Esper, Zoe, Chiriac și Teodul: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a redenumit Esper, Zoe, Chiriac şi Teodul în Esper, Zoe, Chiriac și Teodul: diacritice noi (cu virgulă))
(fragment tradus în română)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Îmbunătăţire}}
 
{{Îmbunătăţire}}
  
Sfânta [[Mucenic|Muceniţă]] '''Zoe''' (prăznuită în [[2 mai]]) a fost soţia Sfântului '''Esper'''. Amândoi au suferit în secolul al II-lea, în timpul persecuţiilor lui Hadrian (117-138). Amândoi erau creştini din copilărie, şi de asemenea, şi-au crescut copii, pe Sfinţii '''Chiriac''' şi  '''Teodul''' în credinţa creştină. Toţi erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, aceşti [[Sfânt|sfinţi]] niciodată nu au defiled ei înşişi cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii.
+
Sfânta [[Mucenic|Muceniţă]] '''Zoe''' (prăznuită în [[2 mai]]) a fost soţia Sfântului '''Esper'''. Amândoi au suferit în secolul al II-lea, în timpul persecuţiilor lui Hadrian (117-138). Amândoi erau creştini din copilărie, şi de asemenea, şi-au crescut copii, pe Sfinţii '''Chiriac''' şi  '''Teodul''' în credinţa creştină. Toţi erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, aceşti [[Sfânt|sfinţi]] niciodată nu s-au pângărit cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii.
  
 
Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. Sfinţii Chiriac şi Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezenţa permanentă a păgânilor. Totuşi, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să îşi declare pe faţă credinţa în [[Hristos]] şi au primit-o.
 
Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. Sfinţii Chiriac şi Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezenţa permanentă a păgânilor. Totuşi, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să îşi declare pe faţă credinţa în [[Hristos]] şi au primit-o.

Versiunea de la data 16 noiembrie 2013 10:27

Acest articol necesită îmbunătățiri.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.


Sfânta Muceniţă Zoe (prăznuită în 2 mai) a fost soţia Sfântului Esper. Amândoi au suferit în secolul al II-lea, în timpul persecuţiilor lui Hadrian (117-138). Amândoi erau creştini din copilărie, şi de asemenea, şi-au crescut copii, pe Sfinţii Chiriac şi Teodul în credinţa creştină. Toţi erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, aceşti sfinţi niciodată nu s-au pângărit cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii.

Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. Sfinţii Chiriac şi Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezenţa permanentă a păgânilor. Totuşi, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să îşi declare pe faţă credinţa în Hristos şi au primit-o.

Când cei doi fraţi i-au spus lui Catullus că sunt creştini, el a fost surprins, dar nu i-a trimis la torutră. În loc de aceasta, el i-a trimis împreună cu mama lor la Sfântul Esper în Tritonia, sperând că astfel cei doi părinţi îi vor convinge să îşi renege credinţa creştină. La Tritonia, sfinţii au trăit în pace o vreme, pregătindu-se pentru mucenicie.

Toţi sclavii s-au întors în Attalia pentru aniversarea fiului lui Catullus şi a fost pregătită o serbare acasă în onoarea zeiţei păgâne a norocului Fortuna. De la masa stăpânului a fost trimisă mâncare sclavilor, inclusiv, carne şi vin sacrificate idolilor. Sfinţii nu au mâncat nimic. Zoe a vărsat vinul pe jos şi a aruncat carnea la câini, preferând să stea flămânzi. Când a auzit acestea, Catullus a cerut ca fiii lui Zoe, Sfinţii Chiriac şi Teodul, să fie torturaţi.

Fraţii au fost sfâşiaţi, agăţaţi într-un copac şi înţepaţi cu cuie de fier sub ochii părinţilor lor, care îi sfătuiau să îşi păstreze credinţa până la sfârşit.

Apoi a fost rândul Sfinţilor Esper şi Zoe să aibă parte de torturi înfricoşătoare. La sfârşit, au aruncat toate cele patru trupuri muceniceşti într-un cuptor încălzit până la roşu, unde ei şi-au dat sufletele în mâinile Domnului. Trupurile lor nu au fost atinse de foc şi se auzeau glasuri de îngeri care îi slăveau pe mărturisitorii Domnului.

Izvoare

Legături externe