Birocrați, renameuser, Administratori
14.991 de modificări
Modificări
→Viața și activitatea: cf. Palladie
Mai înainte [[preot]]<ref>[[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-[[ucenic]] cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]] la lecțiile de retorică ale lui [[Libanios]] și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, ''Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet'' (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.</ref>, Evagrie a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[episcop]] de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea [[Drept canonic|dreptului canonic]] ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către împărat și de către Bisericile Romei și Alexandriei<ref>Teodoret din Cir, Istoria bisericească, vol.V, cap. 23 - http://www.newadvent.org/fathers/27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”</ref>. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.
Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul [[Ioan Hrisostom]]<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''loc. cit.''.Potrivit lui [[Palladie]] (''Despre viaţa Sf. Ioan Hrisostom''), Sf. [[Ioan Hrisostom]] ar fi fost hirotonit [[preot]] în anul 386 de către [[episcop]]ul [[Flavian I al Antiohiei]]</ref>. Era un prieten al fericitului [[Ieronim]], care vorbește despre el la începutul ''Vieții sfântului Malchus'', precizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, unde și trăia ca și [[călugăr]], la 45 km est de Antiohia. De altfel, Ieronim îi consacră lui Evagrie capitolul 125 din lucrarea ''De viris illustribus'' (''Despre viețile bărbaților iluștri''); de aici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, precum și traducătorul în latină a ''Viații'' sfântului [[Antonie cel Mare]], scrisă de sfântul [[Atanasie cel Mare]]<ref>« ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' ». (PL 23, 693.711-713)</ref>. Această traducere a Vieții sf. Antonie, difuzată cu repeziciune în Occident<ref>[[Augustin de Hipona|Fericitul Augustin]], în 385/386, la Milano, află de la compatriotul său african, Potitianus, ofițer al palatului imperial, că acesta a citit la Treveris (Treverorum), cu puțin timp înainte, un exemplar din ''Viața Sfântului Antonie'', care trebuie să fie acestă traducere, și care se găsea în posesia unui grup de asceți din această localitate (''Confesiuni'', VIII, 14-15).</ref>, a avut un succes enorm în Evul Mediu (circa 400 de manuscrise s-au păstrat din secolele VIII-XVI). Această practică a limbii latine de către un scriitor bisericesc oriental este excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, nume dat de Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] sub pontificatul papei [[Damasus I al Romei]] (366-384)<ref>Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului [[Ambrozie al Milanului]], de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care ''Quaestiones Veteris et Novi Testamenti'', o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din [[Sfânta Scriptură]] și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster</ref>.
La moartea sa, în 394, biserica sau grupul «eustațian» din Antiohia a rămas fără succesor, dar schisma a durat până în 414, când s-a ajuns la un acord între cele două partide. Chiar și atunci, un mic grup a refuzat acordul și a continuat schisma până în 482.
