Modificări

'''Ereziile''' (gr. ''hairesis'' şi și lat. ''haeresis'' = opţiuneopțiune, alegere) sunt "concepţii concepții particulare fie despre [[Sfânta Treime]], fie despre dumnezeirea lui [[Iisus Hristos]], sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în [[ipostas]]ul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de '''erezii hristologice'''. Se cunosc şi și '''erezii pnevmatologice''', întâlnite în teologie sub numele de subordinaţionism subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" <ref>Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, ''Dicţionar Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBMBOR, 1981, art. "Erezii", pag. 152-153</ref>. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc '''erezii eclesiologice'''.

Termenul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, ''hairesis'' (de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;, ''haireomai'', "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învăţăturii învățăturii celei drepte, şi și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi și eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte folosește [[Irineu de Lyon]] în scrierea sa ''Contra Haereses'' (''Împotriva tuturor ereziilor'') pentru a descrie învăţătura şi învățătura și pe cei care se opun Bisericii creştinecreștine, în opoziţie opoziție cu poziţia poziția ortodoxă (de la ''ortho-'' "dreaptă" + ''doxa'' "gândire/credinţăcredință") a Bisericii creştinecreștine.

Aceeaşi Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg şi și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiţie definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului şi și relativizarea absolutului." <ref>Christos Yannaras, ''Ortodoxie şi și Occident'', Ed. Bizantină, BucureştiBucurești, 1995, p. 73-74.</ref>.

==Erezii creştine creștine vechi==Urgent concerns with the uniformity of belief and practice have characterized Christianity from the outsetPreocupări imperioase privitoare la uniformitatea credinței și cultului au caracterizat creștinismul încă din primele zile. The process of establishing orthodox Christianity was in full swing by middle to late first century when Paul wrote the epistles that comprise Procesul de stabilire a large part of the New ceea ce înseamnă creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârșitul secolului I, când [[Apostolul Pavel]] a scris epistolele care constituie o mare parte din [[Noul Testament]]. On many occasions in PaulÎn diverse ocazii, prin ''epistolele''s epistlessale, he defends his own apostleshipel și-a apărat lucrarea apostolică și i-a îndemnat pe creștinii din diverse locuri să îi evite pe falșii învățători, and urges Christians in various places to beware of false teacherssau pe cei care învață orice este în contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan și a lui Iuda, or of anything contrary to what was handed to them by him. The epistles of John and Jude also warn of false teachersde asemenea, avertizează cu privire la falșii învățători, as does the writer of the așa cum face și ''Book of RevelationCartea Apocalipsei''.

During the first three centuriesÎn primele secole, Christianity was effectively outlawed by requirements to worship the Roman emperor and Roman godscreștinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraților romani și a zeilor romani. ConsequentlyÎn consecință, when the Church labeled its enemies as heretics and cast them out of its congregations or severed ties with dissident churchesatunci când Biserica își eticheta inamicii ca "eretici" și îi alunga din comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, it remained without the power to persecute themea nu avea puterea de a le persecuta. HoweverTotuși, those called aceia numiți "hereticseretici" were also called a number of other things mai erau numiți și cu diverse nume (e.g. de exemplu "nebuni"fools," câini sălbatici"wild dogs," "servants of Satanslujitorii Satanei"), so the word astfel încât, cuvântul "hereticeretic" had negative associations from the beginninga avut o asociere negativă încă de la începuturi, and intentionally soașa cum s-a și intenționat.

In the middle of the 2nd centuryLa mijlocul secolului al II-lea, three unorthodox groups of Christians adhered to a range of doctrines that divided the Christian communities of Rometrei grupuri neortodoxe de creștini au aderat la o serie de doctrine care au divizat comunitățile creștine din Roma: the teacher *[[MarcionMontanism]]ul, the pentecostal outpourings of ecstatic Christian prophets of care susținea revărsarea continuă a continuing revelation, in revelației creștine penticostale asupra profeților creștini în extaz (mișcare numită așa deoarece a movement called "[[Montanism]]" because it had been initiated by fost inițiată de [[Montanus]] and his female disciples, and the [[Gnosticism|gnostic]] teachings of Valentinus. Early attacks upon alleged heresies formed the matter of [[Tertullian]]'s ''Prescription Against Heretics'' (in 44 chapters, written from Romeși discipolele sale feminine), and of *[[Irenaeus of Lyons|IrenaeusMarcionism]]' ''Against Heresies'' (''ca'' 180, in five volumes), written in Lyon after his return from a visit to Rome. The letters of ul - învățăturile predicatorului [[Ignatius of AntiochMarcion din Sinope]] and *[[Polycarp of Smyrna]] to various churches warned against false teachers, and the ''[[Epistle of BarnabasGnosticism]]'' accepted by many Christians as part of Scripture in the 2nd century, warned about mixing Judaism with Christianity, as did other writers, leading to decisions reached in the [[First Ecumenical Council]], which was convoked by the Emperor Constantine at Nicaea in 325, in response to further disruptive polemical controversy within the Christian community, in that case ul - învățăturile lui [[Arianism|ArianValentin din Alexandria]] disputes over the nature of the Trinity.

Irenaeus was the first to argue that the "proto-orthodox" position was the same faith that Primele atacuri asupra acestor erezii au constituit conținutul lucrării lui [[JesusTertulian]] gave to the , ''Rețete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a lui [[apostleIrineu de Lyon|Irineu]]s''Contra ereticilor'' (cca 180, and that the identity of the apostlesîn cinci volume), their successorsscrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui [[Ignatie de Antiohia]] și a lui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, and the teachings of the same were all well known public knowledge. This was therefore an earlier argument on the basis of iar ''Epistola lui [[Apostolic successionApostolul Barnaba|Apostolic SuccessionBarnaba]]. Irenaeus' opponents claimed to have received secret teachings from Jesus via other apostles which were not publicly known', acceptată de mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării [[iudaism]]ului cu creștinismul, la fel ca și alți scriitori. (Toate acestea au condus la deciziile luate la [[Sinodul I Ecumenic]], care a fost convocat de împăratul [[GnosticismConstantin cel Mare]] is predicated on the existence of hidden knowledgela Niceea în 325, but brief references to private teachings of Jesus have also survived in the canonic Scripture.) Irenaeus' opponents also claimed that the wellsprings of divine inspiration were not dried upca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităților creștine, the doctrines of continuing revelationîn cazul de față disputele [[Arianism|ariene]] privind natura Sfintei Treimi.

Before 325 AD, the [[Irineu de Lyon|Irineu]] a fost singurul care a susținut că poziția "hereticalproto-ortodoxă" nature of some beliefs was a matter of much debate within the churches. In the early church, heresies were sometimes determined by a selected council of bishops, or era aceeași credință pe care [[ecumenical councilIisus]], such as the a transmis-o [[First Ecumenical Council|First Council of Nicaeaapostoli]]. After 325 ADlor și că identitatea apostolilor, some opinion was formulated as dogma through the ''canons'' promulgated by the councilsa succesorilor și învățăturile acestora sunt cunoștințe publice bine cunoscute. Each phrase in the [[Nicene Creed]]Acesta a fost, which was hammered out at the Council of Nicaeaașadar, addresses some aspect that had been under passionate discussion and closes the books on the un prim argument, with the weight of the agreement of over 300 carefully selected bishops from around the empire. However, that did not prevent the pe baza [[ArianismSuccesiune apostolică|Arianssuccesiunii apostolice]] who were defeated at the council of 325 from dominating most of the church for the greater part of the fourth century, often with the aid of Roman emperors who favored them. In the East, the successful party of Oponenții lui Irineu au pretins că au primit învățături secrete de la Iisus prin ceilalți apostoli care nu au fost făcute publice. [[Cyril of Jerusalem|CyrilGnosticism]] cast out [[Nestorius]] and his followers as heretics and collected and burned his writingsul se bazează pe existența unor cunoștințe ascunse, cu toate că scurte referințe la învățăturile private ale lui Iisus au supraviețuit și în Scriptura canonică. Oponenții lui Irineu au pretins, de semenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, de aici provenind doctrinele revelației continue.

The church had little power to actually punish heretics in the early yearsÎnainte de anul 325, other than by natura "eretică" a unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un [[excommunicationsinod]]de episcopi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a spiritual punishment, or, as in the case of fost [[AriusSinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]]. După 325, assassination (Though this would me a matter of contention, as he was supported by the Royalty, and his end was rather strangeunele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de sinoade. It is described as thus: As Arius was journeying to cocelebrate the Fiecare frază din [[Divine LiturgyCrezul]] with the Bishopde la Niceea, who had be pressured into doing such as care a sign to the people that there wasn't really any difference between Arian and Church belieffost fixat la Sinodul de la Niceea, tradition tell us Arius stopped to use the facilitiesconține unele aspecte care au fost subiectul unor discuții aprinse și care astfel au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi aleși cu grijă din întreg imperiul. Some short time later his follower went in to check on himCu toate acestea, as he had taken Sinodul nu a long time. Apparently, his intestines had passed out of him.). To those who accepted it, an excommunication was the worst form of punishment possible, as it separated the individual from the body of Christ, his Church, and prevented reușit să împiedice ca [[salvationarianism|arienii]]. Excommunication, or even the threat of excommunicationînvinși în 325, was enough to convince many să domine majoritatea bisericii în cea mai mare parte a heretic to renounce his views. The Hispanic ascetic [[Priscillian of Avila]] was the first person to be executed for heresy, only sixty years after the First Council of Nicaeasecolului al IV-lea, in 385adesea cu ajutorul împăraților romani care îi favorizau. He was executed at the orders of Emperor [[Magnus Maximus]]În Răsărit, over the procedural objections of bishops adepții lui [[Ambrose of MilanChiril al Ierusalimului|Chiril]] and i-au declarat pe [[Martin of ToursNestorie]]și pe adepții lui eretici și le-au confiscat și ars scrierile.

A number of the beliefs the Church has come to regard as heretical have to do with Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de [[excomunicare]], o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui [[Arie (eretic)|Arie]] asasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de către împărat iar sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descris astfel: "Pe când Arie călătorea pentru a sluji [[ChristologySfânta Liturghie]]cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferență între credința Bisericii și a lui Arie, tradiția ne spune că Arie s-a oprit pentru necesități firești. La scurt timp, the nature of Jesus Christ and the relationship between Christ and God the Fatherucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-a întâmplat și de ce întârzie. The historic teaching is that Christ was fully divine and at the same time fully humanÎn mod evident, and that the three persons of the îi ieșiseră intestinele afară din el"). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa, și astfel era împiedicată [[Trinitymântuire]] are equal and eternala. Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la vederile lor. Note that this position was not formally established as the orthodox position until it was challenged in the fourth century by Arius (Nicene Creed in 325); nor was the Pustnicul hispanic [[Holy Scripture|New TestamentPriscillian de Avila]] put into its present form until the end of the 4th century (a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar șase ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului [[Athanasius of AlexandriaMagnus Maximus]] first lists the 27 books we have in the current New Testament in 367(?), but disputes continuedcare a trecut peste obiecțiile procedurale ale episcopilor [[Ambrozie al Milanului]] și [[Martin de Tours]].

Over the yearsUnele dintre credințele pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc [[Hristologie|Hristologia]], numerous Christian scholars and preachers have disagreed with the Church on various issues or doctrinesfirea lui Iisus Hristos și relația dintre Hristos și Dumnezeu Tatăl. When the Church has become aware of these beliefs, they have been condemned as hereticalÎnvățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin și om deplin în același timp și că cele trei persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] sunt egale și eterne. Historically, this often happened when the belief challenged, or was seen to challenge, Church authority, or drew Este de remarcat că această poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a movement of followers who challenged the established order socially. For entirely secular reasons, some influential people have had an interest in maintaining the status quo or condemning fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); și nici [[Noul Testament]] nu a group they wished to be removed. The Church's internal explanations for its actions were based purely on objection to beliefs and philosophies that ran contrary to its interpretation of the fost pus în forma prezentă până la sfârșitul secolului al IV-lea ([[Holy ScriptureAtanasie al Alexandriei]]s and its official interpretation of Holy Traditiona fost primul care a alcătuit lista celor 27 de cărți pe care le avem în prezent în Noul Testament, în anul 367.

De-a lungul anilor, numeroși profesori și predicatori creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte și doctrine. Când Biserica a luat cunoștință de aceste credințe, ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adepți care contestau ordinea socială stabilită. Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influenți au avut un interes în menținerea unui status quo sau în condamnarea unui grup pe care îl doreau îndepărtat. Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecții la credințe și filozofii mai mult decât pe opoziția la interpretare [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] sau pe interpretarea oficială a Sfintei Tradiții. Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele: *[[Adopționism]]*[[AdopţionismAftartodochetism]]*[[ApolinarismApolinarianism]]

[[Categorie:Erezii|*]][[Categorie:Mișcări, curente, grupări neortodoxe]]