Vizualizare sursă pentru „Ermil și Stratonic”

'''Sfinții Mucenici Ermil și Stratonic''' au trăit în secolele III – IV în ținutul Iliricului și al Dunării de mijloc. Au primit [[mucenic]]ia la Singidunum (Belgradul de azi) în anul 303. [[Biserica Ortodoxă]] îi [[Praznic|prăznuiește]] la [[13 ianuarie]], ziua trecerii lor la Domnul.

==Viața și mucenicia==

Sfinții Ermil și Stratonic au trăit în secolele III-IV, în provincia romană [[w:Illyricum (Roman province)|Iliria]] (care cuprindea o parte a nord-vestului peninsulei Balcanice, până la Dunărea de mijloc). Ermil era [[diacon]], iar Stratonic, prietenul său, creștin și el, era paznic la o închisoare.

Împăratul roman de Apus Liciniu (308-324), după ce, alături de Sf. [[Constantin cel Mare]], fusese unul dintre semnatarii [[Edictul de la Milan|Edictului de toleranță]] de la Milano din anul 313, a lansat un nou val de [[persecuții împotriva creștinilor]].

Diaconul Ermil a fost denunțat autorităților că era creștin, fiind acuzat de disprețuirea zeilor romani, cultul oficial al Imperiului. Sf. Simeon Metafrastul relatează că Ermil a fost adus înaintea împăratului, la porunca acestuia. Ermil a primit vestea cu bucurie. Adus la acesta și întrebat de ce nu slujește zeilor păgâni, diaconul Ermil a răspuns că slujește numai Dumnezeului nevăzut. Invitat să se alăture slujirii zeilor păgâni, acesta declară că vechii zei erau doar idoli făcuți de om, nevrednici de slujire.

Auzind acestea, împăratul poruncește ca diaconul Ermil să fie bătut peste față cu un bici de metal. Cerându-i-se în repetate rânduri să jertfească zeilor romani, acesta, neluând în seamă chinurile la care e supus în mai multe rânduri, refuză, mărturisindu-L pe Dumnezeul cel adevărat. Este închis în temniță vreme de trei zile, unde primește mângâiere și întărire de la un [[înger]] al Domnului care îi vestește că avea să iasă biruitor din această încercare, primind cununa muceniciei.

Adus din nou la judecata împăratului și întrebat dacă se răzgândise, acesta și-a mărturisit iarăși credința creștină. Atunci a fost bătut și chinuit și mai cumplit, însă a răbdat toate fără să scoată măcar un geamăt, rugându-se mereu Domnului. Un glas din cer s-a auzit atunci, auzit și de soldații care-l chinuiau, vestind că peste 3 zile avea să fie izbăvit de chinuri. Ascultând mărturia soldaților despre acel glas, împăratul a poruncit ca diaconul să fie dus iarăși în temniță.

Martor la toate acestea și văzând statornicia sfântului, temnicerul acestuia, pe nume Stratonic, care era și el creștin în ascuns și îl cunoștea de mai demult pe diacon, a fost cuprins de milă.

Sfântul Ermil a fost adus pentru a treia oară la judecată și a refuzat din nou să se lepede de credință, împăratul a poruncit ostașilor să strujească (sfâșie) adânc trupul diaconului cu unghii de fier. Acesta a rămas însă statornic în credință.

Stratonic, plângând, s-a apucat să îngrijească rănile Sfântului. El a fost văzut de unul din ostași, care l-a pârât împăratului. Atunci împăratul i-a poruncit și lui Stratonic să aducă jertfe idolilor. La rândul lui, Stratonic a mărturisit că era vechi prieten cu Ermil și că și el era creștin și refuză să jertfească idolilor. Atunci împăratul a poruncit ca Stratonic să fie și el dezbrăcat de haine și bătut cu bețe. În timp ce era bătut, Stratonic își ridică privirile către diaconul Ermil, cerându-i să se roage lui [[Dumnezeu]] ca și el să-și păstreze credința și să poată răbda chinurile până la capăt. 

După ce au fost amândoi aruncați iarăși în temniță, împăratul mai face o ultimă încercare de a-i convinge pe cei doi să se lepede de credință, dar și aceasta eșuează. Văzând că nu-i putea îndupleca pe cei doi mucenici, poruncește mai întâi ca diaconul Ermil să fie spânzurat de un copac, iar trupul acestuia să fie ciopârțit și aruncat în valurile Dunării. Stratonic, rămânând și el tare în credință, avea să împărtășească soarta prietenului său. Astfel, cei doi au primit moartea [[mucenic|mucenicească]] în ziua de [[13 ianuarie]] 314<ref> Unele surse dau anul 303 ca an al martiriului lor, ceea ce ar fi plasat data muceniciei lor chiar înainte de începutul ''Marii Persecuții'' din vremea lui [[Dioclețian]] și a cezarului Galeriu; dar aceasta nu concordă cu afirmația că evenimentele s-au petrecut în vremea împăratului Liciniu (307-324), succesor al lui Dioclețian (384-305).</ref>, trupurile lor fiind aruncate în apele Dunării, undeva în apropiere de Belgradul de azi. 

Trei zile mai târziu, aflând la mal trupurile Sfinților Mucenici, creștinii din partea locului le-au adunat laolaltă într-un singur sicriu, ca, după cum credința în Hristos și prietenia întru Domnul i-au unit, ei să fie pe vecie pomeniți împreună. Biserica îi [[prăznuire|pomenește]] pe amândoi în ziua de [[13 ianuarie]]. ''Viața și pătimirea'' lor ni s-a păstrat în forma redactată în sec. al IX-lea de Sf. [[Simeon Metafrastul]]<ref> Editată de ex. în Migne, ''Patrologia greacă'', vol. 114, Paris, 1964, p. 554-566 (apud T. Bodogae).</ref>.

==Imnografie==

[[Tropar]]ul Mucenicilor, glasul al 4-lea:

:Mucenicii Tăi, Doamne, întru nevoințele lor cununile nestricăciunii au dobândit de la Tine, Dumnezeul nostru, că având tăria Ta, pe chinuitori au învins; zdrobit-au și ale demonilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lor, mântuiește sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule. 

Troparul Cuvioșilor, glasul al 4-lea:
:Dumnezeul părinților noștri, Care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi; ci pentru rugăciunile lor, în pace îndreptează viața noastră. 

[[Condac]], glasul al 2-lea:

:De zbuciumul cel lumesc ați fugit și la limanul cel lin v-ați mutat, prin sângiurile muceniciei; și cu ostenelile pustniciei v-ați încununat. Pentru aceasta v-ați și arătat cu mucenicii și cuvioșii împreună-locuitori.

==Iconografie==

Cel mai frecvent, Sfântul Ermil este reprezentat ca un om matur sau bătrân, cu barbă nu foarte lungă, mai degrabă rotunjită, îmbrăcat în veșminte diaconești, ținând într-o mână [[orar]]ul diaconesc sau crucea care-i arată mucenicia pentru Hristos. Sfântul Stratonic este reprezentat ca un tânăr fără barbă, purtând în mână crucea, sau, mai rar, ca un bărbat matur, doar puțin mai tânăr decât Sf. Ermil (cu barbă mai închisă la culoare).<ref>[[Dionisie din Furna]], ''Erminia picturii bizantine'', Ed. Sophia, București, 2000, p. 195. ISBN 973-99692-0-8</ref>

==Note==
<references/>

==Surse==

*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil și Stratonic]
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinții Mucenici Ermil Diaconul și Stratonic temnicerul]", in Patriarhia Bisericii Ortodoxe Române, ''Sfinți Români și Apărători ai Legii Strămoșești'', E.I.B.M.B.O.R., București, pp. 201-204.

==Legături externe==

*[http://www.sfintiromani.ro/ro/pagina/27/sfinti_ianuarie.html Sf. Mc. Ermil și Stratonic] - Viața, nevoințele, slujba, icoane - pe ''sfintiromani.ro''
*Pr. Prof. Dr. Teodor Bodogae, "[http://www.univ-ovidius.ro/btcassian/SINAXAR_ORTODOX/sfinti/ianuarie/sfintii_mucenici_ermil_si_strato.htm Sfinții Mucenici Ermil Diaconul și Stratonic temnicerul]"
*[http://paginiortodoxe.tripod.com/vsian/01-13-sf_ermil_si_stratonic.html Pătimirea Sf. Mc. Ermil și Stratonic] (după Sf. Simeon Metafrastul)
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/ianuarie/ianuarie13.htm Sinaxar 13 ianuarie]


[[Categorie:Mucenici]]
[[Categorie:Sfinți români]]