Modificări

{{Sfinti|nume= |Imagine= [[Imagine:St Euphemia.jpg|250px]]|nastere= spre sfârșitul sec. III|adormire= 304|localizare= [[Calcedon]]|recunoastere= pan-ortodoxă|etnie=|tip= [[Mare Mucenic|Mare Muceniță]]|canonizare=|calendar= [[16 septembrie]] (mucenicia)<br>[[11 iulie]] ([[minune]]a săvârșită la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]]) |biserici=|}}Sfânta, slăvita, [[mucenicMare Mucenic|Marea MuceniţăMuceniță]] '''Eufimia din Calcedon''' (Greek: gr. Ευφημία), known as the All-praised in the Orthodox Church was martyred for her faith at Chalcedon in 304ADnumită „prealăudată” în [[Biserica Ortodoxă]], a mucenicit pentru [[credința]] ei în [[Calcedon]], la anul 304. [[PrăznuirePraznic|Prăznuirea]]a muceniciei ei se face pe [[16 septembrie]], iar pe [[11 iulie]] se prăznuieşte minunea săvârşită prăznuiește [[minune]]a săvârșită de ea la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]](451).

==LifeViața== [[SaintSfinți|Sfânta]] Euphemia lived in the 3rd century ADEufimia a trăit în vremea domniei împăratului Dioclețian (284-305 d. She was the daughter of pious parentsHr. Her father was ) S-a senator named Philophronos and her mother was Theodosia. She was born in născut în orașul [[ChalcedonCalcedon]](azi districtul Kadikoy, în Istanbul, Turcia) din părinți creștini, located across the Bosporus from the city of [[Byzantium]] Filofron (modernPhilophronos) și Teodosia, într-day Istanbul)o familie de rang senatorial. From her youth she dedicated her life to Christ and practiced the virtues of prayerÎncă din tinerețe și-a închinat viața lui Hristos, fasting and chastitystăruind în rugăciune, post și curăție. The governor of [[Chalcedon]]Proconsulul provinciei Asia, care era și guvernator al Calcedonului, pe nume Priscus, had made supranumit Antipater a decree that all of the inhabitants of the city take part in sacrifices to the pagan god Aresproclamat prin decret o zi de sărbătoare în cinstea zeului păgân Marte (zeul războiului în mitologia romană), poruncind ca toți locuitorii să se adune și să aducă ofrande și jertfe zeului. Creștinii însă se fereau însă să ia parte la festivitățile păgâne și, ascunzându-se în casele unora dintre ei, își petreceau vremea în rugăciune către adevăratul Dumnezeu. Euphemia was discovered with other Christians who were hiding in Proconsulul Priscus a house and worshiping the Christian Godporuncit atunci ca toți creștinii din oraș să fie găsiți și aduși înaintea lui ca să jertfească și ei lui Marte. Într-o casă au fost găsiți mai mulți creștini laolaltă, între care și tânăra Eufimia. Judecătorii au încercat să îi convingă, mai întâi cu vorbe bune, apoi cu ademeniri și în cele din urmă cu amenințări să se lepede de Hristos, însă ei au rămas statornici în credința lor. Au fost bătuți cu cruzime, însă nu au primit să se lepede de Hristos.  Aflând-o pe fecioara Eufimia în mijlocul creștinilor, văzând frumusețea și tinerețea ei, in defiance of the governor's ordersjudecătorii au scos-o din rândurile creștinilor, crezând că, lipsită de susținerea lor, fecioara avea să cedeze și să se lepede de credința ei. Însă ademenirile și amenințările lor nu au dat rezultat. Because of their refusal to sacrificeAtunci, văzând guvernatorul că nu izbutea nimic, they were tortured for a number of dayscondamnat-o la moarte prin tragerea pe roată<ref>Aceasta era o tortură îngrozitoare. Trupul condamnatului era întins pe o roată iar călăul îi zdrobea oasele cu o bâtă sau alt instrument de chin. În Viețile sfinților mucenici din sec. III-IV, and then handed over to the Emperor for further torture. Euphemiase relatează frecvent că această tortură era agravată de faptul că roțile erau acoperite cu țepi sau lame ascuțite, the youngest among themcare sfârtecau trupul condamnatului, was separated from her companions in the hope that she betray Christ if she was on her ownîn timp ce loviturile călăului sfărâmau oasele</ref> . She was promised worldy riches but refused to deny ChristEufimia a răbdat însă chinurile cumplite, stăruind în rugăciune. She was subjected to particularly harsh tormentsUn înger al Domnului s-a apropiat atunci și, oprind chinurile, a ridicat-o pe fecioara Eufimia de pe cumplitul instrument de tortură, including the wheelvindecându-i toate rănile, in hopes of breaking her spirit but the wheel miraculously stopped and an Angel of the Lord ministered to her woundsiar ea a stat, sănătoasă, înaintea judecătorilor.

The govenor then ordered that the saint be cast into a fiery furnaceAtunci aceștia, socotind că sfânta scăpase prin vrăjitorie, au poruncit ca sfânta să fie aruncată într-un cuptor încins. Two soldiersDoi dintre soldații însărcinați să ducă la îndeplinire sentința, pe nume Victor and Sosthenesși Sostene, au dus-o până la cuptorul de foc, led her to the furnaceînsă, but seeing to fearsome văzând în flăcări chipurile amenințătoare ale unor [[angelsînger]] in the flamesi ai Domnului, refused to carry out the order of the governor and became believers in the God Whom Euphemia worshipped. Boldly confessing that they too were Christianss-au cutremurat și, Victor and Sosthenes bravely went to suffering. They were cast into the arena to be eaten by wild beasts. During their martyrdomrefuzând să ducă la îndeplinire porunca, they cried out for mercy to God, asking Him to receive them into the Heavenly Kingdomau crezut și ei în Dumnezeul Eufimiei și L-au mărturisit pe Hristos. A heavenly Voice answered their cries, and they entered into eternal life. The beasts, howeverCei doi au fost judecați ceva mai târziu și condamnați la moarte, did not even touch their bodiesprimind mucenicia în numele lui Hristos.

Saint EuphemiaSfânta Eufimia a fost aruncată în foc de alți soldați, cast into the fire by other soldiers, remained unharmedînsă a rămas neatinsă. Ascribing this to sorceryAruncată mai apoi într-o groapă plină cu țepușe și cuțite ascuțite, the governor gave orders to dig out Sfânta a new pit, and filling it with knives, he had it covered over with earth and grass, so that the martyr would not notice the preparation for her execution but here too she remained unhurtscăpat și de această dată nevătămată.

FinallyÎn cele din urmă, they sentenced her to be devoured by wild beasts at the circussfânta a fost condamnată să fie aruncată fiarelor sălbatice, în timpul jocurilor de circ. Sfânta Eufimia s-a rugat cu stăruință să se învrednicească să sufere chinuri pentru numele Domnului Hristos, însă fiarele sălbatice nu au vrut să se atingă de ea. Before her martyrdomÎn cele din urmă, Saint Euphemia implored God to deem her worthy to suffer terribly for His Name but when she was cast into the arenao ursoaică a mușcat-o o dată de picior, și, sângerând mult, none of the wild beasts attacked herSfânta Marea Muceniță Eufimia și-a dat duhul în mâinile Domnului. FinallyAtunci s-a produs un cutremur mare de pământ, one of the shecare i-bears gave her a small wound on the legfăcut pe spectatori și pe soldații care păzeau arena să fugă, from which flowed the pure blood of the martyriar părinții sfintei, and immediately the holy Great Martyr Euphemia gave her spirit to the Lord. During this time there was an earthquake, and both the guards and the spectators ran in terrorstrecurându-se prin mulțime, so that the parents of the saint were able to take up her body and reverently bury it not far from Chalcedonau reușit să îi ia trupul și să îl îngroape cu cinste în apropiere de Calcedon.

A majestic church was afterwards built over the grave of the Great Martyr EuphemiaDupă ce au încetat [[persecuții împotriva creștinilor|persecuțiile împotriva creștinilor]], deasupra mormântului Sfintei s-a înălțat o mare catedrală, care avea să adăpostească mai târziu și lucrările [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] din anul 451.

==Miracle during the Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon==[[Image:StEuphimia-reliquary.jpg|thumb|right|250px|Racla cu [[moaște]]le Sfintei Eufimia, în Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe, Istanbul]][[Sinodul IV Ecumenic|Al Patrulea Sinod Ecumenic]] s-a întrunit în orașul Calcedon în cursul lunii octombrie a anului 451. Cei 630 de delegați s-au adunat în biserica Sfintei Eufimia, care adăpostea [[moaște]]le sfintei. Sinodul a condamnat doctrina [[monofizitism|monofizită]] a lui [[Eutihie]] și a adoptat Mărturisirea de credință de la Calcedon, afirmând că [[Iisus Hristos]] a fost "Om adevărat și Dumnezeu adevărat", a doua Persoană a [[Council of ChalcedonSfânta Treime|Sfintei Treimi]]==, în două Firi, dumnezeiască și omenească „neamestecate, neschimbate, neîmpărțite și nedespărțite”.

The [[Fourth Ecumenical Council]] convened in the city of Chalcedon in the year 451Raportul între monofiziți și ortodocși era destul de echilibrat în timpul Sinodului, așa încât lucrările sinodale erau aprig disputate. The 630 delegates gathered in the church of Saint Euphemia whre her holy Neputându-se ajunge la o hotărâre comună, sfântul [[relicspatriarh]] were housed. The council repudiated the Eutychian doctrine of [[monophysitismAnatolie al Constantinopolului]], and set forth the Chalcedonian Creed, which describes the "full humanity and full divinity" of a propus ca Sinodul să încredințeze hotărârea [[Jesus ChristDuhul Sfânt|Duhului Sfânt]], the Second Person of the [[Holy Trinity]]rugându-L să le vestească hotărârea corectă cu ajutorul prealăudatei mucenițe Eufimia. Both the Monophysite and Orthodox parties were wellIerarhii ortdocși și cei monofiziți și-au scris atunci Mărturisirile de credință pe două suluri de pergament și le-represented at the councilau pecetluit cu pecețile lor. Deschizând mormântul sfintei, so the meetings were quite contentiousau așezat amândouă Mărturisirile de credință, and no decisive consensus could be reached. The holy în prezența [[Patriarch]] [[Anatolius of Constantinople]] proposed that the Council submit the decision of the Church dispute to the [[Holy SpiritMarcian (împărat)|împăratului Marcian]], through His undoubted bearer St. Euphemia the All-Praised. The Orthodox hierarchs and their opponents wrote down their confessions of faith on separate scrolls and sealed them with their seals. They opened the tomb of the saint and placed both scrolls upon her bosom. Then, in the presence of the emperor Marcian (450-457)pe pieptul Sfintei. Au pecetluit apoi mormântul cu pecetea imperială, și au așezat pază imperială la mormântul sfintei. Au petrecut cu toții, the participants of the Council sealed the tombvreme de trei zile, putting on it the imperial seal and setting a guard to watch over it for three days. During these days both sides imposed upon themselves strict în [[fastingpost]] and și [[prayerrugăciune]]. After three days the patriarch and the emperor, in the presence of the Counciliar la sfârșitul celor trei zile, opened the tomb and found the scroll with the Orthodox confession was held by St Euphemia in her right handpatriarhul și împăratul au deschis mormântul, while the scroll of the [[heretic]]s lay at her feetfiind de față toți participanții la Sinod. StAu aflat atunci pergamentul monofiziților îndepărtat și aruncat la picioarele sfintei, iar Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a sfintei. EuphemiaÎn Sinaxar se arată că sfânta însăși și-a întins mâna, as though aliveca și cum ar fi fost vie, raised her hand and gave the scroll to the patriarchși a înmânat patriarhului Mărturisirea ortodoxă. As a result of this Se spune că, după această [[miracleminune]], many of the heretics accepted the Orthodox confessionmulți dintre participanții la Sinod s-au încredințat de adevărul credinței ortodoxe, while those remaining obstinant in their heresy were consigned to the Council's condemnation and excommunicationiar cei care au refuzat să se lepede de erezia lor au fost condamnați și excomunicați de Sinod.

This miracle is attested by Această minune este relatată într-o scrisoare trimisă de Sinod Papei [[Leon cel Mare|Leon I]]: "Căci Dumnezeu a fost Cel ce a lucrat, și biruitoarea Eufimia a încununat adunarea ca pentru nuntă, care, luând Mărturisirea noastră de credință, a primit-o ca pe a sa și a înmânat-o Mirelui ei prin preaevlaviosul nostru împărat și de Hristos iubitoarea împărăteasă, potolind strigătele împotrivitorilor și primind mărturisirea noastră a adevărului ca plăcută înaintea Lui, și cu mâna și gura ei așezând pecetea ei asupra voturilor noastre ale tuturor, a proclamat-o." Această minune a Sfintei este prăznuită de Biserica Ortodoxă pe [[11 iulie]]. ==Moaște== Moaștele Sfintei Eufimia s-au arătat încă de la început făcătoare de minuni. În fiecare an, în ziua praznicului ei, din moaștele sfintei curgea un sânge binemirositor, pe care, strângându-l cu cinste [[episcop]]ul locului, îl folosea ca să ungă pe cei bolnavi. Şi cu sângele sfintei s-au făcut multe vindecări. Iar în alte prilejuri de peste an, mai ales atunci când ierarhul locului era vrednic și evlavios, din moaștele sfintei curgea și mir parfumat, folosit tot la vindecarea bolnavilor. Pentru multele minuni ale sfintei, faima ei s-a răspândit în întregul Imperiu, și mulți pelerini și bolnavi veneau la mormântul ei, învrednicindu-se de vindecare. Pentru aceasta, i s-a letter sent by the council to Pope spus „prealăudata”, sau „atotlăudata”, și tot pentru cinstirea deosebită arătată sfintei, ierarhii adunați la [[Leo the GreatSinodul IV Ecumenic|Leo Sinodul de la Calcedon]] au socotit-o vrednică să arate credința cea adevărată.În secolul al VI-lea, împăratul Mauriciu (582-602) îndoindu-se de minunea care se săvârșea cu moaștele sfintei în fiecare an, a despecetluit odată mormântul acesteia, necrezând că din trupul sfintei putea izvorî cu adevărat sânge. De obicei, sângele sfintei era strâns cu evlavie de episcop în timpul sfintelor slujbe. Împăratul însă a rupt pecetea de pe mormânt și s-a dus singur să vadă dacă minunea era adevărată. Şi deschizând mormântul, a început sângele sfintei să curgă, mai mult decât în orice an, umplând biserica de o mireasmă asemănătoare cu a mirului. Împăratul, încredințat, s-a pocăit.În preajma anului 617, în vremea domniei împăratului [[Heraclie]] (610-641), Calcedonul a fost cucerit de perși, sub conducerea lui Chosroes I, iar biserica Sfintei Eufimia a fost arsă și distrusă. Moaștele Sfintei au scăpat însă neatinse. După retragerea perșilor, în jurul anului 620, moaștele Sfintei Eufimia au fost mutate la Constantinopol, într-o nouă biserică închinată sfintei, construită în centrul orașului, în apropiere de Hipodrom. Minunile sfintei au continuat și acolo. În vremea prigoanei [[iconoclasm |iconoclaste]] din timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul (714-741), acesta a poruncit ca moaștele nestricate sfintei să fie luate pe ascuns din biserică, iar în locul lor să fie așezate niște oase putrede, voind să abată astfel poporul de la închinarea la moaștele sfinților. A făcut acest lucru pe ascuns, întrucât se temea de evlavia populară față de sfântă și vroia totodată să profite de aceasta pentru a zdrobi încrederea poporului în cinstirea sfinților. O vreme, a ținut moaștele sfintei în palat, însă fiicele împăratului fiind dreptcredincioase, le țineau în mare cinste și se rugau mereu înaintea lor. Atunci, pentru a nu fi descoperit ce făcuse, împăratul a poruncit ca moaștele sfintei să fie aruncate în mare. Făcându-se cum poruncise împăratul, moaștele sfintei nu s-au scufundat, ci au plutit pe mare, departe de țărmurile Constantinopolului. Împăratul a deschis atunci înaintea poporului mormântul sfintei, în care fuseseră așezate oasele cele putrezite, și pentru o vreme a reușit să înșele poporul adunat acolo că acelea ar fi fost trupul sfintei. Biserica sfintei a fost părăsită și profanată, rămânând în ruină până la sfârșitul perioadei iconoclaste. Însă în cele din urmă s-a aflat despre înșelăciunea împăratului Leon și despre faptul că moaștele sfintei fuseseră aruncate în mare. Plutind astfel pe mare trupul sfintei, a fost pescuit de doi frați, Sergiu (Serghie) și Sergon, a căror corabie tocmai pleca din port către insula Lemnos, în Marea Egee, care era pe atunci grânarul Constantinopolului. Cei foi frați nu știau ale cui moaște erau acelea pe care le găsiseră, însă le-au păzit cu cinste, văzând în vis niște îngeri ca niște bărbați luminoși strânși în jurul raclei sfintei, cu lumânări aprinse, cântând și slăvind pe Dumnezeu. Până au ajuns în insula Lemnos, cei doi frați s-au rugat cu stăruință să li se descopere ale cui erau moaștele pe care le găsiseră. În insula Lemnos era cinstită în mod deosebit Sfânta Muceniță Glicheria, ale cărei moaște se găseau într-o biserică de acolo. În noaptea când au ajuns la mari, celor doi li s-au arătat în vis cele două sfinte mucenițe, care s-au salutat cu dragoste, chemându-se pe nume. Astfel au aflat cei doi frați cine era sfânta pe care o scoseseră din mare. Bucuroși, au vrut să plece mai departe, spre orașul lor de origine, și, ridicând ancora, s-au pregătit să plece. N-au reușit însă să înainteze nici în prima zi, nici în zilele următoare, căci vântul îi împingea înapoi. După câteva zile, li s-a arătat în vis sfânta Eufimia, cerându-le să nu o mute încă o dată, ci să o lase acolo, în insula Lemnos. Cei doi frați s-au dus atunci la episcopul locului și, dezvăluindu-i cele întâmplate, au hotărât să înalțe o mică biserică pe locul unde vroiau să îngroape moaștele sfintei, pe care le-au ascuns în pământ, sub Sfântul [[Altar]], de teamă să nu fie găsite și profanate din nou de iconoclaști, așezând deasupra mormântului o lespede pe care scriseseră cum găsiseră moaștele și cine era sfânta îngropată acolo. Cei doi frați nu au mai plecat însă de acolo, ci, renunțând la negustorie, și-au petrecut tot restul vieții în posturi și rugăciuni, lângă biserica sfintei Eufimia. La câtva timp după aceea, voind episcopul locului să aducă într-o nouă biserică înălțată de el moaștele Sfintei Eufimia, aceasta i s-a arătat în vis, cerându-i să nu o mai mute de la locul ei, ci să ia în locul ei moaștele Sfintei Mucenițe Glicheria, care erau ascunse în altă parte. Iar Sfânta Eufimia era cinstită mai departe de popor în bisericuța ei de la malul mării. Câțiva ani mai târziu, tot în vremea prigoanei iconoclaste, în ziua praznicului Sfintei Eufimia, un mare demnitar, susținător al politicii iconoclaste a împăratului a poposit pe insula Lemnos, cu o mică armată. Văzându-i pe creștinii adunați la praznicul sfintei, i-a alungat, batjocorindu-i, și a poruncit ca biserica să fie distrusă din temelie. Moaștele sfintei, îngropate sub pământ, nu au fost însă găsite, și nu s-au pierdut, ci au rămas pe locul acela. Biserica fiind distrusă, locul a rămas însă părăsit. Când s-a potolit prigoana iconoclastă, după moartea lui Leon al IV-lea Khazarul (750-780), în vremea domniei împăratului Constantin al VI-lea (asociat la tron din 771, împărat 780-797) și a mamei sale, împărăteasa [[Irina Împărăteasa|Irina]]:(regentă între anii 780-797 și împărăteasă unică între anii 797-802), a fost restabilită cinstirea sfintelor icoane. În special binecredincioasa împărăteasă Irina avea mare evlavie la Sfânta Eufimia și, cunoscând povestea aruncării moaștelor ei în mare, se străduise în fel și chip să le găsească, însă nu reușise.  În acea vreme, un bărbat pe nume Anastasie, cu rangul de comite, a primit drept moștenire un teren din insula Lemnos pe care se afla și mormântul sfintei, cu ruinele vechii biserici. Acesta, găsind ruinele bisericii, a rezidit-o din temelii și, în timpul lucrărilor, a aflat și moaștele sfintei. Fiind depuse împotriva lui niște denunțuri mincinoase, comitele a fost scos din funcție și, socotind că i se făcuse o nedreptate, a plecat la Constantinopol, vrând să facă apel la judecata imperială. Aflând că mitropolitul de Calcedon era foarte respectat la Curte, i s-a adresat mai întâi acestuia, rugându-l să îl ajute ca să își redobândească rangul. La început, mitropolitul l-a refuzat. Anastasie, stăruind, l-a urmat pe mitropolit până la palatul episcopal, unde, văzând biserica deschisă, s-a dus să se roage. Reședința mitropolitului era atunci lângă biserica Sfintei Eufimia. Auzind comitele de aceasta, s-a minunat foarte tare. Întrebat fiind de clerici de pricina mirării lui, le-a povestit că moaștele Sfintei Eufimia se aflau pe o moșie a lui. Clericii l-au adus atunci pe Anastasie înaintea mitropolitului de Calcedon care, cercetându-l, a aflat de la el cum ajunseseră moaștele sfintei până în insula Lemnos, aduse de cei doi frați. Atunci mitropolitul l-a luat cu sine pe Anastasie și, aducându-l înaintea împăratului și a împărătesei, le-a vestit aflarea moaștelor sfintei. Bucuroși, împăratul și împărăteasa l-au răsplătit pe Anastasie, reașezându-l în rangul sau și făcându-i multe daruri, după care au trimis în insula Lemnos un sobor de preoți și arhierei, însoțit de mulți nobili și de o gardă de onoare, ca să afle moaștele Sfintei și să le aducă, cu cinste, la Constantinopol. Atunci s-a iscat o mare tulburare printre locuitorii insulei, care nu vroiau să fie lipsiți de binecuvântările ce izvorau din moaștele sfintei. Episcopul locului a potolit însă poporul, iar moaștele Sfintei Mucenițe Eufimia au fost luate cu cinste și duse în corabie, care le-a purtat până la Constantinopol, fiind reașezate în biserica închinată Sfintei în anul 796. Racla cu moaștele sfintei a mai fost o dată furată în vremea cruciadelor, fiind dusă de cruciați la Nicosia, în Cipru, însă moaștele Sfintei s-au întors iarăși la Constantinopol. După căderea Constantinopolului, în 1454, patriarhul Ghenadie al II-lea Scholarios a mutat iarăși moaștele Sfintei din biserica închinată acesteia în catedrala patriarhală, fiind mutate de fiecare dată odată cu mutarea reședinței patriarhale. În prezent, cea mai mare parte a moaștelor Sfintei Mucenițe Eufimia se află în Catedrala Patriarhală Sf. Gheorghe aflată în cartierul Fanar din Constantinopol (Istanbul), fiind așezate în partea dreaptă a bisericii, în naos, alături de moaștele Sfintelor Solomoni și Teofano.

"For it was God who worked==Imnografie== Pentru prăznuirea din [[16 septembrie]]: [[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea::Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori, și ai rușinat pe cei rău credincioși, Eufimia, and the triumphant Euphemia who crowned the meeting as for preafrumoasă fecioară a bridallui Hristos, întărind cele ce părinții bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniță preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.  [[Condac]], and whoglasul al 2-lea::Nevoințe în chinuri, taking our definition of the Faith as her own confessionnevoințe pentru credință cu avânt ai suferit pentru Hristos, presented it to her Bridegroom by our most religious Emperor and ChristMirele tău. Acestuia și acum roagă-loving Empresste, să se surpe trufia vrăjmașilor sub picioarele dreptcredincioșilor, ca și atunci eresurile, appeasing all the tumult of opponents and establishing our confession of the Truth as acceptable to Himprin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce ai primit hotărârea credinței de la cei șase sute treizeci de Dumnezeu purtători părinți și o păstrezi, and with hand and tongue setting her seal to the votes of us all in proclamation thereofprealăudată. În ''Ceaslovul cel Mare'' (ed." Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003), troparul și condacul care se cântă la praznicul din [[11 iulie]] apar ca o variație (de traducere, probabil) a celor din 16 septembrie, care se cântă pe glasuri diferite, după cum urmează: '''Tropar''', glasul al 3-lea: :Ai veselit pe cei dreptcredincioși și ai rușinat pe cei rău-mărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care Părinții bine l-au rânduit. Muceniță mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă. '''Condac''', glasul al 4-lea::Lupte în chinuri, lupte în credință ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi așa precum ai zdrobit eresurile, așa și acum întărâtările vrăjmașilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumneze. Căci tu ai luat de la cei șase sute treizeci purtători de Dumnezeu părinți hotarul credinței și l-ai păzit pe el, prealăudată. ==Iconografie==Potrivit Erminiei lui [[Dionisie din Furna]] (ed. rom. Sophia, București, 2000, pp. 185, 209 mucenicia Sfintei Eufimia se zugrăvește astfel: Fecioara, tânără, este reprezentată înconjurată de lei și urși, îngenuncheată, cu ochii și mâinile înălțați spre Dumnezeu.  Există și o indicație iconografică specifică menită să amintească minunea sfintei Eufimia de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul IV de la Calcedon]] din 451, pe care Dionise nu o menționează, însă care este evocată în Viețile Sfinților. În relatarea minunii Sfintei Eufimia se povestește că începând de atunci, sfânta muceniță Eufimia se zugrăvește purtând în mână un sul de pergament cu mărturisirea de credință ortodoxă a Părinților de la Sinodul de la Calcedon. ==MoaşteNote==<references/>

Around ==Surse==*[[:en:Euphemia the year 620, in the wake of the conquest of Chalcedon by the Persians under Khosrau I in the year 617, the relics of Saint Great Martyr|en.OrthodoxWiki: Euphemia were transferred to a new church in Constantinople. There, during the persecutions of the [[Iconoclasm |IconoclastsGreat Martyr]], her reliquary was said to have been thrown into the sea, from which it was recovered by the ship*''Sinaxar'' [http://calendar-owning brothers Sergius and Sergonosortodox.ro/luna/septembrie/septembrie16.htm 16 septembrie], who belonged to the Orthodox party, and who gave it over to the local [[bishophttp://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie11.htm 11 iulie]] who hid them in a secret [*''Viețile Sfinților'', [crypt]]http://paginiortodoxe. The relics were afterwards taken to the Island of Lemnos, and in 796 they were returned to Constantinopletripod. The majority of her relics are kept in the [[Patriarchal Church of Saint George (Phanar)|Patriarchal Church of Stcom/vssep/09-16-sf_eufimia. George]html 16 septembrie, pătimirea Sfintei Mucenițe Eufemia], in Constantinople[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-11-minune_sfinta_eufimia.html 11 iulie, Minunea Sfintei Mucenițe Eufemia]

[[CategoryCategorie:SaintsSfinți]][[CategoryCategorie:AnteSfinți pre-Nicene Saintsniceeni]][[Category:Byzantine Saints]][[CategoryCategorie:Mari Mucenici]]