Evagrie Scolasticul

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
Acest articol (sau părți din el) este propus spre traducere!

Dacă doriți să vă asumați acestă traducere (parțial sau integral), anunțați acest lucru pe pagina de discuții a articolului.


Evagrie Scolasticul (gr. Εὐάγριος ὁ Σχολαστικός) este un istoric sirian creștin de limbă greacă, născut pe la anul 536 la Epifania (în Siria de azi) și mort puțin după anul 594. Împreună cu Eusebiu de Cezareea, Sozomen, Teodoret din Cir și Socrate Scolasticul, Evagrie Scolasticul este unul din principalii istorici bisericești ai Antichității târzii.

Biografie

Evagrie s-a născut în localitatea siriană Epifania (gr. Επιφανεία[1][2]), dar părinții lui s-a mutat în Apameea, unde Evagrie și-a petrecut o mare parte a tinereții și unde și-a făcut studiile. Mai apoi s-a instalat la Antiohia, capitala provinciei, unde a exersat profesia de avocat, σχολαστικός în limba greacă, de unde și supranumele de „Scolasticul”. Aici Evagrie a câștigat încrederea patriarhului Grigorie I al Antioniei (571-594), care l-a ales să fie consilier juridic împreună cu vărul său, Ioan din Epifania, și el avocat. Evagrie a avut ocazia să-l asiste juridic pe patriarhul Antiohiei până la Constantinopol într-o cauza delicată: în anul 587, patriarhul a intrat într-un conflict violent cu contele Orientului, Asterius - susținut de o bună parte a populației Antiohiei -, care-l insulta public pe patriarh ori de câte ori avea ocazia. În urma procesului, Asterius a fost înlăturat din funcție, dar succesorul lui, contele Ioan, însărcinat de împărat cu o anchetă împarțială, a primit mai multe acuzații grave contre lui Grigorie, între care una că ar avea o relație incestuoasă cu propria-i soră. Evagrie l-a apărat cu succes pe patriarhul Grigorie în fața împăratului Mauriciu I (582-602), precum și în fața unui sinod adunat la Constantinopol în anul 588. Evagrie era un cărturar apreciat la curtea împăraților: fusese numit chestor (în Imperiul Bizantin, magistrat însărcinat cu finanțele) de către împăratul Tiberiu al II-lea (578-582), și „chartofilax” (gr. χαρτοφύλαξ - responsabil peste registrele administrative) de către Mauriciu I (582-602), cu titlul de prefect onorific (gr. apoeparchos). Evagrie Scolasticul a murit cel mai probabil puțin după «al doisprezecelea an de domnie a lui Mauriciu» (august 593 - august 594), în timp ce redacta, în vârstă de 58 de ani, opera sa istoriografică (cf. VI, 24).

Opera

Son œuvre est une Histoire ecclésiastique, en 6 livres, dont le récit démarre en l'an 431, celui de la condamnation de Nestorius par le concile d'Éphèse, et court jusqu'en 593 (dernier événement mentionné : la mort du patriarche [[Grégoire Ier d'Antioche|Grégoire Format:Ier d'Antioche]])[3] ; elle se veut la suite des œuvres du même genre de Socrate le Scolastique, de Sozomène et de Théodoret de Cyr qui traitaient de la période allant de Constantin à Théodose II, lesquelles Histoires continuaient elles-mêmes celle d'Eusèbe de Césarée.

Bien qu'il s'agisse en principe d'une histoire de l'Église, une grande place est donnée aux événements politiques. L'auteur est assez crédule (récits de miracles), mais ses grandes qualités d'historien se manifestent entre autres choses par l'insertion de nombreux documents authentiques. Partisan de l'Église orthodoxe officielle, il s'abstient de jugements sectaires sur les hérétiques. Enfin il cite les principales sources sur lesquelles il s'est appuyé : Zacharie le Rhéteur ; Eustathe d'Épiphanie, son compatriote, auteur d'une Histoire universelle au début du Format:S- ; Procope de Césarée ; Ménandre le Protecteur ; Jean Malalas, lui-même Syrien d'Antioche, qu'il appelle Jean « le Rhéteur » (sens de « Malalas » en syriaque) ; Jean d'Épiphanie, son cousin.

Ediții

La première édition imprimée du texte, avec des annotations, date de 1673 et est due à Henri de Valois.

  • Éd. J. Bidez et L. Parmentier, Londres 1898, réimpr. Amsterdam 1964.
  • Traduction française : A.-J. Festugière, dans Byzantion, 45:2, 1975.
  • CPG 7500.

Referințe

  • Acest articol cuprinde extrase din Dictionnaire Bouillet.

Note

  1. Ceva mai târziu, în imperiul bizantin, localitatea s-a numit Emathous - gr. Εμαθούς. Iar în zilele noastre localitatea se numește Hama și se găsește în Siria de azi, la 46 km N de localitatea Homs. - http://en.wikipedia.org/wiki/Hama
  2. Un alt istoric sirian al epocii, Ioan din Epifania, era vărul său.
  3. « J’ai lu l’Histoire ecclésiastique en six livres d’Évagre le Scholastique, un ancien préfet, né à Épiphanie en Cœlé-Syrie. L’ouvrage commence là où ceux de Socrate et Théodoret s’achèvent, et va jusqu’à la douzième année de l’empereur Maurice. Le style n'est pas sans agrément : il a de l'élégance et de la politesse mais il est quelquefois trop diffus. L'avantage de cet historien sur la plupart des autres, c'est que sa foi est digne de confiance. L’ouvrage contient également certains passages relatifs aux images. », dans Bibliothèque de Photius.

Legături externe