Eusebiu al Nicomidiei: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Traducere EN}} '''Eusebius of Nicomedia''' was initially bishop of Berytus (modern day Beirut) in Phoenicia. He later became Bishop of Nicomedia before finally becoming Archbis...)
 
m (Legături externe)
(Nu s-au afișat 23 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Traducere EN}}
+
'''Eusebiu al Nicomidiei''' a fost mai întâi [[episcop]] de Beritus (Beirut, Liban, în zilele noastre) în Fenicia. Apoi, a devenit episcop al [[Nicomidia|Nicomidiei]], înainte de a să fi numit [[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop al Constantinopolului]], unde a rămas până la moarte. A fost un important sprijinitor al lui [[Arie (eretic)|Arie]], folosindu-și influența printre membrii familiei lui [[Constantin cel Mare]] pentru a-l apăra pe Arie, dar și pentru a-și întări propria sa poziție. Pentru istoricii Bisericii nu este clar dacă a fost un adevărat adept al [[erezie]]i [[arianism|ariene]], sau a fost un semiarian interesat.
  
'''Eusebius of Nicomedia''' was initially [[bishop]] of Berytus (modern day Beirut) in Phoenicia. He later became Bishop of Nicomedia before finally becoming Archbishop of Constantinople. He was a [[heretic]], a supporter of [[Arius]], who used his influence among the members of the family of [[Constantine the Great]] to further the Arian position as well as his personal esteem.
+
==Viața==
 +
Se cunosc puține lucruri despre prima parte a vieții lui Eusebiu. Nu se cunosc data și locul nașterii sale. Se pare că el era o rudă îndepărtată a familiei [[Constantin cel Mare|Împăratului Constantin]]. După ascensiunea acestuia, folosindu-și influența la curte, Eusebiu a obținut destul de repede o mare influență și în cadrul Bisericii. El se bucura de încrederea lui Constantin și a fiului și succesorului acestuia, [[Constanțiu al II-lea]]. El a fost și tutorele lui [[Iulian Apostatul]], care a fost împărat după Constanțiu al II-lea. Eusebiu este cel care l-a botezat pe [[Constantin cel Mare]] în mai 337.  
  
==Life==
+
Eusebiu a fost elevul lui Lucian [[Mucenic]]ul, în a cărui școală a învățat Eusebiu doctrinele cunoscute ulterior sub numele de [[arianism]]. El a devenit Episcop de Beritus dar a reușit să obțină un transfer pe [[Scaunul Episcopului|Scaun]]ul din [[Nicomidia]], care era capitala Împăratului de Răsărit, Licinius. În Nicomidia el a fost favorizat de soția lui Licinius, Constantia, care era sora lui Constantin.
Little is known of the early life of Eusebius. His date and place of birth are not known. He appeared to have been distantly related to the family of Emperor Constantine. It was from his access and influence at the court that Eusebius derived his power in the Church. He enjoyed the confidence of Constantine and his son and successor Constantius II. He was the tutor of [[Julian the Apostate]], who was emperor for two years after Constantius II. It was Eusebius who baptized Constantine in May 337.
 
  
Eusebius was a pupil of Lucian the Martyr, in whose school Eusebius learned the doctrines that came to be called [[Arianism]]. He became Bishop of Berytus but managed to get a transfer to the [[See]] of [[Nicomedia]], which was the residence of the Eastern Emperor Licinius. In Nicomedia he was well favored by Licinius’ wife Constantia, who was the sister of Constantine.
+
După condamnarea sa de către [[Listă a patriarhilor de Alexandria|Alexandru I al Alexandriei]], Arie s-a refugiat în Cezareea unde a solicitat și primit sprijin din partea lui Eusebiu, despre care Arie spune că era un “apropiat al lui Licinius.” Astfel, Arie a devenit și el un elev al lui Lucian. Preluând inițiativa, Eusebiu, a scris mai multe scrisori în sprijinul lui Arie. Ca răspuns la aceste scrisori, Alexandru a trimis scrisori de avertizare către mai mulți episcopi, avertizându-i despre această [[erezie]] răspândită de Arie și Eusebiu. În sprijinul lui Arie, Eusebiu a convocat un [[sinod]] de episcopi din provincia sa cerându-le să îl sprijine pe Arie și să-l convingă pe Alexandru să îl ajute pe Arie. Acest sinod l-a autorizat pe Arie să se reîntoarcă în Biserica din Alexandria.
 +
   
 +
După ce Constantin l-a înfrânt pe Licinius în 323, el și-a îndreptat atenția spre disputa doctrinală din interiorul Bisericii. Constantin a încercat să realizeze o înțelegere între cele două părți aflate în dispută, dar acest lucru nu a fost posibil. Atunci, urmând exemplul sinodului “general” din Arles care s-a întrunit pentru a hotărî în cazul [[donatism|donatiștilor]], Constantin a convocat un sinod e episcopi din toate ținuturile sale pentru a decide în cazul disputei ariene. Sinodul, care a devenit cunoscut ca [[Sinodul I Ecumenic]], a avut loc în localitatea [[Niceea]] în anul 325. La acest sinod, Eusebiu și prietenii săi au înaintat o mărturisire de credință ariană. Totuși, această mărturisire nu a fost bine primită de participanții la sinod, având doar șaptisprezece susținători din peste trei sute de episcopi care au participat la sinod.
  
Arius, after his condemnation by [[Alexander of Alexandria]], took refuge at Caesarea and asked for and received support from Eusebius, whom Arius noted as a “fellow Lucianist.” Arius had also been a pupil of Lucian. Eusebius, taking the lead, wrote many letters supporting Arius. In response to these letters, Alexander sent letters to many bishops warning them of the [[heresy]] taught by Arius and Eusebius. In backing Arius, Eusebius convened a [[synod|council]] of bishops in his province asking them to support Arius and to influence Alexander to support Arius. This council authorized Arius to return to the [[church]] in Alexandria.
+
În ciuda rezistenței înverșunate a arienilor, în cele din urmă a fost adoptat un Crez. Eusebiu al Nicomidiei a fost printre episcopii care au semnat [[Crezul#Crezul de la Niceea (325 d. Hr.)|Crezul de la Niceea]], cu toate că se împotrivea condamnării lui Arie, despre care Eusebiu considera că este înțeles greșit. Eusebiu a continuat să propovăduiască părerile ariene și după sinod, spre dezamăgirea împăratului. Ca urmare, la câteva luni de la sinod, Constantin i-a exilat pe Eusebiu și pe Arie. De asemenea, el l-a trimis pe Teognis, Episcop de Niceea, în exil sub acuzația că îl sprijinea pe Licinius.
 
After Constantine defeated Licinius in 323, he turned his attention to the doctrinal dispute within the Church. Constantine tried to achieve an understanding between the parties but found this not possible. Then, following the example of the “general” council at Arles that met to settle the case of the [[Donatism|Donatists]], Constantine summoned a council of the bishops from all his dominions to settle the dispute over Arianism. The council, which became known as the [[First Ecumenical Council]], met in [[Nicea]] in 325. At the council Eusebius and his friends put forward an Arian confession of faith. However, it was not well received, with only seventeen supporters among the over three hundred bishops attending the council.
 
  
Although resisted strongly by the Arians, a creed was adopted eventually. Eusebius of Nicomedia was among the bishops who signed the [[Nicene-Constantinopolitan Creed|Nicene Creed]], although he did not agree to the condemnation of Arius, whom Eusebius considered as having been misrepresented. Eusebius continued to preach the Arian view after the council, to the displeasure of the emperor. As a result several months after the council Constantine exiled Eusebius and Arius, Also, he sent Theognis, Bishop of Nicea, into exile accusing him of supporting Licinius.  
+
Totuși, prin 328, Eusebiu și Arie se întorc din exil, probabil prin intervenția Constanției, văduva lui Licinius. Prin 329, el era din nou în grațiile împăratului. În timp ce se afla la curtea imperială, Eusebiu a devenit și mai popular printre membrii familiei imperiale.
  
However, by 328, Eusebius, as well as Arius, was back from exile, perhaps through the intervention of Constantia, Licinius' widow. By 329, he was again in the good graces of the emperor. While at the imperial court, Eusebius increased his popularity with the members of the imperial family.
+
Odată cu întoarcerea din exil, Eusebiu devine liderul unui grup care avea ca obiectiv anularea efectelor Sinodului de la Niceea și victoria arianismului. Grupul explica tuturor poziția lui Arie spunând că Arie accentuase prea puternic cuvintele sale (pentru care Arie se căia) sau că el fusese greșit înțeles. Pretinzând că este ambiguă, ei au respins folosirea formulei de la Niceea și au profitat de bunăvoința episcopilor care doreau să rămână în grațiile lui Constantin. De asemenea, Eusebiu a format o alianță cu alte grupuri înrudite, cum ar fi meletienii, lucrând la discreditarea multora dintre oponenți săi.
  
With his return, Eusebius became the leader of a group whose object was to undo the work at the Nicene council and to secure a victory for Arianism. The group explained away Arius’ position by saying that Arius had overemphasized his words (for which Arius repented) or that he was misunderstood. Claiming it ambiguous, they dropped use of the Nicene formula and played on the goodwill of bishops who wanted to stay in Constantine’s good graces. Eusebius also formed alliances with other kindred groups, such as the Meletians, and worked to expel many of his opponents.  
+
Printre cei pe care el a reușit să îi îndepărteze se găsesc și cei trei mari oponenți ai săi de la Sinodul de la Niceea: Eustatie de Antiohia care a fost demis și exilat în 330, urmat de Atanasie, care a fost exilat la Treves în 335 și Marcel din Ansira în 336. Izgonirea lui Atanasie a venit după o serie de sinoade și întruniri care erau în mare măsură convocate și controlate de prelați arieni. Aceste încercări erau orchestrate de Eusebiu pentru a-l discredita pe Atanasie și pentru a reda arienilor pozițiile de autoritate din cadrul Bisericii, dar au fost în mare măsură fără succes. În final, în fața lui Constantin, Atanasie a fost confruntat cu relatări, pe care nu putea să le contrazică, despre faptul că el lansase amenințări pentru a întârzia transporturi de cereale (grâu) din Alexandria pentru Constantinopol. Constantinopolul era dependent de cerealele aduse din Egipt. Furios, Constantin la izgonit pe Atanasie.
  
Those whom he was able to get removed included his three major opponents at the Nicene Council: Eustathius of Antioch was deposed and exiled in 330, followed by Athanasius, who was exiled to Treves in 335, and Marcellus of Ancyra in 336. The banishment of Athanasius came after a series of [[synod]]s and events largely attended and controlled by Arian prelates. These attempts were orchestrated by Eusebius to discredit Athanasius and return Arians to positions of authority in the church, but were largely unsuccessful. Finally, in front of Constantine, Athanasius was confronted with reports, which he was not allowed to refute, that he threatened to delay shipments of corn (wheat) from Alexandria to Constantinople. Constantinople depended for its food upon the corn from Egypt. Enraged Constantine banished Athanasius.  
+
Ca episcop al zonei unde-și avea Constantin domiciliul, Eusebiu l-a botezat pe acesta în [[22 mai]] 337. La moartea lui Constantin, [[Constanțiu al II-lea]], în vârstă de douăzeci de ani, a devenit împărat. Deși nu era un arian, Constanțiu a căzut sub influența lui Eusebiu, care a sprijinit în fața lui politicile ariene. În 339, după ce și-a consolidat poziția pe lângă împărat și prin intrigi de curte, Eusebiu a pus la cale numirea sa ca Arhiepiscop de Constantinopol prin expulzarea lui [[Pavel I de Constantinopol]].
  
As bishop of the area of Constantine’s residence, Eusebius baptized Constantine in May 337. The baptism occurred only a few days before Constantine died on [[May 22]], 337. With Constantine’s death, the twenty year old Constantius II became emperor of the East. While not a confirmed Arian, Constantius fell under the intrigues of Eusebius, who played up to the emperor while favoring Arian policies. In 339, having strengthened his position with the emperor and through his intrigues at the court, Eusibius engineered his appointment as Archbishop of Constantinople by expelling [[Paul the Confessor|Paul I of Constantinople]].
+
Dacă Eusebiu era un adept deplin al arianismului, este încă sub semnul întrebării, dar în mod clar politicile sale erau de ascensiune, el folosindu-se de intrigi la curtea imperială pentru a ajunge la poziția de [[arhiepiscop]] al capitalei imperiale. El a murit în anul 341, aflându-se în cea mai înaltă poziție la care putea aspira pe pământ. Astfel, el era episcopul curții imperiale de la [[Constantinopol]], inamicii săi erau alungați, în scaunele din Alexandria și Antiohia erau episcopi aleși de el, iar tânărul împărat, Constanțiu al II-lea, îi urma întocmai sfaturile.
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Eusebius_of_Nicomedia  Eusebius_of_Nicomedia]
 +
*[http://www.newadvent.org/cathen/05623b.htm  Catholic Encyclopedia: Eusebius of Nicomedia]
  
Whether Eusebius believed fully in Arianism may be open to question, but clearly his politics were of self-aggrandizement as he used intrigues within the imperial court to gain the position of [[archbishop]] of the imperial capital. He died at the top of his world in 341. He was the bishop of the imperial city, Constantinople, with his enemies banished, bishops of his choice in the sees of Alexandria and Antioch, and the young emperor, Constantius II, following his counsels.
 
  
 
{{start box}}
 
{{start box}}
{{succession|
+
{{succesiune|
before=[[Paul the Confessor|Paul I]]|
+
înainte=?|
title=[[List of Patriarchs of Constantinople|Archbishop of Constantinople]]|
+
titlu=Episcop al Beirutului|
years=339-341|
+
ani=?-318|
after=[[Paul the Confessor|Paul I]]}}
+
după=?}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=?|
 +
titlu=Episcop al Nicomidiei|
 +
ani=318-339|
 +
după=?}}
 +
{{succesiune|
 +
înainte=[[Pavel I al Constantinopolului|Pavel I]]|
 +
titlu=[[Listă a patriarhilor de Constantinopol|Arhiepiscop al Constantinopolului]]|
 +
ani=339-341|
 +
după=[[Pavel I al Constantinopolului|Pavel I]]}}
 
{{end box}}
 
{{end box}}
  
==External links==
+
[[Categorie:Eretici]]
*[http://en.wikipedia.org/wiki/Eusebius_of_Nicomedia  Eusebius_of_Nicomedia]
+
[[Categorie:Episcopi]]
*[http://www.newadvent.org/cathen/05623b.htm  Catholic Encyclopedia: Eusebius of Nicomedia]
+
[[Categorie:Patriarhi ai Constantinopolului]]
 +
[[Categorie:Episcopi ai Nicomidiei]]
 +
[[Categorie:Episcopi ai Beirutului]]
  
[[Category:Heretics]]
+
[[en:Eusebius of Nicomedia]]
[[Category:Bishops]]
 
[[Category:Patriarchs of Constantinople]]
 

Versiunea de la data 3 septembrie 2021 08:05

Eusebiu al Nicomidiei a fost mai întâi episcop de Beritus (Beirut, Liban, în zilele noastre) în Fenicia. Apoi, a devenit episcop al Nicomidiei, înainte de a să fi numit Arhiepiscop al Constantinopolului, unde a rămas până la moarte. A fost un important sprijinitor al lui Arie, folosindu-și influența printre membrii familiei lui Constantin cel Mare pentru a-l apăra pe Arie, dar și pentru a-și întări propria sa poziție. Pentru istoricii Bisericii nu este clar dacă a fost un adevărat adept al ereziei ariene, sau a fost un semiarian interesat.

Viața

Se cunosc puține lucruri despre prima parte a vieții lui Eusebiu. Nu se cunosc data și locul nașterii sale. Se pare că el era o rudă îndepărtată a familiei Împăratului Constantin. După ascensiunea acestuia, folosindu-și influența la curte, Eusebiu a obținut destul de repede o mare influență și în cadrul Bisericii. El se bucura de încrederea lui Constantin și a fiului și succesorului acestuia, Constanțiu al II-lea. El a fost și tutorele lui Iulian Apostatul, care a fost împărat după Constanțiu al II-lea. Eusebiu este cel care l-a botezat pe Constantin cel Mare în mai 337.

Eusebiu a fost elevul lui Lucian Mucenicul, în a cărui școală a învățat Eusebiu doctrinele cunoscute ulterior sub numele de arianism. El a devenit Episcop de Beritus dar a reușit să obțină un transfer pe Scaunul din Nicomidia, care era capitala Împăratului de Răsărit, Licinius. În Nicomidia el a fost favorizat de soția lui Licinius, Constantia, care era sora lui Constantin.

După condamnarea sa de către Alexandru I al Alexandriei, Arie s-a refugiat în Cezareea unde a solicitat și primit sprijin din partea lui Eusebiu, despre care Arie spune că era un “apropiat al lui Licinius.” Astfel, Arie a devenit și el un elev al lui Lucian. Preluând inițiativa, Eusebiu, a scris mai multe scrisori în sprijinul lui Arie. Ca răspuns la aceste scrisori, Alexandru a trimis scrisori de avertizare către mai mulți episcopi, avertizându-i despre această erezie răspândită de Arie și Eusebiu. În sprijinul lui Arie, Eusebiu a convocat un sinod de episcopi din provincia sa cerându-le să îl sprijine pe Arie și să-l convingă pe Alexandru să îl ajute pe Arie. Acest sinod l-a autorizat pe Arie să se reîntoarcă în Biserica din Alexandria.

După ce Constantin l-a înfrânt pe Licinius în 323, el și-a îndreptat atenția spre disputa doctrinală din interiorul Bisericii. Constantin a încercat să realizeze o înțelegere între cele două părți aflate în dispută, dar acest lucru nu a fost posibil. Atunci, urmând exemplul sinodului “general” din Arles care s-a întrunit pentru a hotărî în cazul donatiștilor, Constantin a convocat un sinod e episcopi din toate ținuturile sale pentru a decide în cazul disputei ariene. Sinodul, care a devenit cunoscut ca Sinodul I Ecumenic, a avut loc în localitatea Niceea în anul 325. La acest sinod, Eusebiu și prietenii săi au înaintat o mărturisire de credință ariană. Totuși, această mărturisire nu a fost bine primită de participanții la sinod, având doar șaptisprezece susținători din peste trei sute de episcopi care au participat la sinod.

În ciuda rezistenței înverșunate a arienilor, în cele din urmă a fost adoptat un Crez. Eusebiu al Nicomidiei a fost printre episcopii care au semnat Crezul de la Niceea, cu toate că se împotrivea condamnării lui Arie, despre care Eusebiu considera că este înțeles greșit. Eusebiu a continuat să propovăduiască părerile ariene și după sinod, spre dezamăgirea împăratului. Ca urmare, la câteva luni de la sinod, Constantin i-a exilat pe Eusebiu și pe Arie. De asemenea, el l-a trimis pe Teognis, Episcop de Niceea, în exil sub acuzația că îl sprijinea pe Licinius.

Totuși, prin 328, Eusebiu și Arie se întorc din exil, probabil prin intervenția Constanției, văduva lui Licinius. Prin 329, el era din nou în grațiile împăratului. În timp ce se afla la curtea imperială, Eusebiu a devenit și mai popular printre membrii familiei imperiale.

Odată cu întoarcerea din exil, Eusebiu devine liderul unui grup care avea ca obiectiv anularea efectelor Sinodului de la Niceea și victoria arianismului. Grupul explica tuturor poziția lui Arie spunând că Arie accentuase prea puternic cuvintele sale (pentru care Arie se căia) sau că el fusese greșit înțeles. Pretinzând că este ambiguă, ei au respins folosirea formulei de la Niceea și au profitat de bunăvoința episcopilor care doreau să rămână în grațiile lui Constantin. De asemenea, Eusebiu a format o alianță cu alte grupuri înrudite, cum ar fi meletienii, lucrând la discreditarea multora dintre oponenți săi.

Printre cei pe care el a reușit să îi îndepărteze se găsesc și cei trei mari oponenți ai săi de la Sinodul de la Niceea: Eustatie de Antiohia care a fost demis și exilat în 330, urmat de Atanasie, care a fost exilat la Treves în 335 și Marcel din Ansira în 336. Izgonirea lui Atanasie a venit după o serie de sinoade și întruniri care erau în mare măsură convocate și controlate de prelați arieni. Aceste încercări erau orchestrate de Eusebiu pentru a-l discredita pe Atanasie și pentru a reda arienilor pozițiile de autoritate din cadrul Bisericii, dar au fost în mare măsură fără succes. În final, în fața lui Constantin, Atanasie a fost confruntat cu relatări, pe care nu putea să le contrazică, despre faptul că el lansase amenințări pentru a întârzia transporturi de cereale (grâu) din Alexandria pentru Constantinopol. Constantinopolul era dependent de cerealele aduse din Egipt. Furios, Constantin la izgonit pe Atanasie.

Ca episcop al zonei unde-și avea Constantin domiciliul, Eusebiu l-a botezat pe acesta în 22 mai 337. La moartea lui Constantin, Constanțiu al II-lea, în vârstă de douăzeci de ani, a devenit împărat. Deși nu era un arian, Constanțiu a căzut sub influența lui Eusebiu, care a sprijinit în fața lui politicile ariene. În 339, după ce și-a consolidat poziția pe lângă împărat și prin intrigi de curte, Eusebiu a pus la cale numirea sa ca Arhiepiscop de Constantinopol prin expulzarea lui Pavel I de Constantinopol.

Dacă Eusebiu era un adept deplin al arianismului, este încă sub semnul întrebării, dar în mod clar politicile sale erau de ascensiune, el folosindu-se de intrigi la curtea imperială pentru a ajunge la poziția de arhiepiscop al capitalei imperiale. El a murit în anul 341, aflându-se în cea mai înaltă poziție la care putea aspira pe pământ. Astfel, el era episcopul curții imperiale de la Constantinopol, inamicii săi erau alungați, în scaunele din Alexandria și Antiohia erau episcopi aleși de el, iar tânărul împărat, Constanțiu al II-lea, îi urma întocmai sfaturile.

Legături externe


Casetă de succesiune:
Eusebiu al Nicomidiei
Precedat de:
?
Episcop al Beirutului
?-318
Urmat de:
?
Precedat de:
?
Episcop al Nicomidiei
318-339
Urmat de:
?
Precedat de:
Pavel I
Arhiepiscop al Constantinopolului
339-341
Urmat de:
Pavel I