Modificări

Salt la: navigare, căutare

Erezie

128 de octeți adăugați, 30 august 2014 17:24
Note
'''Ereziile''' (gr. ''hairesis'' şi și lat. ''haeresis'' = opţiuneopțiune, alegere) sunt "concepţii concepții particulare fie despre [[Sfânta Treime]], fie despre dumnezeirea lui [[Iisus Hristos]], sau despre firea Sa omenească, sau despre raportul dintre cele două firi în [[ipostas]]ul Său dumnezeiesc, acestea din urmă fiind cunoscute sub numele de '''erezii hristologice'''. Se cunosc şi și '''erezii pnevmatologice''', întâlnite în teologie sub numele de subordinaţionism subordinaționism pnevmatologic, sau de pnevmatomahie" <ref>Pr. Prof. Dr. Ioan Bria, ''Dicţionar Dicționar de Teologie Ortodoxă'', EIBMBOR, 1981, art. "Erezii", pag. 152-153</ref>. De asemenea, ereziile care afectează viziunea corectă asupra Bisericii se numesc '''erezii eclesiologice'''.
==Etimologie==
Termenul de "erezie" vine din grecescul &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&sigma;&iota;&sigmaf;, ''hairesis'' (de la &alpha;&iota;&rho;&epsilon;&omicron;&mu;&alpha;&iota;, ''haireomai'', "a alege [ceva]", "a opta [pentru ceva]"), care înseamnă a face o alegere din tot, a se rupe de totalitate - de întregimea învăţăturii învățăturii celei drepte, şi și de trupul Bisericii celei adevărate. Erezie şi și eretic sunt cuvintele pe care le foloseşte folosește [[Irineu de Lyon]] în scrierea sa ''Contra Haereses'' (''Împotriva tuturor ereziilor'') pentru a descrie învăţătura şi învățătura și pe cei care se opun Bisericii creştinecreștine, în opoziţie opoziție cu poziţia poziția ortodoxă (de la ''ortho-'' "dreaptă" + ''doxa'' "gândire/credinţăcredință") a Bisericii creştinecreștine.
Aceeaşi Aceeași filieră etimologică exploatează în zilele noastre [[teolog]]ul grec [[Christos Yannaras]] atunci când spune : "Erezia înseamnă a te opri numai la o parte din întreg şi și a o absolutiza, a o lua drept întregul în ansamblul lui. Cred că cea mai bună definiţie definiție a ereziei este aceasta: absolutizarea relativului şi și relativizarea absolutului." <ref>Christos Yannaras, ''Ortodoxie şi și Occident'', Ed. Bizantină, BucureştiBucurești, 1995, p. 73-74.</ref>.
==Erezii creştine creștine vechi==Preocupări imperioase privitor privitoare la uniformitatea credinţei şi credinței și cultului au caracterizat creştinismul creștinismul încă din primele zile. Procesul de stabilire a ceea ce înseamnă creştinismul creștinismul ortodox a fost în toi de la mijlocul până la sfârşitul sfârșitul secolului I, când [[Apostolul Pavel]] a scris epistolele care constituie o mare parte din [[Noul Testament]]. În diverse ocazii, din prin ''epistolele pauline'' sale, acesta îşi apără el și-a apărat lucrarea apostolică şi îi îndeamnă și i-a îndemnat pe creştinii creștinii din diverse locuri să îi evite pe falşii învăţători falșii învățători, sau pe cei care învaţă învață orice este în contradicţie contradicție cu ceea ce el le-a transmis. Epistolele lui Ioan şi și a lui Iuda, de asemenea, avertizează cu privire la falşii învăţătorifalșii învățători, aşa așa cum face şi și ''Cartea Apocalipsei''.
În primele secole, creştinismul creștinismul a fost permanent proscris din cauză că se opunea venerării împăraţilor împăraților romani şi și a zeilor romani. În consecinţăconsecință, atunci când Biserica îşi își eticheta inamicii ca "eretici" şi și îi alunga din comunităţi comunități sau când rupea legăturile cu bisericile dizidente, ea nu avea puterea de a le persecuta. TotuşiTotuși, aceia numiţi numiți "eretici" mai erau numiţi şi numiți și cu diverse nume (de exemplu "nebuni", "câini sălbatici", "slujitorii Satanei"), astfel încât, cuvântul "eretic" a avut o asociere negativă încă de la începuturi, aşa așa cum s-a şi intenţionatși intenționat.
La mijlocul secolului al II-lea, trei grupuri neortodoxe de creştini neortodocşi creștini au aderat la unele o serie de doctrine, fapt care a au divizat comunităţile creştine comunitățile creștine din Roma: învăţătorul *[[MarcionMontanism]]ul, care susținea revărsarea cincizecimii continuă a profeţilor creştini revelației creștine penticostale asupra profeților creștini în extaz a revelaţiei creştine, într-o mişcare (mișcare numită "[[montanism]]" așa deoarece a fost iniţiată inițiată de [[MontanMontanus]] şi și discipolele sale feminine şi învăţăturile )*[[Gnosticism|gnosticeMarcionism]] ale lui Valentin. Primele atacuri asupra aşaul -ziselor erezii au constituit conţinutul lucrării lui învățăturile predicatorului [[TertulianMarcion din Sinope]], ''Reţete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole şi scrisă la Roma) şi a lui *[[Irineu de Lyon|IrineuGnosticism]]' ''Contra ereticilor'' (cca 180, în cinci volume), scrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintrul -o vizită la Roma. Scrisoarile învățăturile lui [[Ignatie de Antiohia]] şi a lui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învăţături, iar ''[[Epistola lui Barnaba]]'', acceptată de mulţi creştini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, avertiza asupra amestecării [[iudaism]]ului cu creştinismul, la fel ca şi alţi scriitori. Toate acestea au condus la deciziile luate la [[Sinodul I Ecumenic]], care a fost convocat de împăratul [[Constantin cel Mare]] la Niceea în 325, ca răspuns la controversele polemice Valentin din cadrul comunităţilor creştine, în cazul de faţă disputele [[Arianism|arieneAlexandria]] privind natura Sfintei Treimi.
Irineu Primele atacuri asupra acestor erezii au constituit conținutul lucrării lui [[Tertulian]], ''Rețete împotriva ereticilor'' (cu 44 de capitole și scrisă la Roma) și a fost singurul care a susţinut că poziţia "proto-ortodoxă" era aceeaşi credinţă pe care lui [[IisusIrineu de Lyon|Irineu]] a transmis''Contra ereticilor'' (cca 180, în cinci volume), scrisă la Lyon după reîntoarcerea sa dintr-o vizită la Roma. Scrisorile lui [[apostoliIgnatie de Antiohia]]lor şi că identitatea apostolilor, și a succesorilor şi învăţăturile acestora sunt cunoştinţe publice bine cunoscute. Acesta a fostlui [[Policarp al Smirnei]] către diverse biserici au avertizat împotriva falselor învățături, aşadariar ''Epistola lui [[Apostolul Barnaba|Barnaba]]'', un prim argumentacceptată de mulți creștini din secolul al II-lea ca parte componentă a Scripturii, pe baza avertiza asupra amestecării [[Succesiune apostolică|succesiunii apostoliceiudaism]]ului cu creștinismul, la fel ca și alți scriitori. Oponenţii lui Irineu Toate acestea au pretins că au primit învăţături secrete de condus la deciziile luate la Iisus prin ceilalţi apostoli [[Sinodul I Ecumenic]], care nu au a fost făcute publice. convocat de împăratul [[GnosticismConstantin cel Mare]]ul se bazează pe existenţa unor cunoştinţe ascunse, cu toate că scurte referinţe la învăţăturile private ale lui Iisus au supravieţuit şi Niceea în Scriptura canonică. Oponenţii lui Irineu au pretins325, de semenea, că izvorul nesecat al inspiraţiei divine nu a secatca răspuns la controversele polemice din cadrul comunităților creștine, în cazul de aici provenind doctrinele revelaţiei continuefață disputele [[Arianism|ariene]] privind natura Sfintei Treimi.
Înainte [[Irineu de anul 325, natura Lyon|Irineu]] a fost singurul care a susținut că poziția "ereticăproto-ortodoxă" era aceeași credință pe care [[Iisus]] a unor credinţe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în cadrul Bisericii. În biserica primară, ereziile erau uneori stabilite de un transmis-o [[sinodapostoli]] de episcopi aleşi sau de un sinod ecumeniclor și că identitatea apostolilor, cum a succesorilor și învățăturile acestora sunt cunoștințe publice bine cunoscute. Acesta a fost , așadar, un prim argument, pe baza [[Sinodul I EcumenicSuccesiune apostolică|Primul Sinod de la Niceeasuccesiunii apostolice]]. După 325, unele opinii Oponenții lui Irineu au pretins că au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de sinoade. Fiecare frază din [[Crezul]] primit învățături secrete de la Niceea, Iisus prin ceilalți apostoli care a fost fixat la Sinodul de la Niceea, conţine unele aspecte care au fost subiectul unor discuţii aprinse şi care astfel nu au fost stinse prin puterea deciziei a 300 de episcopi aleşi cu grijă din întreg imperiulfăcute publice. Cu toate acestea, Sinodul nu a reuşit să împiedice ca [[arianism|arieniiGnosticism]]ul se bazează pe existența unor cunoștințe ascunse, învinşi în 325, să domine majoritatea bisericii în cea mai mare parte a secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul împăraţilor romani care îi favorizau. În Răsărit, adepţii toate că scurte referințe la învățăturile private ale lui [[Chiril al Ierusalimului|Chiril]] i-Iisus au declarat pe [[Nestorie]] şi pe adepţii supraviețuit și în Scriptura canonică. Oponenții lui eretici şi le-Irineu au confiscat şi ars scrierilepretins, de semenea, că izvorul nesecat al inspirației divine nu a secat, de aici provenind doctrinele revelației continue.
Biserica avea o posibilitate redusă pentru Înainte de anul 325, natura "eretică" a-i pedepsi într-adevăr pe eretici unor credințe a fost subiectul unor dezbateri îndelungate în perioada cadrul Bisericii. În biserica primară, în afară ereziile erau uneori stabilite de un [[excomunicaresinod]], o pedeapsă spirituală, de episcopi aleși saude un sinod ecumenic, în cazul lui cum a fost [[ArieSinodul I Ecumenic|Primul Sinod de la Niceea]] asasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil. După 325, el fiind sprijinit unele opinii au fost formulate ca dogme prin intermediul ''canoanelor'' emise de regalitate iar sfârşitul lui a fost unul mai mult decât ciudatsinoade. Ne este descrisă astfel: Pe când Arie călătorea pentru a sluji Fiecare frază din [[Sfânta LiturghieCrezul]] cu episcopulde la Niceea, care fusese obligat a fost fixat la acest lucru pentru a arăta poporului că nu este într-adevăr nici o diferenţă între credinţa Bisericii şi a lui ArieSinodul de la Niceea, tradiţia ne spune că Arie s-a oprit pentru necesităţi fireşti. La scurt timp, ucenicii săi conține unele aspecte care au fost subiectul unor discuții aprinse și care astfel au intrat peste el să vadă ce s-fost stinse prin puterea deciziei a întâmplat şi 300 de ce întârzie. În mod evident, îi ieşiseră intestinele afară episcopi aleși cu grijă din el)întreg imperiul. Pentru aceia care o acceptauCu toate acestea, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deorece prin aceasta erau separaţi de trupul lui Hristos, Biserica Sa, şi astfel era împiedicată [[mântuire]]Sinodul nu a. Excomunicarea, sau doar ameninţarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor reușit renunţe la vederile lor. Pustnicul hispanic împiedice ca [[Priscillian de Avilaarianism|arienii]] a fost prima persoană executată pentru erezie, la doar şase ani după Primul Sinod de la Niceeaînvinși în 325, să domine majoritatea bisericii în 385. El cea mai mare parte a fost executat din ordinul împăratului [[Magnus Maximus]]secolului al IV-lea, adesea cu ajutorul împăraților romani care a trecut peste obiecţiile procedurale ale episcopilor îi favorizau. În Răsărit, adepții lui [[Ambrozie Chiril al MilanuluiIerusalimului|Chiril]] şi i-au declarat pe [[Martin de ToursNestorie]]și pe adepții lui eretici și le-au confiscat și ars scrierile.
Unele dintre credinţele Biserica avea o posibilitate redusă pentru a-i pedepsi într-adevăr pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc eretici în perioada primară, în afară de [[excomunicare]], o pedeapsă spirituală, sau, în cazul lui [[HristologieArie (eretic)|HristologiaArie]]asasinarea (cu toate că acest lucru este discutabil, firea el fiind sprijinit de către împărat iar sfârșitul lui Iisus Hristos şi relaţia dintre Hristos şi Dumnezeu Tatăla fost unul mai mult decât ciudat. Învăţătura istorică spune că Hristos Ne este descris astfel: "Pe când Arie călătorea pentru a fost Dumnezeu deplin şi om deplin în acelaşi timp şi că cele trei persoane ale sluji [[Sfânta Treime|Sfintei TreimiLiturghie]] sunt egale şi eterne. Este de remarcat cu episcopul, care fusese obligat la acest lucru pentru a arăta poporului această poziţie nu este într-adevăr nici o diferență între credința Bisericii și a fost declarată oficial ortodoxă până când nu lui Arie, tradiția ne spune că Arie s-a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IVoprit pentru necesități firești. La scurt timp, ucenicii săi au intrat peste el să vadă ce s-lea (Crezul a întâmplat și de la Niceea în 325ce întârzie. În mod evident, îi ieșiseră intestinele afară din el"); şi nici . Pentru aceia care o acceptau, o excomunicare era cea mai grea formă de pedepsire, deoarece prin aceasta erau separați de trupul lui Hristos, Biserica Sa, și astfel era împiedicată [[Noul Testamentmântuire]] nu a fost pus în forma prezentă până . Excomunicarea, sau doar amenințarea cu aceasta, era suficientă pentru a convinge majoritatea ereticilor să renunțe la sfârşitul secolului al IV-lea (vederile lor. Pustnicul hispanic [[Atanase Priscillian de AlexandriaAvila]] a fost primul prima persoană executată pentru erezie, la doar șase ani după Primul Sinod de la Niceea, în 385. El a fost executat din ordinul împăratului [[Magnus Maximus]], care a alcătuit lista celor 27 trecut peste obiecțiile procedurale ale episcopilor [[Ambrozie al Milanului]] și [[Martin de cărţi pe care le avem în prezent în Noul Testament, în anul 367Tours]].
Unele dintre credințele pe care Biserica le consideră eretice sunt cele care privesc [[Hristologie|Hristologia]], firea lui Iisus Hristos și relația dintre Hristos și Dumnezeu Tatăl. Învățătura istorică spune că Hristos a fost Dumnezeu deplin și om deplin în același timp și că cele trei persoane ale [[Sfânta Treime|Sfintei Treimi]] sunt egale și eterne. Este de remarcat că această poziție nu a fost declarată oficial ortodoxă până când nu a fost pusă sub semnul întrebării de Arie în secolul al IV-lea (Crezul de la Niceea în 325); și nici [[Noul Testament]] nu a fost pus în forma prezentă până la sfârșitul secolului al IV-lea ([[Atanasie al Alexandriei]] a fost primul care a alcătuit lista celor 27 de cărți pe care le avem în prezent în Noul Testament, în anul 367.  De-a lungul anilor, numeroşi numeroși profesori şi și predicatori creştini creștini au fost în dezacord cu Biserica privind diverse subiecte şi și doctrine. Când Biserica a luat cunoştinţă cunoștință de aceste credinţecredințe, ele au condamnate ca eretice. Istoric, acest lucru s-a întâmplat adesea atunci când credinţa credința a contestat, sau a părut că o face, autoritatea Bisericii sau a dus la o formarea unui grup de adepţi adepți care contestau ordinea socială stabilită. Din motive pe de-a-ntregul seculare, unii oameni influenţi influenți au avut un interes în menţinerea menținerea unui status quo sau în condamnarea unui grup pe care îl doreau îndepărtat. Explicaţiile Explicațiile din interiorul Bisericii pentru acţiunile acțiunile proprii se bazau în întregime pe obiecţii obiecții la credinţe şi credințe și filozofii mai mult decât pe opoziţia opoziția la interpretare [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]] sau pe interpretarea oficială a Sfintei TradiţiiTradiții.
Cele mai cunoscute erezii sunt următoarele:
*[[AdopţionismAdopționism]]
*[[Aftartodochetism]]
*[[Apolinarianism]]
==Utilizare contemporană==
Deşi Deși termenul este adesea utilizat pentru a indica orice credinţă credință neortodoxă, cum ar fi [[păgânism]]ulpăgânismul, prin definiţiedefiniție, erezia nu poate fi comisă decât de o persoană care se consideră ea însăşi însăși ca fiind creştinăcreștină, dar respinge învăţăturile învățăturile Bisericii creştinecreștine. O persoană care renunţă renunță complet la [[Spiritualitate|creştinismcreștinism]] nu este considerată eretică, ci [[apostazie|apostată]]; o persoană care renunţă renunță la autoritatea Bisericii, dar nu la învăţăturile învățăturile sale este o [[schismă|schismatică]], în timp ce un individ din afara Bisericii Ortodoxe care se consideră el însuşi creştin însuși creștin poate fi numit [[heterodox]].De obicei, ereticii nu îşi își definesc învăţătura învățătura ca fiind eretică. Erezia este expresia unei vederi din interiorul unui sistem de credinţă credință stabilit. De exemplu, romano-catolicii îi consideră pe protestanţi protestanți eretici, în timp ce unii necatolici consideră catolicismul ca fiind "marea apostazie."
==Surse==
*Art. "Heresy" on pe http://orthodoxwiki.org/*Art. "Erezii", în: Pr. Prof. Dr. Ion Bria, Dicţionar Dicționar de teologie ortodoxă, EIBMBOR, BucureştiBucurești, 1981
==Note==
[[Categorie:Erezii|*]]
[[Categorie:MişcăriMișcări, curente, grupări neortodoxe]]
[[el:Αίρεση]]
[[en:Heresy]]
2.314 modificări

Meniu de navigare