Ermil și Stratonic: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (a mutat Ermil si Stratonic la Ermil şi Stratonic: diacritice)
(→‎Iconografie: referințe)
 
(Nu s-au afișat 10 versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
'''Sfinţii Mucenici Ermil şi Stratonic''' au trăit în secolele III – IV în ţinutul Iliricului şi al Dunării de mijloc.Şi pornindu-se persecuţiile împotriva creştinilor,mulţi păgâni pârau pe creştini autoritaţiilor.Printre cei pârâţi la împărat că sunt creştini se afla şi diaconul '''Ermil''',care era acuzat că dispreţuia zeii romani.Auzind aceasta,împăratul a poruncit să fie adus imediat înaintea sa.Auzind aceasta,[[Sfântul]] s-a bucurat că trebuie să dea seamă de credinţa sa,şi a primit bucuros să meargă la împărat.Întrebat fiind de ce nu slujeşte zeilor păgâni,[[Sfântul]] a răspuns că slujeşte numai Dumnezeului nevăzut,nu zeităţilor surde şi neînsufleţite,făcute de mâini omeneşti,din lemn ori din pietre,despre care „mai curând te apucă râsul cât de neputincioase sunt, iar nu să te închini lor”.
+
'''Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic''' au trăit în secolele III – IV în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc. Au primit [[mucenic]]ia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303. [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] la [[13 ianuarie]], ziua trecerii lor la Domnul.
−
La aceste vorbe împăratul a poruncit să fie bătut peste faţă cu un bici de metal,după care să fie chinuit şi mai tare,iar mai pe urmă a poruncit să fie întemniţat timp de trei zile,nădăjduind că astfel se va lepăda de credinţa creştină.În temniţă,[[Sfântul]] a primit întărire de la [[Dumnezeu]],că va birui pe tiran şi va lua cununa muceniciei.
+
 
−
După cele trei zile de stat în temniţă,Sfântul a fost adus iarăşi la judecată în faţa împăratului,şi întrebat fiind dacă s-a răzgândit,a răspuns că „eu de Domnul [[Hristos]] nu mă voi despărţi, ci numai Lui îi voi sluji”.Astfel, împăratul s-a înverşunat şi mai tare, şi a poruncit către şase ostaşi să-l ia pe [[Sfânt]] şi să-l întindă la pământ,bătându-l până se va răzgândi.Supus acestor chinuri,Sfântul nu a scos nici măcar un geamăt,ci numai se ruga Domnului să-l întărească până la sfârşit.La un moment dat,din înălţimi s-a auzit un glas care vestea că peste 3 zile va fi izbăvit de chinuri, iar împăratul,auzind acestea,a poruncit ca statornicul diacon să fie dus iarăşi în temniţă.
+
==Viața și mucenicia==
−
În faţa celor întâmplate, temnicerul încredinţat cu paza Sfântului,pe nume '''Stratonic''' s-a înduioşat cu inima,căci în taină era şi el creştin, doar că un timp nu s-a arătat pe faţă.Când '''Ermil''' a fost dus a treia oară la judecată, împăratul, văzând că acesta nu se leapădă de credinţa sa,a poruncit ostaşilor să rupă cu unghii de fier pântecele Sfântului,ca să se vadă măruntaiele din el.Văzând acestea,Stratonic a izbucnit în plâns şi a început să îngrijească rănile Sfântului.El a fost văzut însă de unul din ostaşi, care l-a pârât împăratului.Auzind aceasta, împăratul i-a poruncit lui '''Stratonic''' să aducă jertfe idolilor.Stratonic însă a mărturisit că este vechi prieten cu '''Ermil''' şi că şi el este creştin, ca atare refuză să jertfească idolilor.Înfuriat peste măsură, împăratul a poruncit ca Stratonic să fie dezbrăcat de haine şi să fie bătut cu beţe peste tot trupul.În timp ce era bătut,'''Stratonic''' îşi ridica privirea către diaconul '''Ermil''',cerându-i ca să se roage lui [[Dumnezeu]] să poată păzi credinţa sa întreagă,pentru a răbda chinurile până la capăt.
+
 
−
Văzând împăratul că nu-i poate îndupleca în nici un fel pe cei doi mucenici,a poruncit ca diaconul '''Ermil''' să fie spânzurat de un copac, iar trupul să-i fie ciopârţit cu cuţitele,după care să fie aruncat în valurile Dunării.Astfel,cei doi au primit moartea mucenicească, în ziua de 13 ianuarie 303.La trei zile după aceasta, trupurile [[Sfinţilor]] [[Mucenici]] au fost adunate laolaltă într-un sicriu,ca să rămână veşnica pomenire a lor,în acelaşi chip în care şi dragostea lui [[Hristos]] i-a unit pe amândoi,având zi de [[pomenire]] 13 ianuarie.
+
Sfinții Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană [[w:Illyricum (Roman province)|Iliria]] (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era [[diacon]], iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare.
 +
 
 +
Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. [[Constantin cel Mare]], fusese unul dintre semnatarii [[Edictul de la Milan|Edictului de toleranță]] de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de [[persecuții împotriva creștinilor]].
 +
 
 +
Diaconul Ermil a fost denunțat autorităților că era creștin, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta și întrebat de ce nu slujește zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.
 +
 
 +
Auzind acestea, împăratul poruncește ca diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un [[înger]] al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.
 +
 
 +
Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința creștină. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit ca diaconul să fie dus iarăși în temniță.
 +
 
 +
Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.
 +
 
 +
Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credință.
 +
 
 +
Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui [[Dumnezeu]] ca și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt.  
 +
 
 +
După ce au fost amândoi aruncați iarăși în temniță, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea [[mucenic|mucenicească]] în ziua de [[13 ianuarie]] 314<ref> Unele surse dau anul 303 ca an al martiriului lor, ceea ce ar fi plasat data muceniciei lor chiar înainte de începutul ''Marii Persecuții'' din vremea lui [[Dioclețian]] și a cezarului Galeriu; dar aceasta nu concordă cu afirmația că evenimentele s-au petrecut în vremea împăratului Liciniu (307-324), succesor al lui Dioclețian (384-305).</ref>, trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, undeva în apropiere de Belgradul de azi.
 +
 
 +
Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinților Mucenici, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi [[prăznuire|pomenește]] pe amândoi în ziua de [[13 ianuarie]]. ''Viața și pătimirea'' lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. [[Simeon Metafrastul]]<ref> Editată de ex. în Migne, ''Patrologia greacă'', vol. 114, Paris, 1964, p. 554-566 (apud T. Bodogae).</ref>.
 +
 
 +
==Imnografie==
 +
 
 +
[[Tropar]]ul Mucenicilor, glasul al 4-lea:
 +
 
 +
:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.
 +
 
 +
Troparul Cuvioșilor, glasul al 4-lea:
 +
:Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.
 +
 
 +
[[Condac]], glasul al 2-lea:
 +
 
 +
:De zbuciumul cel lumesc ați fugit și la limanul cel lin v-ați mutat, prin sângiurile muceniciei; și cu ostenelile pustniciei v-ați încununat. Pentru aceasta v-ați și arătat cu mucenicii și cuvioșii împreună-locuitori.
 +
 
 +
==Iconografie==
 +
 
 +
Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veșminte diaconești, ținând într-o mână [[orar]]ul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puțin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).<ref>[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', Ed. Sophia, București, 2000, p. 195. ISBN 973-99692-0-8</ref>
 +
 
 +
==Note==
 +
<references/>
 +
 
 +
==Surse==
 +
 
 +
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil și Stratonic]
 +
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinții Mucenici Ermil Diaconul și Stratonic temnicerul]", in Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți Români și Apărători ai Legii Strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, pp. 201-204.
 +
 
 +
==Legături externe==
 +
 
 +
*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil și Stratonic] - Viața, nevoințele, slujba, icoane - pe ''sfintiromani.ro''
 +
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinții Mucenici Ermil Diaconul și Stratonic temnicerul]"
 +
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-sf_ermil_si_stratonic.html Pătimirea Sf. Mc. Ermil și Stratonic] (după Sf. Simeon Metafrastul)
 +
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie13.htm Sinaxar 13 ianuarie]
 +
 
 +
 
 +
[[Categorie:Mucenici]]
 +
[[Categorie:Sfinți români]]

Versiunea curentă din 12 ianuarie 2018 18:36

Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic au trăit în secolele III – IV în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc. Au primit mucenicia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303. Biserica Ortodoxă îi prăznuiește la 13 ianuarie, ziua trecerii lor la Domnul.

Viața și mucenicia

Sfinții Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană Iliria (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era diacon, iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare.

Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. Constantin cel Mare, fusese unul dintre semnatarii Edictului de toleranță de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de persecuții împotriva creștinilor.

Diaconul Ermil a fost denunțat autorităților că era creștin, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta și întrebat de ce nu slujește zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul poruncește ca diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un înger al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.

Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința creștină. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit ca diaconul să fie dus iarăși în temniță.

Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.

Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credință.

Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui Dumnezeu ca și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt.

După ce au fost amândoi aruncați iarăși în temniță, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea mucenicească în ziua de 13 ianuarie 314[1], trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, undeva în apropiere de Belgradul de azi.

Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinților Mucenici, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi pomenește pe amândoi în ziua de 13 ianuarie. Viața și pătimirea lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. Simeon Metafrastul[2].

Imnografie

Troparul Mucenicilor, glasul al 4-lea:

Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Troparul Cuvioșilor, glasul al 4-lea:

Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră.

Condac, glasul al 2-lea:

De zbuciumul cel lumesc ați fugit și la limanul cel lin v-ați mutat, prin sângiurile muceniciei; și cu ostenelile pustniciei v-ați încununat. Pentru aceasta v-ați și arătat cu mucenicii și cuvioșii împreună-locuitori.

Iconografie

Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veșminte diaconești, ținând într-o mână orarul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puțin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).[3]

Note

  1. ↑ Unele surse dau anul 303 ca an al martiriului lor, ceea ce ar fi plasat data muceniciei lor chiar înainte de începutul Marii Persecuții din vremea lui Dioclețian și a cezarului Galeriu; dar aceasta nu concordă cu afirmația că evenimentele s-au petrecut în vremea împăratului Liciniu (307-324), succesor al lui Dioclețian (384-305).
  2. ↑ Editată de ex. în Migne, Patrologia greacă, vol. 114, Paris, 1964, p. 554-566 (apud T. Bodogae).
  3. ↑ Dionisie din Furna, Erminia picturii bizantine, Ed. Sophia, București, 2000, p. 195. ISBN 973-99692-0-8

Surse

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Ermil_și_Stratonic&oldid=45962”