Vie de saint Antoine'', qui doit être cette traduction, et qui était en la possession d'un groupe d'ascètes de cette ville (''Confessions'', VIII, 14-15).</ref>, eut un énorme succès au Moyen Âge (environ 400 manuscrits conservés du VIIIe au XVIe s.). Cette pratique du latin par un écrivain ecclésiastique oriental est exceptionnelle à l'époque, témoignant de liens privilégiés avec l'Église d'Occident. Évagre d'Antioche fait partie des cinq hypothèses émises successivement par [[Germain Morin (bénédictin)|Dom Germain Morin]] sur l'identité de l'''[[Ambrosiaster]]''.
+
După Socrate Scolasticul, Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul [[Ioan Hrisostom]]<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''loc. cit.''. Potrivit lui [[Paladie]] (''Despre viaţa Sf. Ioan Hrisostom''), Sf. [[Ioan Hrisostom]] ar fi fost hirotonit [[preot]] în anul 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]].</ref>. Era un prieten al fericitului [[Ieronim]], care vorbește despre el la începutul ''Vieții sfântului Malchus'', precizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, unde și trăia ca și [[călugăr]], la 45 km est de Antiohia. De altfel, Ieronim îi consacră lui Evagrie capitolul 125 din lucrarea ''De viris illustribus'' (''Despre viețile bărbaților iluștri''); de aici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, precum și traducătorul în latină a ''Vieții'' sfântului [[Antonie cel Mare]], scrisă de sfântul [[Atanasie cel Mare]]<ref>« ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' ». (PL 23, 693.711-713)</ref>. Această traducere a Vieții sf. Antonie, difuzată cu repeziciune în Occident<ref>[[Augustin de Hipona|Fericitul Augustin]], în 385/386, la Milano, află de la compatriotul său african, Potitianus, ofițer al palatului imperial, că acesta a citit la Treveris (Treverorum), cu puțin timp înainte, un exemplar din ''Viața Sfântului Antonie'', care trebuie să fie acestă traducere, și care se găsea în posesia unui grup de asceți din această localitate (''Confesiuni'', VIII, 14-15).</ref>, a avut un succes enorm în Evul Mediu  (circa 400 de manuscrise s-au păstrat din secolele VIII-XVI). Această practică a limbii latine de către un scriitor bisericesc oriental este excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, nume dat de Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] sub pontificatul papei [[Damasus I al Romei]] (366-384)<ref>Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului [[Ambrozie al Milanului]], de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care ''Quaestiones Veteris et Novi Testamenti'', o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din [[Sfânta Scriptură]] și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster</ref>.
  
 
La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.
 
La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.

Versiunea curentă din 11 noiembrie 2013 20:52

Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: Evagrie.

Evagrie al Antiohiei a fost patriarh al Antiohiei (388-392) după Paulin al II-lea al Antiohiei (362-382) pe linia episcopilor „eustatieni” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de Biserica Romei și de Biserica Alexandriei. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei. Evagrie era în schismă cu sfântul Flavian I al Antiohiei (384-404).

Viața și activitatea

Mai înainte preot[1], Evagrie a fost hirotonit episcop de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea dreptului canonic ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către împărat și de către Bisericile Romei și Alexandriei[2]. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.

După Socrate Scolasticul, Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul Ioan Hrisostom[3]. Era un prieten al fericitului Ieronim, care vorbește despre el la începutul Vieții sfântului Malchus, precizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, unde și trăia ca și călugăr, la 45 km est de Antiohia. De altfel, Ieronim îi consacră lui Evagrie capitolul 125 din lucrarea De viris illustribus (Despre viețile bărbaților iluștri); de aici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, precum și traducătorul în latină a Vieții sfântului Antonie cel Mare, scrisă de sfântul Atanasie cel Mare[4]. Această traducere a Vieții sf. Antonie, difuzată cu repeziciune în Occident[5], a avut un succes enorm în Evul Mediu (circa 400 de manuscrise s-au păstrat din secolele VIII-XVI). Această practică a limbii latine de către un scriitor bisericesc oriental este excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, nume dat de Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol Pavel sub pontificatul papei Damasus I al Romei (366-384)[6].

La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.

Bibliografie

  • Pierre Maraval, Le christianisme de Constantin à la conquête arabe, coll. Nouvelle Clio, PUF, 1997.

Note

  1. Socrate Scolasticul (Istoria bisericească, VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-ucenic cu sfântul Ioan Gură de Aur la lecțiile de retorică ale lui Libanios și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.
  2. Teodoret din Cir, Istoria bisericească, vol.V, cap. 23 - http://www.newadvent.org/fathers/27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”
  3. Socrate Scolasticul, loc. cit.. Potrivit lui Paladie (Despre viaţa Sf. Ioan Hrisostom), Sf. Ioan Hrisostom ar fi fost hirotonit preot în anul 386 de către episcopul Flavian I al Antiohiei.
  4. « Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit ». (PL 23, 693.711-713)
  5. Fericitul Augustin, în 385/386, la Milano, află de la compatriotul său african, Potitianus, ofițer al palatului imperial, că acesta a citit la Treveris (Treverorum), cu puțin timp înainte, un exemplar din Viața Sfântului Antonie, care trebuie să fie acestă traducere, și care se găsea în posesia unui grup de asceți din această localitate (Confesiuni, VIII, 14-15).
  6. Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului Ambrozie al Milanului, de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care Quaestiones Veteris et Novi Testamenti, o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din Sfânta Scriptură și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster

Legături externe

Surse