Eufrosin Bucătarul: Diferență între versiuni
(Pagină nouă: Cuviosul '''Eufrosin Bucătarul''' din Alexandria a fost un călugăr din secolul al 9-lea care a trăit într-una din mănăstirile din Palestina who h...) |
|||
| (Nu s-au afișat 2 versiuni intermediare efectuate de același utilizator) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | Cuviosul '''Eufrosin Bucătarul''' din [[Alexandria]] a fost un [[călugăr]] din secolul al 9-lea care a trăit într-una din [[Mănăstire|mănăstirile]] din [[Palestina]] | + | [[Fișier:1109 eufrosin.jpg|cadru|dreapta|Cuviosul Eufrosin Bucătarul]] |
| + | Cuviosul '''Eufrosin Bucătarul''' din [[Alexandria]] a fost un [[călugăr]] din secolul al 9-lea care a trăit într-una din [[Mănăstire|mănăstirile]] din [[Palestina]] și a cunoscut grădina [[Paradis|Paradisului]] pe când făcea [[Ascultare|ascultarea]] de bucătar al mănăstirii. [[Praznic|Prăznuirea]] lui în [[Biserica Ortodoxă]] se face la data de [[11 septembrie]]. | ||
==Viața== | ==Viața== | ||
| − | |||
| − | + | Acest [[cuvios]] s-a născut din părinți țărani și fiind crescut fără de învățătură, a venit la mănăstire. Și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor [[monah]]ilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat și luat în râs de către toți monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăția inimii și a cugetului și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu și cu înțelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era și un [[preot]] iubitor de [[Dumnezeu]], care se ruga cu sârguință pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătățile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El. | |
| − | A [[ | + | Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină și privea cu mirare și cu spaimă la bunătățile cele veselitoare ce se aflau acolo. Și văzu acolo și pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii și se desfăta de bunătățile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? Și cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuința aleșilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "Și oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici și mă bucur și mă veselesc de privirea și câștigarea acestora". Atunci preotul i-a zis: "Poți să-mi dai ceva din bunătățile acestea?" Eufrosin a răspuns așa: "Ia cele ce voiești din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, și cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". Și fiindcă atunci a lovit în [[toacă]] pentru ca să se scoale părinții la [[utrenie]], s-a trezit preotul. |
| − | + | Și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la [[Rasă|rasa]] sa, și, o, minune!, a aflat în fapt merele. Și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemișcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, și văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit și l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". Și preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toți măririle lui Dumnezeu, și tu nu voiești să arăți adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătățile pe care vor a le moșteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care și tu de mulți ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut și pe mine desfătându-mă cu bunătățile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredințeze pe sfinția ta despre bunătățile celor dorite drepților, a lucrat prin mine [[Smerenie|smeritul]] această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, și ce mi-ai dat din bunătățile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase și mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme și nu om". | |
| − | + | Atunci preotul a povestit la toți frații vedenia ce a văzut. Și printr-aceasta a îndemnat pe toți a se minuna și a se spăimânta, și spre dorința binelui și a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. Și s-a depărtat fugind și rămânând necunoscut până în sfârșit. Iar din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu. | |
| − | |||
| − | |||
==Surse== | ==Surse== | ||
| − | *[https://www.oca.org/saints/lives/2020/09/11/102581-saint-euphrosynus-the-cook-of-alexandria OCA: St Euphrosynus the Cook, of Alexandria] | + | * http://www.calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie11.htm |
| − | *[http://www.johnsanidopoulos.com/2010/09/euphrosynos-cook.html Saint Euphrosynos the Cook] | + | * [https://www.oca.org/saints/lives/2020/09/11/102581-saint-euphrosynus-the-cook-of-alexandria OCA: St Euphrosynus the Cook, of Alexandria] |
| + | * [http://www.johnsanidopoulos.com/2010/09/euphrosynos-cook.html Saint Euphrosynos the Cook] | ||
[[Categorie: Sfinți]] | [[Categorie: Sfinți]] | ||
[[en: Euphrosynus the Cook]] | [[en: Euphrosynus the Cook]] | ||
Versiunea curentă din 11 septembrie 2020 12:08
Cuviosul Eufrosin Bucătarul din Alexandria a fost un călugăr din secolul al 9-lea care a trăit într-una din mănăstirile din Palestina și a cunoscut grădina Paradisului pe când făcea ascultarea de bucătar al mănăstirii. Prăznuirea lui în Biserica Ortodoxă se face la data de 11 septembrie.
Viața
Acest cuvios s-a născut din părinți țărani și fiind crescut fără de învățătură, a venit la mănăstire. Și îmbrăcându-se în schima monahicească, s-a făcut slujitor monahilor. Fiindcă petrecea totdeauna în bucătărie ca un om simplu, era defăimat și luat în râs de către toți monahii. Dar fericitul suferea toate defăimările cu bărbăția inimii și a cugetului și cu liniștea gândului, fără a se tulbura cât de puțin. Căci, cu toate că era simplu după cuvânt, însă nu era simplu și cu înțelegerea. Căci în mănăstirea aceea, unde se afla fericitul acesta Eufrosin, era și un preot iubitor de Dumnezeu, care se ruga cu sârguință pentru ca să-i arate Dumnezeu bunătățile, pe care le vor dobândi cei ce-L iubesc pe El.
Într-o noapte, dormind preotul, i se arătă în somnul lui că se află într-o grădină și privea cu mirare și cu spaimă la bunătățile cele veselitoare ce se aflau acolo. Și văzu acolo și pe Eufrosin bucătarul mănăstirii, care sta în mijlocul livezii și se desfăta de bunătățile acelea. Apropiindu-se de el, îl întreba: "A cui este grădina aceea? Și cum s-a aflat el acolo?" Iar Eufrosin a răspuns: "Grădina aceasta este locuința aleșilor lui Dumnezeu, iar eu pentru multă bunătatea Dumnezeului meu, sunt iertat a mă afla aici". Iar preotul i-a zis lui: "Și oare ce faci în această grădină?" Eufrosin a răspuns: "Eu stăpânesc toate câte vezi aici și mă bucur și mă veselesc de privirea și câștigarea acestora". Atunci preotul i-a zis: "Poți să-mi dai ceva din bunătățile acestea?" Eufrosin a răspuns așa: "Ia cele ce voiești din acestea, prin darul Dumnezeului meu". Atunci preotul i-a arătat merele, și cerea să-i dea din acelea. Eufrosin luând câteva mere, le-a pus în rasa preotului, zicând: "Iată ai dobândit merele, pe care le-ai cerut". Și fiindcă atunci a lovit în toacă pentru ca să se scoale părinții la utrenie, s-a trezit preotul.
Și în vremea când socotea că vedenia ce a văzut era vis, a întins mâna la rasa sa, și, o, minune!, a aflat în fapt merele. Și minunându-se de acea preamărită bună mireasmă, a rămas nemișcat multă vreme. După aceea mergând în biserică, și văzând stând acolo pe Eufrosin, l-a luat la un loc osebit și l-a jurat ca să-i spună unde a fost în noaptea aceea. Eufrosin a zis: "Iartă-mă, părinte, nicăieri n-am mers în noaptea aceasta, ci acum am venit la Utrenie". Și preotul a zis: "Pentru aceasta eu te-am legat mai întâi cu jurământ, pentru ca să descoperi la toți măririle lui Dumnezeu, și tu nu voiești să arăți adevărul?" Atunci a răspuns smerit-cugetătorul Eufrosin: "Acolo, părinte, am fost, unde sunt bunătățile pe care vor a le moșteni cei ce iubesc pe Dumnezeu, pe care și tu de mulți ani ai dorit să le vezi. Acolo m-ai văzut și pe mine desfătându-mă cu bunătățile livezii aceleia. Pentru că voind Domnul să te încredințeze pe sfinția ta despre bunătățile celor dorite drepților, a lucrat prin mine smeritul această minune". Atunci a zis preotul: "Părinte Eufrosine, și ce mi-ai dat din bunătățile livezii?" Iar Eufrosin a răspuns: "Merele cele frumoase și mirositoare pe care le-ai pus acum în patul tău. Însă, părinte, iartă-mă că eu sunt vierme și nu om".
Atunci preotul a povestit la toți frații vedenia ce a văzut. Și printr-aceasta a îndemnat pe toți a se minuna și a se spăimânta, și spre dorința binelui și a faptelor bune. Iar fericitul Eufrosin fugind de mărirea oamenilor, s-a dus pe ascuns din mănăstire. Și s-a depărtat fugind și rămânând necunoscut până în sfârșit. Iar din merele acelea mâncând mulți bolnavi, s-au vindecat de bolile lor, întru mărirea lui Dumnezeu.
