Modificări

Salt la: navigare, căutare

Eufimia din Calcedon

2 octeți adăugați, 11 iulie 2015 04:17
m
diacritice noi (cu virgulă)
|tip= [[Mare Mucenic|Mare Muceniță]]
|canonizare=
|calendar= [[16 septembrie]] (mucenicia)<br>[[11 iulie]] ([[minune]]a săvârşită săvârșită la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]])
|biserici=
|}}
Sfânta, slăvita, [[Mare Mucenic|Marea Muceniță]] '''Eufimia din Calcedon''' (gr. Ευφημία), numită „prealăudată” în [[Biserica Ortodoxă]], a mucenicit pentru [[credința]] ei în [[Calcedon]], la anul 304. [[Praznic|Prăznuirea]] muceniciei ei se face pe [[16 septembrie]], iar pe [[11 iulie]] se prăznuieşte prăznuiește [[minune]]a săvârşită săvârșită de ea la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] (451).
==Viața==
[[Sfinți|Sfânta]] Eufimia a trăit în vremea domniei împăratului Diocleţian Dioclețian (284-305 d. Hr.) S-a născut în oraşul orașul [[Calcedon]] (azi districtul Kadikoy, în Istanbul, Turcia) din părinţi creştinipărinți creștini, Filofron (Philophronos) şi și Teodosia, într-o familie de rang senatorial. Încă din tinereţe şitinerețe și-a închinat viaţa viața lui Hristos, stăruind în rugăciune, post şi curăţieși curăție.
Proconsulul provinciei Asia, care era şi și guvernator al Calcedonului, pe nume Priscus, supranumit Antipater a proclamat prin decret o zi de sărbătoare în cinstea zeului păgân Marte (zeul războiului în mitologia romană), poruncind ca toţi toți locuitorii să se adune şi și să aducă ofrande şi și jertfe zeului.
Creştinii Creștinii însă se fereau însă să ia parte la festivităţile festivitățile păgâne şiși, ascunzându-se în casele unora dintre ei, îşi își petreceau vremea în rugăciune către adevăratul Dumnezeu. Proconsulul Priscus a poruncit atunci ca toţi creştinii toți creștinii din oraş oraș să fie găsiţi şi aduşi găsiți și aduși înaintea lui ca să jertfească şi și ei lui Marte. Într-o casă au fost găsiţi găsiți mai mulţi creştini mulți creștini laolaltă, între care şi și tânăra Eufimia. Judecătorii au încercat să îi convingă, mai întâi cu vorbe bune, apoi cu ademeniri şi și în cele din urmă cu ameninţări amenințări să se lepede de Hristos, însă ei au rămas statornici în credinţa credința lor. Au fost bătuţi bătuți cu cruzime, însă nu au primit să se lepede de Hristos.
Aflând-o pe fecioara Eufimia în mijlocul creştinilorcreștinilor, văzând frumuseţea şi tinereţea frumusețea și tinerețea ei, judecătorii au scos-o din rândurile creştinilorcreștinilor, crezând că, lipsită de susţinerea susținerea lor, fecioara avea să cedeze şi și să se lepede de credinţa credința ei. Însă ademenirile şi ameninţările și amenințările lor nu au dat rezultat. Atunci, văzând guvernatorul că nu izbutea nimic, a condamnat-o la moarte prin tragerea pe roată<ref>Aceasta era o tortură îngrozitoare. Trupul condamnatului era întins pe o roată iar călăul îi zdrobea oasele cu o bâtă sau alt instrument de chin. În Vieţile sfinţilor Viețile sfinților mucenici din sec. III-IV, se relatează frecvent că această tortură era agravată de faptul că roţile roțile erau acoperite cu ţepi țepi sau lame ascuţiteascuțite, care sfârtecau trupul condamnatului, în timp ce loviturile călăului sfărâmau oasele</ref> . Eufimia a răbdat însă chinurile cumplite, stăruind în rugăciune. Un înger al Domnului s-a apropiat atunci şiși, oprind chinurile, a ridicat-o pe fecioara Eufimia de pe cumplitul instrument de tortură, vindecându-i toate rănile, iar ea a stat, sănătoasă, înaintea judecătorilor.
Atunci aceştiaaceștia, socotind că sfânta scăpase prin vrăjitorie, au poruncit ca sfânta să fie aruncată într-un cuptor încins. Doi dintre soldaţii însărcinaţi soldații însărcinați să ducă la îndeplinire sentinţasentința, pe nume Victor şi și Sostene, au dus-o până la cuptorul de foc, însă, văzând în flăcări chipurile ameninţătoare amenințătoare ale unor [[înger]]i ai Domnului, s-au cutremurat şiși, refuzând să ducă la îndeplinire porunca, au crezut şi și ei în Dumnezeul Eufimiei şi și L-au mărturisit pe Hristos. Cei doi au fost judecaţi judecați ceva mai târziu şi condamnaţi și condamnați la moarte, primind mucenicia în numele lui Hristos.
Sfânta Eufimia a fost aruncată în foc de alţi soldaţialți soldați, însă a rămas neatinsă. Aruncată mai apoi într-o groapă plină cu ţepuşe şi cuţite ascuţitețepușe și cuțite ascuțite, Sfânta a scăpat şi și de această dată nevătămată.
În cele din urmă, sfânta a fost condamnată să fie aruncată fiarelor sălbatice, în timpul jocurilor de circ. Sfânta Eufimia s-a rugat cu stăruinţă stăruință să se învrednicească să sufere chinuri pentru numele Domnului Hristos, însă fiarele sălbatice nu au vrut să se atingă de ea. În cele din urmă, o ursoaică a muşcatmușcat-o o dată de picior, şiși, sângerând mult, Sfânta Marea Muceniţă Muceniță Eufimia şiși-a dat duhul în mâinile Domnului. Atunci s-a produs un cutremur mare de pământ, care i-a făcut pe spectatori şi și pe soldaţii soldații care păzeau arena să fugă, iar părinţii părinții sfintei, strecurându-se prin mulţimemulțime, au reuşit reușit să îi ia trupul şi și să îl îngroape cu cinste în apropiere de Calcedon.
După ce au încetat [[persecuţii persecuții împotriva creştinilorcreștinilor|persecuţiile persecuțiile împotriva creştinilorcreștinilor]], deasupra mormântului Sfintei s-a înălţat înălțat o mare catedrală, care avea să adăpostească mai târziu şi și lucrările [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodului al IV-lea Ecumenic]] din anul 451.
==Minunea din timpul Sinodului Ecumenic de la Calcedon==
[[Image:StEuphimia-reliquary.jpg|thumb|right|250px|Racla cu [[moaştemoaște]]le Sfintei Eufimia, în Biserica Patriarhală Sf. Gheorghe, Istanbul]][[Sinodul IV Ecumenic|Al Patrulea Sinod Ecumenic]] s-a întrunit în oraşul orașul Calcedon în cursul lunii octombrie a anului 451. Cei 630 de delegaţi delegați s-au adunat în biserica Sfintei Eufimia, care adăpostea [[moaştemoaște]]le sfintei. Sinodul a condamnat doctrina [[monofizitism|monofizită]] a lui [[Eutihie]] şi și a adoptat Mărturisirea de credinţă credință de la Calcedon, afirmând că [[Iisus Hristos]] a fost "Om adevărat şi și Dumnezeu adevărat", a doua Persoană a [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]], în două Firi, dumnezeiască şi și omenească „neamestecate, neschimbate, neîmpărţite şi nedespărţite”neîmpărțite și nedespărțite”.
Raportul între monofiziţi şi ortodocşi monofiziți și ortodocși era destul de echilibrat în timpul Sinodului, aşa așa încât lucrările sinodale erau aprig disputate. Neputându-se ajunge la o hotărâre comună, sfântul [[patriarh]] [[Anatolie al Constantinopolului]] a propus ca Sinodul să încredinţeze încredințeze hotărârea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]], rugându-L să le vestească hotărârea corectă cu ajutorul prealăudatei muceniţe mucenițe Eufimia. Ierarhii ortdocşi şi ortdocși și cei monofiziţi şimonofiziți și-au scris atunci Mărturisirile de credinţă credință pe două suluri de pergament şi și le-au pecetluit cu peceţile pecețile lor. Deschizând mormântul sfintei, au aşezat așezat amândouă Mărturisirile de credinţăcredință, în prezenţa prezența [[Marcian (împărat)|împăratului Marcian]] (450-457) pe pieptul Sfintei. Au pecetluit apoi mormântul cu pecetea imperială, şi și au aşezat așezat pază imperială la mormântul sfintei. Au petrecut cu toţiitoții, vreme de trei zile, în [[post]] şi și [[rugăciune]], iar la sfârşitul sfârșitul celor trei zile, patriarhul şi și împăratul au deschis mormântul, fiind de faţă toţi participanţii față toți participanții la Sinod. Au aflat atunci pergamentul monofiziţilor monofiziților îndepărtat şi și aruncat la picioarele sfintei, iar Mărturisirea ortodoxă se afla în mâna dreaptă a sfintei. În Sinaxar se arată că sfânta însăşi şiînsăși și-a întins mâna, ca şi și cum ar fi fost vie, şi și a înmânat patriarhului Mărturisirea ortodoxă. Se spune că, după această [[minune]], mulţi mulți dintre participanţii participanții la Sinod s-au încredinţat încredințat de adevărul credinţei credinței ortodoxe, iar cei care au refuzat să se lepede de erezia lor au fost condamnaţi şi excomunicaţi condamnați și excomunicați de Sinod.
Această minune este relatată într-o scrisoare trimisă de Sinod Papei [[Leon cel Mare|Leon I]]:
"Căci Dumnezeu a fost Cel ce a lucrat, şi și biruitoarea Eufimia a încununat adunarea ca pentru nuntă, care, luând Mărturisirea noastră de credinţăcredință, a primit-o ca pe a sa şi și a înmânat-o Mirelui ei prin preaevlaviosul nostru împărat şi și de Hristos iubitoarea împărăteasă, potolind strigătele împotrivitorilor şi și primind mărturisirea noastră a adevărului ca plăcută înaintea Lui, şi și cu mâna şi și gura ei aşezând așezând pecetea ei asupra voturilor noastre ale tuturor, a proclamat-o."
Această minune a Sfintei este prăznuită de Biserica Ortodoxă pe [[11 iulie]].
==MoaşteMoaște==
Moaştele Moaștele Sfintei Eufimia s-au arătat încă de la început făcătoare de minuni. În fiecare an, în ziua praznicului ei, din moaştele moaștele sfintei curgea un sânge binemirositor, pe care, strângându-l cu cinste [[episcop]]ul locului, îl folosea ca să ungă pe cei bolnavi. Şi cu sângele sfintei s-au făcut multe vindecări. Iar în alte prilejuri de peste an, mai ales atunci când ierarhul locului era vrednic şi și evlavios, din moaştele moaștele sfintei curgea şi și mir parfumat, folosit tot la vindecarea bolnavilor. Pentru multele minuni ale sfintei, faima ei s-a răspândit în întregul Imperiu, şi mulţi și mulți pelerini şi și bolnavi veneau la mormântul ei, învrednicindu-se de vindecare. Pentru aceasta, i s-a spus „prealăudata”, sau „atotlăudata”, şi și tot pentru cinstirea deosebită arătată sfintei, ierarhii adunaţi adunați la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul de la Calcedon]] au socotit-o vrednică să arate credinţa credința cea adevărată.În secolul al VI-lea, împăratul Mauriciu (582-602) îndoindu-se de minunea care se săvârşea săvârșea cu moaştele moaștele sfintei în fiecare an, a despecetluit odată mormântul acesteia, necrezând că din trupul sfintei putea izvorî cu adevărat sânge. De obicei, sângele sfintei era strâns cu evlavie de episcop în timpul sfintelor slujbe. Împăratul însă a rupt pecetea de pe mormânt şi și s-a dus singur să vadă dacă minunea era adevărată. Şi deschizând mormântul, a început sângele sfintei să curgă, mai mult decât în orice an, umplând biserica de o mireasmă asemănătoare cu a mirului. Împăratul, încredinţatîncredințat, s-a pocăit.În preajma anului 617, în vremea domniei împăratului [[Heraclie]] (610-641), Calcedonul a fost cucerit de perşiperși, sub conducerea lui Chosroes I, iar biserica Sfintei Eufimia a fost arsă şi și distrusă. Moaştele Moaștele Sfintei au scăpat însă neatinse. După retragerea perşilorperșilor, în jurul anului 620, moaştele moaștele Sfintei Eufimia au fost mutate la Constantinopol, într-o nouă biserică închinată sfintei, construită în centrul oraşuluiorașului, în apropiere de Hipodrom. Minunile sfintei au continuat şi și acolo.
În vremea prigoanei [[iconoclasm |iconoclaste]] din timpul împăratului Leon al III-lea Isaurul (714-741), acesta a poruncit ca moaştele moaștele nestricate sfintei să fie luate pe ascuns din biserică, iar în locul lor să fie aşezate nişte așezate niște oase putrede, voind să abată astfel poporul de la închinarea la moaştele sfinţilormoaștele sfinților. A făcut acest lucru pe ascuns, întrucât se temea de evlavia populară faţă față de sfântă şi și vroia totodată să profite de aceasta pentru a zdrobi încrederea poporului în cinstirea sfinţilorsfinților. O vreme, a ţinut moaştele ținut moaștele sfintei în palat, însă fiicele împăratului fiind dreptcredincioase, le ţineau țineau în mare cinste şi și se rugau mereu înaintea lor. Atunci, pentru a nu fi descoperit ce făcuse, împăratul a poruncit ca moaştele moaștele sfintei să fie aruncate în mare. Făcându-se cum poruncise împăratul, moaştele moaștele sfintei nu s-au scufundat, ci au plutit pe mare, departe de ţărmurile țărmurile Constantinopolului. Împăratul a deschis atunci înaintea poporului mormântul sfintei, în care fuseseră aşezate așezate oasele cele putrezite, şi și pentru o vreme a reuşit reușit înşele înșele poporul adunat acolo că acelea ar fi fost trupul sfintei. Biserica sfintei a fost părăsită şi și profanată, rămânând în ruină până la sfârşitul sfârșitul perioadei iconoclaste. Însă în cele din urmă s-a aflat despre înşelăciunea înșelăciunea împăratului Leon şi și despre faptul că moaştele moaștele sfintei fuseseră aruncate în mare.
Plutind astfel pe mare trupul sfintei, a fost pescuit de doi fraţifrați, Sergiu (Serghie) şi și Sergon, a căror corabie tocmai pleca din port către insula Lemnos, în Marea Egee, care era pe atunci grânarul Constantinopolului. Cei foi fraţi frați nu ştiau știau ale cui moaşte moaște erau acelea pe care le găsiseră, însă le-au păzit cu cinste, văzând în vis nişte niște îngeri ca nişte bărbaţi luminoşi strânşi niște bărbați luminoși strânși în jurul raclei sfintei, cu lumânări aprinse, cântând şi și slăvind pe Dumnezeu. Până au ajuns în insula Lemnos, cei doi fraţi frați s-au rugat cu stăruinţă stăruință să li se descopere ale cui erau moaştele moaștele pe care le găsiseră. În insula Lemnos era cinstită în mod deosebit Sfânta Muceniţă Muceniță Glicheria, ale cărei moaşte moaște se găseau într-o biserică de acolo. În noaptea când au ajuns la mari, celor doi li s-au arătat în vis cele două sfinte muceniţemucenițe, care s-au salutat cu dragoste, chemându-se pe nume. Astfel au aflat cei doi fraţi frați cine era sfânta pe care o scoseseră din mare. BucuroşiBucuroși, au vrut să plece mai departe, spre oraşul orașul lor de origine, şiși, ridicând ancora, s-au pregătit să plece. N-au reuşit reușit însă să înainteze nici în prima zi, nici în zilele următoare, căci vântul îi împingea înapoi. După câteva zile, li s-a arătat în vis sfânta Eufimia, cerându-le să nu o mute încă o dată, ci să o lase acolo, în insula Lemnos. Cei doi fraţi frați s-au dus atunci la episcopul locului şiși, dezvăluindu-i cele întâmplate, au hotărât să înalţe înalțe o mică biserică pe locul unde vroiau să îngroape moaştele moaștele sfintei, pe care le-au ascuns în pământ, sub Sfântul [[Altar]], de teamă să nu fie găsite şi și profanate din nou de iconoclaştiiconoclaști, aşezând așezând deasupra mormântului o lespede pe care scriseseră cum găsiseră moaştele şi moaștele și cine era sfânta îngropată acolo. Cei doi fraţi frați nu au mai plecat însă de acolo, ci, renunţând renunțând la negustorie, şiși-au petrecut tot restul vieţii vieții în posturi şi și rugăciuni, lângă biserica sfintei Eufimia.
La câtva timp după aceea, voind episcopul locului să aducă într-o nouă biserică înălţată înălțată de el moaştele moaștele Sfintei Eufimia, aceasta i s-a arătat în vis, cerându-i să nu o mai mute de la locul ei, ci să ia în locul ei moaştele moaștele Sfintei Muceniţe Mucenițe Glicheria, care erau ascunse în altă parte. Iar Sfânta Eufimia era cinstită mai departe de popor în bisericuţa bisericuța ei de la malul mării.
Câţiva Câțiva ani mai târziu, tot în vremea prigoanei iconoclaste, în ziua praznicului Sfintei Eufimia, un mare demnitar, susţinător susținător al politicii iconoclaste a împăratului a poposit pe insula Lemnos, cu o mică armată. Văzându-i pe creştinii adunaţi creștinii adunați la praznicul sfintei, i-a alungat, batjocorindu-i, şi și a poruncit ca biserica să fie distrusă din temelie. Moaştele Moaștele sfintei, îngropate sub pământ, nu au fost însă găsite, şi și nu s-au pierdut, ci au rămas pe locul acela. Biserica fiind distrusă, locul a rămas însă părăsit.
Când s-a potolit prigoana iconoclastă, după moartea lui Leon al IV-lea Khazarul (750-780), în vremea domniei împăratului Constantin al VI-lea (asociat la tron din 771, împărat 780-797) şi și a mamei sale, împărăteasa [[Irina Împărăteasa|Irina]] (regentă între anii 780-797 şi și împărăteasă unică între anii 797-802), a fost restabilită cinstirea sfintelor icoane. În special binecredincioasa împărăteasă Irina avea mare evlavie la Sfânta Eufimia şiși, cunoscând povestea aruncării moaştelor moaștelor ei în mare, se străduise în fel şi și chip să le găsească, însă nu reuşisereușise.
În acea vreme, un bărbat pe nume Anastasie, cu rangul de comite, a primit drept moştenire moștenire un teren din insula Lemnos pe care se afla şi și mormântul sfintei, cu ruinele vechii biserici. Acesta, găsind ruinele bisericii, a rezidit-o din temelii şiși, în timpul lucrărilor, a aflat şi moaştele și moaștele sfintei. Fiind depuse împotriva lui nişte denunţuri niște denunțuri mincinoase, comitele a fost scos din funcţie şifuncție și, socotind că i se făcuse o nedreptate, a plecat la Constantinopol, vrând să facă apel la judecata imperială. Aflând că mitropolitul de Calcedon era foarte respectat la Curte, i s-a adresat mai întâi acestuia, rugându-l să îl ajute ca să îşi își redobândească rangul. La început, mitropolitul l-a refuzat. Anastasie, stăruind, l-a urmat pe mitropolit până la palatul episcopal, unde, văzând biserica deschisă, s-a dus să se roage. Reşedinţa Reședința mitropolitului era atunci lângă biserica Sfintei Eufimia. Auzind comitele de aceasta, s-a minunat foarte tare. Întrebat fiind de clerici de pricina mirării lui, le-a povestit că moaştele moaștele Sfintei Eufimia se aflau pe o moşie moșie a lui. Clericii l-au adus atunci pe Anastasie înaintea mitropolitului de Calcedon care, cercetându-l, a aflat de la el cum ajunseseră moaştele moaștele sfintei până în insula Lemnos, aduse de cei doi fraţifrați. Atunci mitropolitul l-a luat cu sine pe Anastasie şiși, aducându-l înaintea împăratului şi și a împărătesei, le-a vestit aflarea moaştelor moaștelor sfintei. BucuroşiBucuroși, împăratul şi și împărăteasa l-au răsplătit pe Anastasie, reaşezândureașezându-l în rangul sau şi și făcându-i multe daruri, după care au trimis în insula Lemnos un sobor de preoţi şi preoți și arhierei, însoţit însoțit de mulţi mulți nobili şi și de o gardă de onoare, ca să afle moaştele moaștele Sfintei şi și să le aducă, cu cinste, la Constantinopol. Atunci s-a iscat o mare tulburare printre locuitorii insulei, care nu vroiau să fie lipsiţi lipsiți de binecuvântările ce izvorau din moaştele moaștele sfintei. Episcopul locului a potolit însă poporul, iar moaştele moaștele Sfintei Muceniţe Mucenițe Eufimia au fost luate cu cinste şi și duse în corabie, care le-a purtat până la Constantinopol, fiind reaşezate reașezate în biserica închinată Sfintei în anul 796.
Racla cu moaştele moaștele sfintei a mai fost o dată furată în vremea cruciadelor, fiind dusă de cruciaţi cruciați la Nicosia, în Cipru, însă moaştele moaștele Sfintei s-au întors iarăşi iarăși la Constantinopol. După căderea Constantinopolului, în 1454, patriarhul Ghenadie al II-lea Scholarios a mutat iarăşi moaştele iarăși moaștele Sfintei din biserica închinată acesteia în catedrala patriarhală, fiind mutate de fiecare dată odată cu mutarea reşedinţei reședinței patriarhale. În prezent, cea mai mare parte a moaştelor moaștelor Sfintei Muceniţe Mucenițe Eufimia se află în Catedrala Patriarhală Sf. Gheorghe aflată în cartierul Fanar din Constantinopol (Istanbul), fiind aşezate așezate în partea dreaptă a bisericii, în naos, alături de moaştele moaștele Sfintelor Solomoni şi și Teofano.
==Imnografie==
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
:Foarte mult ai vestit pe cei dreptmăritori, şi și ai ruşinat rușinat pe cei rău credincioşicredincioși, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos, întărind cele ce părinţii părinții bine au dogmatizat la al patrulea Sobor. Muceniţă Muceniță preamărită, pe Hristos Dumnezeu roagă-L să ne dăruiască nouă mare milă.
[[Condac]], glasul al 2-lea:
:Nevoinţe Nevoințe în chinuri, nevoinţe nevoințe pentru credinţă credință cu avânt ai suferit pentru Hristos, Mirele tău. Acestuia şi și acum roagă-te, să se surpe trufia vrăjmaşilor vrăjmașilor sub picioarele dreptcredincioşilordreptcredincioșilor, ca şi și atunci eresurile, prin rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, ceea ce ai primit hotărârea credinţei credinței de la cei şase șase sute treizeci de Dumnezeu purtători părinţi şi părinți și o păstrezi, prealăudată.
În ''Ceaslovul cel Mare'' (ed. Biserica Ortodoxă, Alexandria, 2003), troparul şi și condacul care se cântă la praznicul din [[11 iulie]] apar ca o variaţie variație (de traducere, probabil) a celor din 16 septembrie, care se cântă pe glasuri diferite, după cum urmează:
'''Tropar''', glasul al 3-lea:
:Ai veselit pe cei dreptcredincioşi şi dreptcredincioși și ai ruşinat rușinat pe cei rău-mărturisitori, Eufimia, preafrumoasă fecioară a lui Hristos. Căci ai întărit dogmele Sinodului al patrulea, pe care Părinţii Părinții bine l-au rânduit. Muceniţă Muceniță mărită, roagă-L pe Hristos Dumnezeu să ne dăruiască nouă mare milă.
'''Condac''', glasul al 4-lea:
:Lupte în chinuri, lupte în credinţă credință ai purtat cu căldură pentru Hristos, Mirele tău. Şi aşa așa precum ai zdrobit eresurile, aşa şi așa și acum întărâtările vrăjmaşilor vrăjmașilor supune-le sub picioarele poporului nostru, rugând pe Născătoarea de Dumneze. Căci tu ai luat de la cei şase șase sute treizeci purtători de Dumnezeu părinţi părinți hotarul credinţei şi credinței și l-ai păzit pe el, prealăudată.
==Iconografie==
Potrivit Erminiei lui [[Dionisie din Furna]] (ed. rom. Sophia, BucureştiBucurești, 2000, pp. 185, 209 mucenicia Sfintei Eufimia se zugrăveşte zugrăvește astfel: Fecioara, tânără, este reprezentată înconjurată de lei şi urşiși urși, îngenuncheată, cu ochii şi și mâinile înălţaţi înălțați spre Dumnezeu.
Există şi și o indicaţie indicație iconografică specifică menită să amintească minunea sfintei Eufimia de la [[Sinodul IV Ecumenic|Sinodul IV de la Calcedon]] din 451, pe care Dionise nu o menţioneazămenționează, însă care este evocată în Vieţile SfinţilorViețile Sfinților. În relatarea minunii Sfintei Eufimia se povesteşte povestește că începând de atunci, sfânta muceniţă muceniță Eufimia se zugrăveşte zugrăvește purtând în mână un sul de pergament cu mărturisirea de credinţă credință ortodoxă a Părinţilor Părinților de la Sinodul de la Calcedon.
==Note==
 
<references/>
==Surse==
*[[:en:Euphemia the Great Martyr|en.OrthodoxWiki:Euphemia the Great Martyr]]
*''Sinaxar'' [http://calendar-ortodox.ro/luna/septembrie/septembrie16.htm 16 septembrie], [http://calendar-ortodox.ro/luna/iulie/iulie11.htm 11 iulie]
*''Vieţile SfinţilorViețile Sfinților'', [http://paginiortodoxe.tripod.com/vssep/09-16-sf_eufimia.html 16 septembrie, pătimirea Sfintei Muceniţe Mucenițe Eufemia], [http://paginiortodoxe.tripod.com/vsiul/07-11-minune_sfinta_eufimia.html 11 iulie, Minunea Sfintei Muceniţe Mucenițe Eufemia] 
[[Categorie:Sfinți]]
14.991 de modificări

Meniu de navigare