Modificări

:''Pentru alte personalități care au purtat numele de Evagrie, a se vedea articolul: '''[[Evagrie]]'''.''

Mai înainte [[preot]]<ref>[[Socrate Scolasticul]] (''Istoria bisericească'', VI, 3) vorbește despre un Evagrie împreună-[[ucenic]] cu sfântul [[Ioan Gură de Aur]] la lecțiile de retorică ale lui [[Libanios]] și la cele de filosofie ale lui Andragathios, și al cărui exemplu l-a fi inspirat pe Sf. Ioan Hrisostom. Un Evagrie apare în mai multe rânduri chiar în scrisorile lui Libanios - a se vedea: Otto Seeck, ''Die Briefe des Libanius, zeitlich geordnet'' (Leipzig, 1906, reimpr. Gorgias Press, 2010), p. 128-130.</ref>, Evagrie a fost [[Hirotonie|hirotonit]] [[episcop]] de către Paulin al II-lea pe patul de moarte și lăsat de acesta ca succesor al său, într-un mod care nu corespundea [[Drept canonic|dreptului canonic]] ortodox, ceea ce nu a împiedicat recunoașterea sa de către împărat și de către Bisericile Romei și Alexandriei<ref>Teodoret din Cir, Istoria bisericească, vol.V, cap. 23 - http://www.newadvent.org/fathers/27025.htm : „Of Flavianus bishop of Antioch and of the sedition which arose in the western Church on account of Paulinus”</ref>. Nu se cunoaște cu certitudine data hirotonirii lui Evagrie, dar aceasta a avut loc după 382 (Paulin al II-lea a murit în 382 sau 383); Evagrie a murit la puțin timp după aceasta, în 394.

Evagrie este cel care l-a hirotonit preot pe sfântul [[Ioan Hrisostom]]<ref>[[Socrate Scolasticul]], ''loc. cit.''.</ref>. Era un prieten al fericitului [[Ieronim]], care vorbește despre el la începutul ''Vieții sfântului Malchus'', précisant qu'il était propriétaire du domaine de Maronieprecizând că Evagrie era proprietarul domeniului Maronia, où vivait le unde și trăia ca și [[călugăr]], à la 45 kilomètres à l'km est d'[[Antioche]]de Antiohia. [[Jérôme de Stridon|Jérôme]] De altfel, Ieronim îi consacră lui consacre le § Evagrie capitolul 125 de son din lucrarea ''De viris illustribus'' : on y apprend qu(''Despre viețile bărbaților iluștri'il était l'auteur ); de plusieurs ouvrages sur différents sujetsaici aflăm că Evagrie era autorul mai multor lucrări pe diferite subiecte, et notamment dprecum și traducătorul în latină a ''une traduction en latin de la Viații''Viața sfântului [[Antonie cel Mare]]'' , scrisă de sfântul [[Atanasie cel Mare]]<ref>« ''Evagrius Antiochiæ episcopus acris ac ferventis ingenii, cum adhuc esset presbyter, diversarum hypotheseon tractatus mihi legit, quos necdum edidit. Vitam quoque beati Antonii de Græco Athanasii in sermonem nostrum transtulit'' ». (PL 23, 693.711-713)</ref>. Celle-ciAceastă traducere a Vieții sf. Antonie, rapidement diffusée en difuzată cu repeziciune în Occident<ref>[[Augustin de Hipona|Fericitul Augustin]], en [[în 385]]/[[386|86]], à [[Milan]]la Milano, află de la compatriotul său african, entend son compatriote africain Potitianus, officier au palais impérialofițer al palatului imperial, lui raconter avoir lu à [[Trèves]]că acesta a citit la Treveris (Treverorum), peu de temps auparavantcu puțin timp înainte, un exemplaire de la exemplar din ''Vie de saint AntoineViața Sfântului Antonie'', qui doit être cette traductioncare trebuie să fie acestă traducere, et qui était en la possession d'un groupe d'ascètes și care se găsea în posesia unui grup de cette ville asceți din această localitate (''ConfessionsConfesiuni'', VIII, 14-15).</ref>, eut a avut un énorme succès au Moyen Âge succes enorm în Evul Mediu (environ circa 400 manuscrits conservés du VIIIe de manuscrise s-au XVIe s.păstrat din secolele VIII-XVI). Cette pratique du latin par Această practică a limbii latine de către un écrivain ecclésiastique scriitor bisericesc oriental est exceptionnelle à l'époqueeste excepțională pentru epoca secolului al IV-lea în Antiohia, și este o mărturie despre legăturile privilegiate ale Antiohiei cu Biserica Romei. Evagrie de Antiohia face parte din cele cinci ipoteze de identificare emise de benedictinul Dom Germain Morin) asupra identității lui „Ambrosiaster”, témoignant nume dat de liens privilégiés avec l'Église d'Occident. Évagre d'Antioche fait partie des cinq hypothèses émises successivement par Erasmus unui autor latin necunoscut care a scris, între altele, comentarii la cele 13 epistole ale sfântului apostol [[Apostolul Pavel|Pavel]] sub pontificatul papei [[Germain Morin Damasus I al Romei]] (bénédictin366-384)|Dom Germain Morin<ref>Până în secolul al XVI-lea, aceste comentarii au fost atribuite sfântului [[Ambrozie al Milanului]] sur l, de unde numele de „Ambrosiaster” dat de Erasmus. Aceluiași autor necunoscut i se atribuie și alte scrieri exegetice, între care 'identité de l'Quaestiones Veteris et Novi Testamenti'', o lucrare atribuită multă vreme lui Augustin, în care sunt explicate pasaje dificile din [[AmbrosiasterSfânta Scriptură]]''și uneori polemică contra cultelor păgâne orientalizante și contra clerului creștin din Roma. - cf. http://fr.wikipedia.org/wiki/Ambrosiaster</ref>.