Esenieni
| Acest articol face parte din seria Țara Sfântă și Iudaismul în timpul Mântuitorului |
|||
| Curente religioase și partide politice | |||
| Saducheii – Fariseii | |||
| Esenienii – Zeloții – Irodienii | |||
| Instituții | |||
| Sanhedrinul - Marele Preot Templul din Ierusalim Legea lui Moise | |||
| Oameni | |||
| Irod cel Mare – Arhelau – Irod Antipa Irod Agripa al II-lea Pilat din Pont Anna – Caiafa Iosif din Arimateea – Fariseul Nicodim Femeile mironosițe Fotini samarineanca Mariamna - Irodiada | |||
| Locuri | |||
| Ierusalim Betleem – Nazaret Galileea – Muntele Tabor – Marea Galileei Betania – Ghetsimani – Muntele Măslinilor Golgota Samaria – Ierihon Cezareea | |||
| Editați această casetă | |||
Esenieni- membrii unei secte religioase[1][2][3][4]considerată eretică de rabinii evrei[4] ; având aproximativ 4000 membri, această sectă a existat în Palestina şi Siria în perioada sec II î.Hr-II d.Hr[2][4] Esenienii aveau multe principii opuse creştinismului şi practicau un trai colectivist[1][2][3][4]şi ascetic[1][2][3][4]
Principii opuse creştinismului
- Nu se căsătoreau [1][2][3] [4]
- Se ocupau cu astrologia întocmind horoscoape.[4]
- Se închinau răsăritului soarelui.[4] (a se vedea păcatul idolatriei)
- Nu aduceau jertfe[1][2][4] şi nici daruri Templului.[4]; refuzau să frecventeze Templul.[4]
- Nu ţineau sărbătorile evreilor.[4]
- Nu admiteau învierea [1]
Din pricina acestor principii esenienii erau rău-văzuţi de rabini, care îi considerau eretici.[4]. Cărţile lor erau interzise.[4] Acesta e motivul pentru care ei nu sunt menţionaţi niciodată în Talmud sau în literatura rabinică.[2][4]
Alte principii
- Se conduceau după principii colectiviste. Producţia de bunuri, consumul lor şi traiul zilnic aveau un caracter colectiv. [1][2][3]
- Ţineau cu rigurozitate Sâmbata [1][2]
- Practicau curăţări scrupuloase [1][2] care însemnau spălarea în apă rece şi purtarea de haine albe[2]
- Aveau un calendar diferit de cel al iudeilor.[4]
- Se ocupau cu muncile agricole, meşteşugurile, cu studiul, copierea şi difuzarea cărţilor.[2][4]
- Condamnau sclavia.[2][4]
- Condamnau războiul.[2][4]
- Condamnau luxul.[2][3][4]
Informaţii privitoare la ei găsim la Filon din Alexandria, la istoricul roman Pliniu cel Bătrân şi la istoricul Iosif Flaviu.[2]
Principalele lor aşezări se aflau pe malurile Mării Moarte.[2][3][4]
Note
- ↑ 1,0 1,1 1,2 1,3 1,4 1,5 1,6 1,7 1,8 Studiul Noului Testament
- ↑ 2,00 2,01 2,02 2,03 2,04 2,05 2,06 2,07 2,08 2,09 2,10 2,11 2,12 2,13 2,14 2,15 2,16 Encarta 2004
- ↑ 3,0 3,1 3,2 3,3 3,4 3,5 3,6 Ene si Ecaternia Braniste- Dictionar enciclopedic de cunostinte religioase
- ↑ 4,00 4,01 4,02 4,03 4,04 4,05 4,06 4,07 4,08 4,09 4,10 4,11 4,12 4,13 4,14 4,15 4,16 4,17 4,18 4,19 4,20 Istoria culturii si civilizatiei, vol 1, pag 194
Bibliografie
- I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 41, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7.
- Encarta 2004
- Ene Branişte şi Ecaterina Branişte-Dicţionar enciclopedic de cunoştinţe religioase,pag 158, Editura Diecezană Caransebeş, 2001, ISBN 973-97569-7-2
- Ovidiu Drimba Istoria culturii şi civilizaţiei, vol 1, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti, 1984
