Esper, Zoe, Chiriac și Teodul: Diferență între versiuni
(fragment tradus în română) |
m |
||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
{{Îmbunătăţire}} | {{Îmbunătăţire}} | ||
| − | Sfânta [[Mucenic| | + | Sfânta [[Mucenic|Muceniță]] '''Zoe''' (prăznuită în [[2 mai]]) a fost soția Sfântului '''Esper'''. Amândoi au suferit în secolul al II-lea, în timpul persecuțiilor lui Hadrian (117-138). Amândoi erau creștini din copilărie, și de asemenea, și-au crescut copii, pe Sfinții '''Chiriac''' și '''Teodul''' în credința creștină. Toți erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, acești [[Sfânt|sfinți]] niciodată nu s-au pângărit cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii. |
| − | Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. | + | Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. Sfinții Chiriac și Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezența permanentă a păgânilor. Totuși, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să își declare pe față credința în [[Hristos]] și au primit-o. |
| − | Când cei doi | + | Când cei doi frați i-au spus lui Catullus că sunt creștini, el a fost surprins, dar nu i-a trimis la torutră. În loc de aceasta, el i-a trimis împreună cu mama lor la Sfântul Esper în Tritonia, sperând că astfel cei doi părinți îi vor convinge să își renege credința creștină. La Tritonia, sfinții au trăit în pace o vreme, pregătindu-se pentru mucenicie. |
| − | + | Toți sclavii s-au întors în Attalia pentru aniversarea fiului lui Catullus și a fost pregătită o serbare acasă în onoarea zeiței păgâne a norocului Fortuna. De la masa stăpânului a fost trimisă mâncare sclavilor, inclusiv, carne și vin sacrificate idolilor. Sfinții nu au mâncat nimic. Zoe a vărsat vinul pe jos și a aruncat carnea la câini, preferând să stea flămânzi. Când a auzit acestea, Catullus a cerut ca fiii lui Zoe, Sfinții Chiriac și Teodul, să fie torturați. | |
| − | + | Frații au fost sfâșiați, agățați într-un copac și înțepați cu cuie de fier sub ochii părinților lor, care îi sfătuiau să își păstreze credința până la sfârșit. | |
| − | Apoi a fost rândul | + | Apoi a fost rândul Sfinților Esper și Zoe să aibă parte de torturi înfricoșătoare. La sfârșit, au aruncat toate cele patru trupuri mucenicești într-un cuptor încălzit până la roșu, unde ei și-au dat sufletele în mâinile Domnului. Trupurile lor nu au fost atinse de foc și se auzeau glasuri de îngeri care îi slăveau pe mărturisitorii Domnului. |
===Izvoare=== | ===Izvoare=== | ||
Versiunea de la data 2 mai 2014 04:30
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor corectându-l, aducând informații noi, restructurându-l și/sau aducându-l mai aproape de
standardele de editare OrthodoxWiki.
Sfânta Muceniță Zoe (prăznuită în 2 mai) a fost soția Sfântului Esper. Amândoi au suferit în secolul al II-lea, în timpul persecuțiilor lui Hadrian (117-138). Amândoi erau creștini din copilărie, și de asemenea, și-au crescut copii, pe Sfinții Chiriac și Teodul în credința creștină. Toți erau sclavi ai unui roman de seamă numit Catullus, care trăia în Attalia, Asia Mică. Slujindu-l pe stăpânul pământesc, acești sfinți niciodată nu s-au pângărit cu hrană oferită idolilor, lucru la care îi obligau păgânii.
Odată, Catullus l-a trimis pe Esper cu treburi în Tritonia. Sfinții Chiriac și Teodul au decis să fugă împreună, nemaiputând să îndure prezența permanentă a păgânilor. Totuși, Sfânta Zoe nu le-a dat binecuvântarea pentru acestea. De aceea, ei au cerut binecuvântarea mamei lor ca să își declare pe față credința în Hristos și au primit-o.
Când cei doi frați i-au spus lui Catullus că sunt creștini, el a fost surprins, dar nu i-a trimis la torutră. În loc de aceasta, el i-a trimis împreună cu mama lor la Sfântul Esper în Tritonia, sperând că astfel cei doi părinți îi vor convinge să își renege credința creștină. La Tritonia, sfinții au trăit în pace o vreme, pregătindu-se pentru mucenicie.
Toți sclavii s-au întors în Attalia pentru aniversarea fiului lui Catullus și a fost pregătită o serbare acasă în onoarea zeiței păgâne a norocului Fortuna. De la masa stăpânului a fost trimisă mâncare sclavilor, inclusiv, carne și vin sacrificate idolilor. Sfinții nu au mâncat nimic. Zoe a vărsat vinul pe jos și a aruncat carnea la câini, preferând să stea flămânzi. Când a auzit acestea, Catullus a cerut ca fiii lui Zoe, Sfinții Chiriac și Teodul, să fie torturați.
Frații au fost sfâșiați, agățați într-un copac și înțepați cu cuie de fier sub ochii părinților lor, care îi sfătuiau să își păstreze credința până la sfârșit.
Apoi a fost rândul Sfinților Esper și Zoe să aibă parte de torturi înfricoșătoare. La sfârșit, au aruncat toate cele patru trupuri mucenicești într-un cuptor încălzit până la roșu, unde ei și-au dat sufletele în mâinile Domnului. Trupurile lor nu au fost atinse de foc și se auzeau glasuri de îngeri care îi slăveau pe mărturisitorii Domnului.
