Modificări

Salt la: navigare, căutare

Erezie

1 octet adăugat, 30 august 2014 17:24
Note
'''Ereziile''' (gr. ''hairesis'' şi și lat. ''haeresis'' = opţiuneopțiune, alegere) sunt "concepţii concepții particulare fie despre [[Sfânta Treime]], fie despre dumnezeirea lui [[Iisus Hristos]], sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în [[ipostas]]ul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de '''erezii hristologice'''. Se cunosc şi și '''erezii pnevmatologice''', întâlnite în teologie sub numele de subordinaţionism subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" <ref>Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, ''Dicţionar Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBMBOR, 1981, art. "Erezii", pag. 152-153</ref>. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc '''erezii eclesiologice'''.
==Etimologie==
Termenul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, ''hairesis'' (de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;, ''haireomai'', "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învăţăturii învățăturii celei drepte, şi și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi și eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte folosește [[Irineu de Lyon]] în scrierea sa ''Contra Haereses'' (''Împotriva tuturor ereziilor'') pentru a descrie învăţătura şi învățătura și pe cei care se opun Bisericii creştinecreștine, în opoziţie opoziție cu poziţia poziția ortodoxă (de la ''ortho-'' "dreaptă" + ''doxa'' "gândire/credinţăcredință") a Bisericii creştinecreștine.
Aceeaşi Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg şi și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiţie definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului şi și relativizarea absolutului." <ref>Christos Yannaras, ''Ortodoxie şi și Occident'', Ed. Bizantină, BucureştiBucurești, 1995, p. 73-74.</ref>.
==Erezii creştine creștine vechi==Preocupări imperioase privitor privitoare la uniformitatea credinţei şi credinței și cultului au caracterizat creştinismul creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creştinismul creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârşitul sfârșitul secolului I, când [[Apostolul Pavel]] a scris epistolele care constituie o mare parte din [[Noul Testament]]. În diverse ocazii, prin ''epistolele'' sale, el şiși-a apărat lucrarea apostolică şi și i-a îndeamnat îndemnat pe creştinii creștinii din diverse locuri să îi evite pe falşii învăţătorifalșii învățători, sau pe cei care învaţă învață orice este în contradicţie contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan şi și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falşii învăţătorifalșii învățători, aşa așa cum face şi și ''Cartea Apocalipsei''.
În primele secole, creştinismul creștinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraţilor împăraților romani şi și a zeilor romani. În consecinţăconsecință, atunci când Biserica îşi își eticheta inamicii ca "eretici" şi și îi alunga din comunităţi comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. TotuşiTotuși, aceia numiţi numiți "eretici" mai erau numiţi şi numiți și cu diverse nume (de exemplu "nebuni", "câini sălbatici", "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, aşa așa cum s-a şi intenţionatși intenționat.
La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri neortodoxe de creştini creștini au aderat la o serie de doctrine care au divizat comunităţile creştine comunitățile creștine din Roma:*[[Montanism]]ul, care susţinea susținea revărsarea continuă a revelaţiei creştine revelației creștine penticostale asupra profeţilor creştini profeților creștini în extaz (mişcare mișcare numită aşa așa deoarece a fost iniţiată inițiată de [[Montanus]] şi și discipolele sale feminine)*[[Marcionism]]ul - învăţăturile învățăturile predicatorului [[Marcion din Sinope]]*[[Gnosticism]]ul - învăţăturile învățăturile lui [[Valentin din Alexandria]]
Primele atacuri asupra acestor erezii au constituit conţinutul conținutul lucrării lui [[Tertulian]], ''Reţete Rețete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole şi și scrisă la Roma) şi și a lui [[Irineu de Lyon|Irineu]] ''Contra ereticilor'' (cca 180, în cinci volume), scrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisoarile Scrisorile lui [[Ignatie de Antiohia]] şi și a lui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învăţăturiînvățături, iar ''Epistola lui [[Apostolul Barnaba|Barnaba]]'', acceptată de mulţi creştini mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării [[iudaism]]ului cu creştinismulcreștinismul, la fel ca şi alţi și alți scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la [[Sinodul I Ecumenic]], care a fost convocat de împăratul [[Constantin cel Mare]] la Niceea în 325, ca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităţilor creştinecomunităților creștine, în cazul de faţă față disputele [[Arianism|ariene]] privind natura Sfintei Treimi.
[[Irineu de Lyon|Irineu]] a fost singurul care a susţinut susținut poziţia poziția "proto-ortodoxă" era aceeaşi credinţă aceeași credință pe care [[Iisus]] a transmis-o [[apostoli]]lor şi și că identitatea apostolilor, a succesorilor şi învăţăturile și învățăturile acestora sunt cunoştinţe cunoștințe publice bine cunoscute. Acesta a fost, aşadarașadar, un prim argument, pe baza [[Succesiune apostolică|succesiunii apostolice]]. Oponenţii Oponenții lui Irineu au pretins că au primit învăţături învățături secrete de la Iisus prin ceilalţi ceilalți apostoli care nu au fost făcute publice. [[Gnosticism]]ul se bazează pe existenţa existența unor cunoştinţe cunoștințe ascunse, cu toate că scurte referinţe referințe la învăţăturile învățăturile private ale lui Iisus au supravieţuit şi supraviețuit și în Scriptura canonică. Oponenţii Oponenții lui Irineu au pretins, de semenea, că izvorul nesecat al inspiraţiei inspirației divine nu a secat, de aici provenind doctrinele revelaţiei revelației continue.
Înainte de anul 325, natura "eretică" a unor credinţe credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un [[sinod]] de episcopi aleşi aleși sau de un sinod ecumenic, cum a fost [[Sinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]]. După 325, unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de sinoade. Fiecare frază din [[Crezul]] de la Niceea, care a fost fixat la Sinodul de la Niceea, conţine conține unele aspecte care au fost subiectul unor discuţii discuții aprinse şi și care astfel au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi aleşi aleși cu grijă din întreg imperiul. Cu toate acestea, Sinodul nu a reuşit reușit să împiedice ca [[arianism|arienii]], învinşi învinși în 325, să domine majoritatea bisericii în cea mai mare parte a secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul împăraţilor împăraților romani care îi favorizau. În Răsărit, adepţii adepții lui [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]] i-au declarat pe [[Nestorie]] şi și pe adepţii adepții lui eretici şi și le-au confiscat şi și ars scrierile.
Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe eretici în perioada primară, în afară de [[excomunicare]], o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui [[Arie (eretic)|Arie]] asasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil, el fiind sprijinit de către împărat iar sfârşitul sfârșitul lui a fost unul mai mult decât ciudat. Ne este descris astfel: "Pe când Arie călătorea pentru a sluji [[Sfânta Liturghie]] cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferenţă diferență între credinţa credința Bisericii şi și a lui Arie, tradiţia tradiția ne spune că Arie s-a oprit pentru necesităţi fireştinecesități firești. La scurt timp, ucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-a întâmplat şi și de ce întârzie. În mod evident, îi ieşiseră ieșiseră intestinele afară din el"). Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deorece deoarece prin aceasta erau separaţi separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa, şi și astfel era împiedicată [[mântuire]]a. Excomunicarea, sau doar ameninţarea amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunţe renunțe la vederile lor. Pustnicul hispanic [[Priscillian de Avila]] a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar şase șase ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului [[Magnus Maximus]], care a trecut peste obiecţiile obiecțiile procedurale ale episcopilor [[Ambrozie al Milanului]] şi și [[Martin de Tours]].
Unele dintre credinţele credințele pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc [[Hristologie|Hristologia]], firea lui Iisus Hristos şi relaţia și relația dintre Hristos şi și Dumnezeu Tatăl. Învăţătura Învățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin şi și om deplin în acelaşi același timp şi și că cele trei persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] sunt egale şi și eterne. Este de remarcat că această poziţie poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); şi și nici [[Noul Testament]] nu a fost pus în forma prezentă până la sfârşitul sfârșitul secolului al IV-lea ([[Atanasie al Alexandriei]] a fost primul care a alcătuit lista celor 27 de cărţi cărți pe care le avem în prezent în Noul Testament, în anul 367.
De-a lungul anilor, numeroşi numeroși profesori şi și predicatori creştini creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte şi și doctrine. Când Biserica a luat cunoştinţă cunoștință de aceste credinţecredințe, ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credinţa credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adepţi adepți care contestau ordinea socială stabilită. Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influenţi influenți au avut un interes în menţinerea menținerea unui status quo sau în condamnarea unui grup pe care îl doreau îndepărtat. Explicaţiile Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acţiunile acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecţii obiecții la credinţe şi credințe și filozofii mai mult decât pe opoziţia opoziția la interpretare [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] sau pe interpretarea oficială a Sfintei TradiţiiTradiții.
Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele:
*[[AdopţionismAdopționism]]
*[[Aftartodochetism]]
*[[Apolinarianism]]
==Utilizare contemporană==
Deşi Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credinţă credință neortodoxă, cum ar fi păgânismul, prin definiţiedefiniție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăşi însăși ca fiind creştinăcreștină, dar respinge învăţăturile învățăturile Bisericii creştinecreștine. O persoană care renunţă renunță complet la [[Spiritualitate|creştinismcreștinism]] nu este considerată eretică, ci [[apostazie|apostată]]; o persoană care renunţă renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învăţăturile învățăturile sale este o [[schismă|schismatică]], în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuşi creştin însuși creștin poate fi numit heterodox.De obicei, ereticii nu îşi își definesc învăţătura învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credinţă credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanţi protestanți eretici, în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
==Surse==
*Art. "Heresy" pe http://orthodoxwiki.org/
*Art. "Erezii", în: Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, BucureştiBucurești, 1981
==Note==
[[Categorie:Erezii|*]]
[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]
[[el:Αίρεση]]
[[en:Heresy]]
2.314 modificări

Meniu de navigare