:''Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: '''[[Evagrie]]'''.''
'''Evagrie al Antiohiei''' a fost [[patriarh]] al [[Antiohia|Antiohiei]] (388-392) după [[Paulin al II-lea al Antiohiei]] (362-382) pe linia episcopilor „[[Eustatie al Antiohiei|eustatieni]]” nerecunoscuți în Orient, dar recunoscuți de [[Biserica Romei]] și de [[Biserica Ortodoxă a Alexandriei|Biserica Alexandriei]]. Evagrie al Antiohiei (ca și Paulin al II-lea al Antiohiei) nu apare în [[Listă a patriarhilor Antiohiei|lista patriarhilor ortodocși ai Antiohiei]]. Evagrie era în [[schismă]] cu sfântul [[Flavian I al Antiohiei]] (384-404).
==Viața și activitatea==
Auparavant prêtreMai înainte [[preot]]<ref>Selon [[Socrate le ScolastiqueScolasticul]] (''Histoire ecclésiastiqueIstoria bisericească'', VI, 3), il y avait vorbește despre un Évagre condisciple de Evagrie împreună-[[Jean Chrysostomeucenic]] aux leçons de cu sfântul [[rhétoriqueIoan Gură de Aur]] la lecțiile de retorică ale lui [[Libanios]] et și la cele de philosophie d'filosofie ale lui Andragathios, et dont și al cărui exemplu l'exemple l'aurait inspiré-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Il est question aussi d'« Évagre » dans plusieurs lettres de [[Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios]] lui-même a se vedea: voir Otto Seeck, ''Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet'' (Leipzig, 1906, réimprreimpr. Gorgias Press, 2010), {{p.}}128-130.</ref>, il fut consacré par Evagrie a fost [[Paulin II d'AntiocheHirotonie|Paulin]] comme son successeur sur son lit de mort, au mépris du [[droit canonique]], ce qui n'empêcha pas sa reconnaissance par [[Rome]] et [[Alexandrie]]. Cette consécration eut lieu à une date incertaine, après [[382]], et Évagre mourut en [[394]]. C'est lui qui ordonna prêtre [[Jean Chrysostome]]<ref>[[Socrate le Scolastiquehirotonit]], ''loc. cit.''.</ref>. C'était un ami de [[Jérôme de Stridon|saint Jérômeepiscop]], qui parle de lui au début de la ''Vie către Paulin al II-lea pe patul de [[Malchus moarte și lăsat de Maronie|saint Malchus]]''acesta ca succesor al său, précisant qu'il était propriétaire du domaine de Maronie, où vivait le moine, à 45 kilomètres à l'est d'într-un mod care nu corespundea [[Antioche]]. [[Jérôme de StridonDrept canonic|Jérômedreptului canonic]] lui consacre le § 125 de son ''De viris illustribus'' : on y apprend qu'il était l'auteur de plusieurs ouvrages sur différents sujetsortodox, et notamment d'une traduction en latin ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de la ''Vie către împărat și de saint Antoine'' d'[[Athanase d'Alexandrie]]către Bisericile Romei și Alexandriei<ref>« ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingeniiTeodoret din Cir, cum adhuc esset presbyterIstoria bisericească, diversarum hypotheseon tractatus mihi legitvol.V, quos necdum ediditcap. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' »23 - http://www.newadvent.<org/ref>. Celle-ci, rapidement diffusée en Occident<ref>[[Augustin d'Hippone|Saint Augustin]], en [[385]]fathers/[[386|86]], à [[Milan]], entend son compatriote africain Potitianus, officier au palais impérial, lui raconter avoir lu à [[Trèves]], peu de temps auparavant, un exemplaire de la ''Vie de saint Antoine'', qui doit être cette traduction, et qui était en la possession d'un groupe d'ascètes de cette ville (''Confessions'', VIII, 14-15)27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”</ref>. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, eut un énorme succès au Moyen Âge dar aceasta a avut loc după 382 (environ 400 manuscrits conservés du {{spPaulin al II-|VIII|e| au|XVI|e}}lea a murit în 382 sau 383). Cette pratique du latin par un écrivain ecclésiastique oriental est exceptionnelle à l'époque; Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, témoignant de liens privilégiés avec l'Église d'Occident. Évagre d'Antioche fait partie des cinq hypothèses émises successivement par [[Germain Morin (bénédictin)|Dom Germain Morin]] sur l'identité de l'''[[Ambrosiaster]]''în 394.
À sa mortDupă Socrate Scolasticul, Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul [[Ioan Hrisostom]]<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''loc. cit.''. Potrivit lui [[Paladie]] (''Despre viaţa Sf. Ioan Hrisostom''), Sf. [[Ioan Hrisostom]] ar fi fost hirotonit [[preot]] în anul 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]].</ref>. Era un prieten al fericitului [[Ieronim]], care vorbește despre el la începutul ''Vieții sfântului Malchus'', precizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, unde și trăia ca și [[călugăr]], la 45 km est de Antiohia. De altfel, aucun successeur ne Ieronim îi consacră lui fut donnéEvagrie capitolul 125 din lucrarea ''De viris illustribus'' (''Despre viețile bărbaților iluștri''); de aici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, mais lprecum și traducătorul în latină a ''Vieții''Église sfântului [[Antonie cel Mare]], scrisă de sfântul [[Atanasie cel Mare]]<ref>« eustathienne ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' » d'. (PL 23, 693.711-713)</ref>. Această traducere a Vieții sf. Antonie, difuzată cu repeziciune în Occident<ref>[[AntiocheAugustin de Hipona|Fericitul Augustin]] demeura séparée jusqu, în 385/386, la Milano, află de la compatriotul său african, Potitianus, ofițer al palatului imperial, că acesta a citit la Treveris (Treverorum), cu puțin timp înainte, un exemplar din ''Viața Sfântului Antonie''à , care trebuie să fie acestă traducere, și care se găsea în posesia unui grup de asceți din această localitate (''Confesiuni'', VIII, 14-15).</ref>, a avut un accord conclu en succes enorm în Evul Mediu (circa 400 de manuscrise s-au păstrat din secolele VIII-XVI). Această practică a limbii latine de către un scriitor bisericesc oriental este excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, nume dat de Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol [[414Apostolul Pavel|Pavel]] sub pontificatul papei [[Damasus I al Romei]] (366-384)<ref>Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului [[Ambrozie al Milanului]], de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care ''Quaestiones Veteris et un petit groupe dNovi Testamenti'irréductibles se perpétua même jusqu'en , o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din [[482Sfânta Scriptură]]și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster</ref>. La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.
== Bibliografie ==
