Epitaf: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
 
m (diacritice)
 
(Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
−
[[Image:Epitaphios procession.jpg|right|thumb|200px|Priests carrying an epitaphios in a [[Holy Friday]] procession at the [[Monastery of Our Lady of Balamand]].]]  
+
[[Imagine:Epitaphios procession.jpg|right|thumb|200px|Procesiune cu Sf. Epitaf în [[Săptămâna Patimilor|Joia Mare]] la Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand, Liban]]  
−
'''Epitaful''' (gr. Επιτάφιος, ''epitaphios'', sau Επιτάφιον, ''epitaphion''; sl. Плащаница, ''plashchanitsa''; ar. نعش, ''naash'') este o [[icoană]], astăzi cel mai adesea găsit sub forma unei pânze mari<ref>De obicei de dimensiunea sfintei mese a alturului bisericii.</ref> pictate sau brodate, bogat ornamentată, care este utilizată în timoul slujbelor din [[Vinerea Mare|Sfânta Vineri]] și [[Sâmbăta Mare]]. De asemenea, epitaful există și în formă pictată sau mozaic pe pereții bisericii, pe iconostas sau pe panouri de lemn.
+
'''Epitaful''' (gr. Επιτάφιος, ''epitaphios'', sau Επιτάφιον, ''epitaphion''; sl. Плащаница, ''plașcianița''; ar. نعش, ''naash'') este o [[icoană]], astăzi cel mai adesea găsit sub forma unei pânze mari<ref>De obicei de dimensiunea [[Sfânta Masă|Sfintei Mese]] a [[altar|altarului]] bisericii.</ref> pictate sau brodate, bogat ornamentată, care este utilizată în timpul slujbelor din [[Săptămâna Patimilor|Sfânta și Marea Vineri]] și [[Săptămâna Patimilor|Sâmbăta Mare]]. De asemenea, epitaful există și în formă pictată sau ca mozaic pe pereții bisericii, pe iconostas sau pe panouri de lemn.
  
−
==Iconografie==
+
==Iconografia==
−
[[Image:The Burial Lamentations by Theophanes the Cretan.jpg|right|thumb|The Burial Lamentations, Holy Monastery of Stavronikita, Mount Athos. Mid-16th c.]]
+
[[Imagine:The Burial Lamentations by Theophanes the Cretan.jpg|right|thumb|Plângerea la mormânt, Sf. Mănăstire [[Mănăstirea Stavronikita (Muntele Athos)|Stavronikita]], Muntele Athos, jumătatea sec. al XVI-lea]]
−
[[Image:D005-1.jpg|right|thumb|Epitaphios (plashchanitsa)]]
+
[[Imagine:D005-1.jpg|right|thumb|Epitaf]]
−
The icon depicts [[Christ]] after he has been removed from the cross, lying supine, as his body is being prepared for burial. The scene is taken from the [[Gospel]] of St. John 19:38-42. Shown around him, and mourning his death, may be his mother (the [[Theotokos]]; [[Apostle John|John]] the beloved disciple; [[Joseph of Arimathea]]; and [[Mary Magdalene]], as well as angels. [[Nicodemus]] and others may also be depicted. Sometimes, the body of Christ appears alone, except for angels, as if lying in state.[http://www.shroudforum.com/exhibit/images/simplezoom.jpg] The oldest surviving embroidered icon, of about 1200 (Venice) is in this form. The equivalent subjects in the West are called the "Anointing of Christ's body", or ''Lamentation'' (with a group present), or the ''Pietà'', with just Christ held by Mary.  
+
Icoana reprezintă  trupul lui Hristos după coborârea Sa de pe cruce, întins, pregătit pentru așezarea în mormânt. Scena este inspirată din [[Evanghelia după Ioan]] [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=35&cap=19#38-42 19, 38-42]. În jurul Său pot fi reprezentați, jelindu-L, [[Maica Domnului|mama  Sa]] și [[Apostolul Ioan|Ioan]], ucenicul cel iubit, apoi [[Iosif din Arimateea]], [[Maria Magdalena]] și mai mulți îngeri. Mai pot apărea și alte personaje precum [[Dreptul Nicodim]]. Alteori este reprezentat doar trupul lui Hristos întins, ca și cum ar fi gata să fie așezat în mormânt. [http://www.shroudforum.com/exhibit/images/simplezoom.jpg]. Astfel apare, de exemplu, în cea mai veche icoană brodată de acest fel (Veneția, cca. 1200 d. Hr.). Echivalentul acestei teme în iconografia apuseană este "ungerea lui Hristos cu miruri", or ''Plângerea la mormânt'' (cuprinzânt mai multe personaje) sau ''Pietà'', în care este reprezentată doar Maica Domnului ținând în brațe trupul mort al lui Hristos.  
  
−
Usually, the [[troparion]] of the day is embroidered around the edges of the icon:  
+
De obicei, [[tropar]]ul zilei este brodat pe un chenar în jurul icoanei:  
  
−
:''The Noble Joseph, taking Thy most pure body down from the Tree and having wrapped it in pure linen and spices, laid it in a new tomb.
+
:'' Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L, cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.
  
−
In the Late Byzantine period, it was commonly painted below a [[Pantocrator|Christ Pantocrator]] on the apse of the [[Proskomedia|prothesis]] of churches, illustrating a liturgical [[hymn]] which celebrated Christ "On the throne above and in the tomb below".<ref>G Schiller, ''Iconography of Christian Art, Vol. II'',1972 (English trans from German), Lund Humphries, London, p.199, ISBN 853313245</ref>  The icon, in particular a panel mosaic version taken to Rome, probably in the 12th century, developed in the West into the Man of Sorrows subject, which was enormously popular in the Late Middle Ages, though this shows a live Christ, normally with eyes open.
+
În perioada bizantină târzie, această imagine era de obicei reprezentată și dedesubtul icoanei lui [[Hristos Pantocrator]] din absida [[proscomidiar]]ului bisericii, ilustrând astfel un imn liturgic care amintește de Hristos ca aflându-se în același timp în mormânt cu trupul, dar și pe Tronul ceresc. <ref>G Schiller, ''Iconography of Christian Art, Vol. II'',1972 (English trans from German), Lund Humphries, London, p.199, ISBN 853313245</ref>  Această icoană și îndeosebi o reprezentare în mozaic ce a fost dusă la Roma probabil în secolul al XII-lea a dus la dezvoltarea în Apus a reprezentării lui Hristos ca Omul durerilor, extraordinar de răspândită spre sfârșitul Evului Mediu, imagine în care Hristos este înfățișat însă viu și de obicei cu ochii deschiși.  
  
−
==Liturgical use==
+
==Epitaful în uzul liturgic==
−
The Epitaphios is used on the last two days of [[Holy Week]] in the Byzantine rite, as part of the ceremonies marking the death and resurrection of Christ. It is then placed on the [[Altar|Holy Table]], where it remains throughout the Paschal season.
+
Eputaful este folosit, în ritul bizantin, în ultimele zile ale [[Săptămâna Patimilor|Săptămânii Mari]] în cadrul slujbelor care evocă moartea și învierea lui Hristos. Apoi el este așezat pe [[altar|Sfânta Masă]], unde rămâne de-a lungul întregii perioade de prăznuire a Paștilor. 
 +
===Vecernia Vinerii celei Mari===
 +
'''Coborârea de pe Cruce.''' Înainte de ''Apokathelosis'' (lit. "coborârea de pe lemn"), la [[Vecernie|Vecernia]] din după-amiaza Sfintei și Marii Vineri, preotul și diaconul așază Epitaful pe Sfânta Masă. Uneori, preotul unge epitaful cu uleiuri parfumate. Deasupra este așezat un [[procovăț|acoperâmânt]] folosit pentru Sfântul Potir și o [[Evanghelie (liturgică)|Evanghelie]] (fie Evangheliarul mare folosit la vremea [[Sfânta Liturghie|Sfintei Liturghii]], fie unul mai mic).
 +
În timpul citirii Evangheliei, care cuprinde fragmente din toate cele patru Evanghelii ce relatează moartea lui Hristos, o icoană ce reprezintă ''soma'' (trupul) lui Hristos este luată de pe o cruce care fusese mai înainte așezată în mijlocul bisericii. Acest ''Trup'' este înfășurat în pânză albă și dus apoi în altar.
  
−
===Vespers on Good Friday===
+
Spre sfârșitul slujbei, preotul și diaconul, însoțiți de [[acolit|acoliți]] (în zilele noastre: de paracliser, cântăreț, subdiacon sau de băieți ori bărbați nehirotoniți care ajută la slujire) purtând lumânări și tămâie, iau Sf. Epitaf de pe Sfânta Masă și o poartă, în procesiune, până în mijlocul bisericii, așezând-o pe o masă anume rânduită (adeseori împodobită anume pentru acest scop) [http://www.saintelias.com/foto/big/gtfrivespsermon.jpg]. Deasupra Sf. Epitaf este așezată Sfânta Evanghelie. În unele biserici grecești (mai rar și în unele biserici sau mănăstiri din România), deasupra epitafului este așezat un baldachin sculptat și bogat împodobit  Această masă ori catafalc reprezintă Mormântul lui Hristos. Frecvent, Mormântul este împodobit cu petale de flori și lumânări și stropit cu apă de trandafiri [http://xeniteia.typepad.com/photos/orthodoxy_in_korea/epi.html]. Mormântul se [[cădelniță|cădește]] apoi, în semn de respect și se bat clopotele. În unele țări ortodoxe, drapelele sunt coborâte în bernă.    Apoi preotul, ceilalți slujitori și credincioșii se închină înaintea Sf. Epitaf, în timp ce [[strană|strana]] intonează cântările potrivite. În practica românească, se obișnuiește ca Mormântul să fie împodobit cu flori. Când se închină înaintea Sf. Epitaf, credincioșii aduc la rândul lor flori pe care le așază peste Sf. Epitaf, până ce acesta este practic complet acoperit de flori. În bisericile de tradiție slavă, slujba continuă cu [[pavecernița]] în timpul căreia se cântă un [[canon (imn)|canon]] special care amintește de tânguirea Maicii Domnului.
−
'''The Deposition from the Cross.''' Prior to the ''Apokathelosis'' (lit. "taking-down from the tree") [[Vespers]] on the afternoon of Great Friday, the priest and deacon will place the Epitaphios on the Holy Table. The priest may also anoint the Epitaphios with perfumed oil. A chalice veil and the [[Gospel Book]] is placed on top of the Epitaphios. This may be either the large Gospel Book used at the [[Divine Liturgy]], or it may be a small one.
 
  
−
During the reading of the Gospel lesson (compiled from selections of all four Gospels) which recounts the death of Christ, an icon depicting the ''soma'' (corpus) of Christ is taken down from a cross which has been set up in the middle of the church. The ''soma'' is wrapped in a white cloth and taken into the sanctuary.  
+
Credincioșii continuă să vină la mormânt și să se închine înaintea Sf. Epitaf până seara, la începutul [[Utrenia|Utreniei]], care se slujește în Săptămâna Mare în cursul serii, pentru ca un număr cât mai mare de credincioși să poată participa la aceste slujbe. Modul în care se face închinarea înaintea Sf. Epitaf diferă de la o tradiție locală la alta. În unele locuri, credincioșii fac trei [[metanie|metanii mari]] înaintea Sf. Epitaf, apoi sărută imaginea lui Hristos reprezentată pe acesta, precum și Sfânta Evanghelie așezată deasupra acestuia. În alte locuri, credincioșii trec și pe sub masa pe care a fost așezat Sf. Epitaf, gest care simbolizează moartea noastră împreună cu Hristos și respectiv învierea împreună cu El. În alte locuri, credincioșii se mulțumesc să aprindă o lumânare și/sau să spună o scurtă rugăciune, plecându-și capul.  
  
−
Near the end of the service, the priest and deacon, accompanied by [[acolyte]]s with candles and incense, bring the Epitaphios in procession from the Holy Table into the center of the church and place it on a table which is often richly decorated for that purpose. [http://www.saintelias.com/foto/big/gtfrivespsermon.jpg] The Gospel Book is laid on top of the epitaphios. In some Greek churches, an elaborately carved canopy stands over the Epitaphios. This [[bier]] or catafalque represents the Tomb of Christ. The Tomb is often sprinkled with flower petals and rosewater, decorated with candles, [http://xeniteia.typepad.com/photos/orthodoxy_in_korea/epi.html] and ceremonially censed as a mark of respect. The bells of the church are tolled, and in traditionally Orthodox countries, flags are lowered to half-mast. Then the priest and faithful venerate the Epitaphios as the choir chants hymns. In Slavic churches, the service of [[Compline]] will be served next, during which a special [[Canon]] will be chanted which recalls the lamentations of the Theotokos.
+
Lângă Sf. Epitaf, [[preot]]ul poate asculta și [[spovedanie|spovedania]] credincioșilor sau să îi ungă cu mir pe credincioșii care nu au reușit să ajungă la slujba [[Maslu|Sfântului Maslu]] din zilele anterioare.  
  
−
The faithful continue to visit the tomb and venerate the Epitaphios throughout the afternoon and evening, until [[Matins]] -- which is usually served in the evening during Holy Week, so that the largest number of people can attend. The form which the veneration of the epitaphios takes will vary between ethnic traditions. Some will make three [[prostration]]s, then kiss the image of Christ on the Epitaphios and the Gospel Book, and then make three more prostrations. Sometimes, the faithful will crawl under the table on which the Epitaphios has been placed, as though entering into death with Christ. Others may simply light a candle and/or say a short prayer with bowed head.  
+
===Utrenia Sâmbetei celei Mari===
 +
'''Îngroparea Domnului'''. În timpul utreniei, se cântă ''[[Prohodul Domnului|Prohodul]]'' (Greek: Επιτάφιος Θρήνος, ''epitaphios thrênos'', lit. "plângerea înaintea giulgiului"; sau Εγκομια, ''enkomia'', "laudele") înaintea Epitafului – mormântul lui Hristos, în timp ce toți credincioșii țin în mâini lumânări aprinse. Versurile Prohodului sunt intercalate cu versetele Psalmului [http://bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=65&cap=118  118] (cântarea acestui psalm ocupă un loc foarte important în slujba înmormântării din Biseriuca Ortodoxă). Psalmul și Prohodul în ansamblul său sunt împărțite în trei segmente numite ''stări'', fiecare cântată pe o altă melodie (două melodii pentru starea a treia). La începutul fiecărei stări, preotul sau diaconul [[cădelniță|cădește]]. În timpul cântării ultimei Stări a Prohodului, preotul sau stropește Sf. Epitaf și pe credincioșii adunați cu apă de trandafiri, evocând astfel ungerea cu miresme a trupului lui Hristos.  În bisericile slave și în tradiția românească, doar Sf. Epitaf este purtat, precedat de prapori (steagurile bisericii), însoțit de lumânări și de cădelnițe cu tămâie.[http://www.saintelias.com/foto/big/gtfrivespprocessplasfrdav.jpg], fiind purtat pe mâini sau ridicat ca un baldachin cu ajutorul unor pari. În mai multe biserici de limbă greacă, nu doar Sf. Epitaf este purtat în procesiune, ci întregul catafalc, dimpreună cu baldachinul său sculptat.  [http://www.greektravel.com/greekislands/kea/easter/DSC09111_JPG_view.htm] In unele locuri unde tradiția creștinătății e mai puternică, procesiunea poate să fie una foarte lungă [http://www.greecetravel.com/easter/epitaphios.jpg], procesiunile pornind din mai multe parohii întâlnindu-se apoi în punctul central. Acolo unde acest lucru nu se poate face, procesiunea se limitează la înconjurarea clădirii bisericii de trei ori la rând, în timp ce cântăreții și poporul cântă [[Trisaghion]]ul, de obicei pe melodia tânguitoare folosită la înmormântări. Uneori, cei care nu ajung să ia parte la procesiune ies totuși măcar până pe balcon la vremea procesiunii, ținând în mâini lumânări aprinse și uneori câte o [[cățuie]] aprinsă. În mai multe sate din Grecia, Epitaful este purtat în procesiune și prin cimitir, printre morminte, amintind astfel făgăduința vieții veșnice de care au parte și cei adormiți.  
  
−
The priest may hear [[confession]]s at the Epitaphios, and he may anoint people who were not able to be present for the [[Holy Unction]] service earlier in the week.
+
La sfârșitul procesiunii, Sf. Epitaf este adus înapoi în biserică. În unele locuri, inclusiv în practica românească, preoții și ceilalți slujitori bisericești care poartă epitaful se opresc imediat după intrarea în bisericii, ridicând Sf. Epitaf în dreptul ușii, astfel încât toți cei care intră acum în biserică să treacă pe sub el (intrând astfel în chip simbolic în mormânt odată cu Hristos), apoi sărută Sfânta Evanghelie. În bisericile de limbă greacă și în practica românească, Epitaful este apoi purtat direct în Altar și este așezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până la [[Înălțarea Domnului]]. În bisericile de tradiție slavă, Epitaful este readus pe catafalcul din mijlocul bisericii, este cădit din nou, împodobit iarăși cu petale de flori și stropit cu apă de trandafiri, rămânând acolo până la Miezonoptica din Sfânta și Marea Sâmbătă, la privegherea pascală. Dacă Epitaful rămâne în mijlocul bisericii, credincioșii continuă să vină să se închine înaintea lui și în Sâmbăta Mare.
 +
===Liturghia din Sâmbăta Mare===
 +
[[Slujba Ceasurilor|Ceasurile]] din Sâmbăta Mare se citesc lângă Sf. Epitaf, iar unele părți ale Liturghiei care se slujesc de obicei înaintea Ușilor împărătești ([[ectenie|ectenii]], citirea Evangheliei, Vohodul Mic etc) se slujesc înaintea Sf. Epitaf.
  
−
===Matins on Holy Saturday===
+
===Privegherea pascală===
−
'''The Burial of Christ'''. During Matins, ''Lamentations'' (Greek: Επιτάφιος Θρήνος, ''epitaphios thrênos'', lit. "winding-sheet lamentation"; or Εγκομια, ''enkomia'', "praises") are sung before the Epitaphios as at the tomb of Christ, while all hold lighted candles. The verses of these Lamentations are interspersed between the verses of Psalm 118 (the chanting of this psalm forms a major part of the Orthodox funeral service). The psalm is divided into three sections, called ''stases''. At the beginning of each stasis, the priest or deacon will perform a censing. At the third and final stasis, the priest will sprinkle rosewater on the Epitaphios and the congregation, symbolizing the anointing of Christ's body with spices.
+
În practica Bisericilor slave, la miezonoptica de după binecuvântarea de început și Psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (a doua oară după slujba Utreniei din noaptea precedentă), care constituie un fel de reflecție asupra semnificației morții lui Hristos și a biruinței Sale asupra iadului. În timpul ultimei ode a Canonului, la cuvintele "Nu te tângui pentru Mine Maică, căci voi învia...", preotul și diaconul ridică dintr-o dată Sf. Epitaf (care reprezintă trupul mort al lui Hristos) de pe catafalc și îl duc în Altar, așezându-l pe Sfânta Masă, unde va rămâne de-a lungul perioadei de prăznuire pascală, ca o amintire a giulgiului rămas în mormântul (Ioan 20,5).
  
−
Near the end of Matins, during the [[Doxology|Great Doxology]], a solemn procession with the Epitaphios is held, with bells ringing the funeral toll, commemorating the burial procession of Christ. In Slavic churches, the Epitaphios alone is carried in procession with candles and incense.[http://www.saintelias.com/foto/big/gtfrivespprocessplasfrdav.jpg] It may be carried by hand or raised up on poles like a canopy. Many Greek churches, however, will carry the entire bier, with its carved canopy attached.[http://www.greektravel.com/greekislands/kea/easter/DSC09111_JPG_view.htm] In societies where Byzantine Christianity is traditional, the processions may take extremely long routes through the streets, [http://www.greecetravel.com/easter/epitaphios.jpg] with processions from different parishes joining together in a central location. Where this is not possible, the procession goes three times around the outside of the church building. The procession is accompanied by the singing of the [[Trisagion]], typically in a melodic form used at funerals. Those unable to attend the church service will often come out to balconies where the procession passes, holding lit candles and sometimes hand-held [[censer]]s.  In many Greek villages the Epitaphios is also paraded in the cemetery, among the graves, as a covenant of eternal life to those who have passed away.
+
===Perioada pascală===
 +
În Săptămâna Luminată (Săptămâna Paștilor), [[Ușile Împărătești]] ale Altarului rămân deschise, ca un simbol al mormântului gol al lui Hristos. Sf. Epitaf se poate vedea prin ușile deschise, arătând astfel, în chip simbolic, poporului giulgiurile rămase în mormânt după Învierea Domnului.  
  
−
At the end of the procession, the Epitaphios is brought back to the church. Sometimes, after the clergy carry the Epitaphios in, they will stop just inside the entrance to the church, and hold the Epitaphios above the door, so that all who enter the church will pass under it (symbolically entering into the grave with Christ) and then kiss the Gospel Book. In Greek churches, the Epitaphios is then brought directly to the sanctuary, where it remains on the Holy Table until [[Ascension]] Thursday. In Slavic churches, it is brought back to the catafalque in the middle of the church (and honored further with more petals, rosewater and incense), where it remains until the Midnight Office at the Paschal Vigil on Great Saturday night. Where the Epitaphios remains in the center of the church, the faithful will continue to venerate it throughout Great Saturday.
+
La sfârșitul Săptămânii Luminate, Sfintele Uși sunt închise, dar Epitaful rămâne pe Sfânta Masă vreme de 40 de zile, amintind astfel prezența fizică a lui Hristos în mijlocul ucenicilor până la înălțarea Sa la Cer.
  
−
===Liturgy on Holy Saturday===
+
==Epitaful Maicii Domnului==
−
The [[Hours]] on Holy Saturday will be read near the Epitaphios, and certain portions of the Liturgy that would normally be done at the Holy Doors ([[Litany|Litanies]], reading the Gospel, the [[Great Entrance]], etc.) are instead done in front of the Epitaphios.
+
Există și un Epitaf al Maicii Domnului. Şi aceasta este o icoană brodată, bogat împodobită, reprezentând însă trupul adormit al Maicii Domnului. [http://www.uncutmountainsupply.com/prodimages/lg/epitaph.jpg] Acesta este folosit l prăznuirea [[Adormirea Maicii Domnului|Adormirii]] Maicii Domnului din ziua de [[15 august]], cunoscută în Occident ca Ridicarea la Cer a Sfintei Fecioare Maria. Înaintea Epitafului Maicii Domnului, așezat și el pe un catafalc, se cântă Prohodul Maicii Domnului, [http://home.clara.net/orthodox/theotokos_shroud.jpg], și acest Epitaf este purtat în procesiune la fel ca Epitaful pe care este reprezentat Hristos, însă Epitaful Maicii Domnului nu este niciodată așezat pe Sfânta Masă.
  
−
===Paschal Vigil===
+
Slujba "Îngropării Maicii Domnului" își are originile la Ierusalim, de unde a fost introdus în [[W:Cathedral of the Dormition|Catedrala Adormirii Maicii Domnului]] din Moscow și a ajuns și pe teritoriul României de astăzi. Această slujbă s-a răspândit destul de lent în rândul ortodocșilor ruși și români. Nu se slujește în toate parohiile, catedralele și nici măcar pretutindeni la mănăstiri. La Ierusalim, prohodul Maicii Domnului se cântă în timpul privegherii de toată noaptea pentru Adormirea Maicii Domnului. În unele biserici și mănăstiri rusești, se slujește la trei zile după Adormirea Maicii Domnului.  
−
In the Slavic use, during the [[Midnight Office]], after the Opening and Psalm 50, the [[Canon]] of Great Saturday is chanted (repeated from the Matins service the night before) as a reflection upon the meaning of Christ’s death and His [[W:Harrowing of Hell|Harrowing of Hell]]. During the last Ode of the [[Canon (hymn)|Canon]], at the words, "weep not for me, O Mother, for I shall arise...", the priest and deacon dramatically raise the Epitaphios (which represents the dead body of Christ) from the bier and carry it into the sanctuary, laying it upon the Holy Table, where it will remain throughout the Paschal season as a reminder of the burial cloth left in the empty tomb (John 20:5).
 
−
 
 
−
===Paschal season===
 
−
During [[Bright Week]] (Easter Week), the [[Royal Doors]] of the sanctuary remain open as a symbol of the empty tomb of Christ. The Epitaphios is clearly visible through the open doors, and thus symbolizes the winding sheet left in the tomb after the resurrection.
 
−
 
 
−
At the end of Bright Week, the Holy Doors are closed, but the Epitaphios remains on the Holy Table for 40 days, as a reminder of Jesus' physical appearances to his disciples from the time of his [[Resurrection]] until his [[Ascension]] into heaven.
 
−
 
 
−
==Epitaphios of the Theotokos==
 
−
An Epitaphios of the [[Theotokos]] also exists. This too is a richly embroidered cloth icon, but depicting instead the body of the [[Theotokos]] lying in state. [http://www.uncutmountainsupply.com/prodimages/lg/epitaph.jpg] This is used on the feast of the [[Dormition]] of the Theotokos on 15 August, known in the West as the Assumption of the Blessed Virgin Mary. The Epitaphios of the Theotokos is used with corresponding hymns of lamentation, placed on a bier, [http://home.clara.net/orthodox/theotokos_shroud.jpg] and carried in procession in the same way as the Epitaphios of Christ, although it is never placed on the Holy Table.
 
−
 
 
−
The Rite of the "Burial of the Theotokos" began in Jerusalem, and from there it was carried to Russia, where it was used in the [[W:Cathedral of the Dormition|Uspensky]] (Dormition) cathedral in Moscow. Its use has slowly spread among the Russian Orthodox, though it is not by any means a standard service in all parishes, or even most cathedrals or monasteries. In Jerusalem, the service is chanted during the [[All-Night Vigil]] of the Dormition. In some Russian churches and monasteries, it is served on the third day after Dormition.
 
  
 
==Note==
 
==Note==
Linia 59: Linia 54:
  
 
==A se vedea și==
 
==A se vedea și==
−
*[[Holy Week]]
+
*[[Săptămâna Patimilor]]
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
−
*[http://home.it.net.au/~jgrapsas/pages/Epitaphion.htm The Epitaphion] translated from the French by O. Dunlop from ''The Orthodox Messenger'' ([[GOAA]])
+
*en: [http://home.it.net.au/~jgrapsas/pages/Epitaphion.htm The Epitaphion] tradus din franceză de O. Dunlop după ''The Orthodox Messenger'' (GOAA)
−
*[http://xeniteia.typepad.com/photos/orthodoxy_in_korea/epi.html Orthodoxy in Korea: Epitaphios] photograph of an epitaphios in use
+
*en: [http://xeniteia.typepad.com/photos/orthodoxy_in_korea/epi.html Orthodoxy in Korea: Epitaphios] - fotografia unui Epitaf folosit în prezent
−
*[http://www.comeandseeicons.com/inp49.htm Epitaphios] icon by the hand of Nicholas Papas, at Come and See Icons
+
*en: [http://www.comeandseeicons.com/inp49.htm Epitaf] – icoană de Nicholas Papas, pe siteul Come and See Icons
−
*[http://www.easternchristiansupply.biz/products.cgi/c82/g17300 Great Friday Epitaphios] - an example of an epitaphios for sale
 
  
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
 
[[Categorie:Obiecte liturgice]]
  
 
[[en:Epitaphios]]
 
[[en:Epitaphios]]

Versiunea curentă din 17 februarie 2014 12:46

Procesiune cu Sf. Epitaf în Joia Mare la Mănăstirea Maicii Domnului din Balamand, Liban

Epitaful (gr. Επιτάφιος, epitaphios, sau Επιτάφιον, epitaphion; sl. Плащаница, plașcianița; ar. نعش, naash) este o icoană, astăzi cel mai adesea găsit sub forma unei pânze mari[1] pictate sau brodate, bogat ornamentată, care este utilizată în timpul slujbelor din Sfânta și Marea Vineri și Sâmbăta Mare. De asemenea, epitaful există și în formă pictată sau ca mozaic pe pereții bisericii, pe iconostas sau pe panouri de lemn.

Iconografia

Plângerea la mormânt, Sf. Mănăstire Stavronikita, Muntele Athos, jumătatea sec. al XVI-lea
Epitaf

Icoana reprezintă trupul lui Hristos după coborârea Sa de pe cruce, întins, pregătit pentru așezarea în mormânt. Scena este inspirată din Evanghelia după Ioan 19, 38-42. În jurul Său pot fi reprezentați, jelindu-L, mama Sa și Ioan, ucenicul cel iubit, apoi Iosif din Arimateea, Maria Magdalena și mai mulți îngeri. Mai pot apărea și alte personaje precum Dreptul Nicodim. Alteori este reprezentat doar trupul lui Hristos întins, ca și cum ar fi gata să fie așezat în mormânt. [1]. Astfel apare, de exemplu, în cea mai veche icoană brodată de acest fel (Veneția, cca. 1200 d. Hr.). Echivalentul acestei teme în iconografia apuseană este "ungerea lui Hristos cu miruri", or Plângerea la mormânt (cuprinzânt mai multe personaje) sau Pietà, în care este reprezentată doar Maica Domnului ținând în brațe trupul mort al lui Hristos.

De obicei, troparul zilei este brodat pe un chenar în jurul icoanei:

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfășurându-L, cu miresme, în mormânt nou îngropându-L, L-a pus.

În perioada bizantină târzie, această imagine era de obicei reprezentată și dedesubtul icoanei lui Hristos Pantocrator din absida proscomidiarului bisericii, ilustrând astfel un imn liturgic care amintește de Hristos ca aflându-se în același timp în mormânt cu trupul, dar și pe Tronul ceresc. [2] Această icoană și îndeosebi o reprezentare în mozaic ce a fost dusă la Roma probabil în secolul al XII-lea a dus la dezvoltarea în Apus a reprezentării lui Hristos ca Omul durerilor, extraordinar de răspândită spre sfârșitul Evului Mediu, imagine în care Hristos este înfățișat însă viu și de obicei cu ochii deschiși.

Epitaful în uzul liturgic

Eputaful este folosit, în ritul bizantin, în ultimele zile ale Săptămânii Mari în cadrul slujbelor care evocă moartea și învierea lui Hristos. Apoi el este așezat pe Sfânta Masă, unde rămâne de-a lungul întregii perioade de prăznuire a Paștilor.

Vecernia Vinerii celei Mari

Coborârea de pe Cruce. Înainte de Apokathelosis (lit. "coborârea de pe lemn"), la Vecernia din după-amiaza Sfintei și Marii Vineri, preotul și diaconul așază Epitaful pe Sfânta Masă. Uneori, preotul unge epitaful cu uleiuri parfumate. Deasupra este așezat un acoperâmânt folosit pentru Sfântul Potir și o Evanghelie (fie Evangheliarul mare folosit la vremea Sfintei Liturghii, fie unul mai mic). În timpul citirii Evangheliei, care cuprinde fragmente din toate cele patru Evanghelii ce relatează moartea lui Hristos, o icoană ce reprezintă soma (trupul) lui Hristos este luată de pe o cruce care fusese mai înainte așezată în mijlocul bisericii. Acest Trup este înfășurat în pânză albă și dus apoi în altar.

Spre sfârșitul slujbei, preotul și diaconul, însoțiți de acoliți (în zilele noastre: de paracliser, cântăreț, subdiacon sau de băieți ori bărbați nehirotoniți care ajută la slujire) purtând lumânări și tămâie, iau Sf. Epitaf de pe Sfânta Masă și o poartă, în procesiune, până în mijlocul bisericii, așezând-o pe o masă anume rânduită (adeseori împodobită anume pentru acest scop) [2]. Deasupra Sf. Epitaf este așezată Sfânta Evanghelie. În unele biserici grecești (mai rar și în unele biserici sau mănăstiri din România), deasupra epitafului este așezat un baldachin sculptat și bogat împodobit Această masă ori catafalc reprezintă Mormântul lui Hristos. Frecvent, Mormântul este împodobit cu petale de flori și lumânări și stropit cu apă de trandafiri [3]. Mormântul se cădește apoi, în semn de respect și se bat clopotele. În unele țări ortodoxe, drapelele sunt coborâte în bernă. Apoi preotul, ceilalți slujitori și credincioșii se închină înaintea Sf. Epitaf, în timp ce strana intonează cântările potrivite. În practica românească, se obișnuiește ca Mormântul să fie împodobit cu flori. Când se închină înaintea Sf. Epitaf, credincioșii aduc la rândul lor flori pe care le așază peste Sf. Epitaf, până ce acesta este practic complet acoperit de flori. În bisericile de tradiție slavă, slujba continuă cu pavecernița în timpul căreia se cântă un canon special care amintește de tânguirea Maicii Domnului.

Credincioșii continuă să vină la mormânt și să se închine înaintea Sf. Epitaf până seara, la începutul Utreniei, care se slujește în Săptămâna Mare în cursul serii, pentru ca un număr cât mai mare de credincioși să poată participa la aceste slujbe. Modul în care se face închinarea înaintea Sf. Epitaf diferă de la o tradiție locală la alta. În unele locuri, credincioșii fac trei metanii mari înaintea Sf. Epitaf, apoi sărută imaginea lui Hristos reprezentată pe acesta, precum și Sfânta Evanghelie așezată deasupra acestuia. În alte locuri, credincioșii trec și pe sub masa pe care a fost așezat Sf. Epitaf, gest care simbolizează moartea noastră împreună cu Hristos și respectiv învierea împreună cu El. În alte locuri, credincioșii se mulțumesc să aprindă o lumânare și/sau să spună o scurtă rugăciune, plecându-și capul.

Lângă Sf. Epitaf, preotul poate asculta și spovedania credincioșilor sau să îi ungă cu mir pe credincioșii care nu au reușit să ajungă la slujba Sfântului Maslu din zilele anterioare.

Utrenia Sâmbetei celei Mari

Îngroparea Domnului. În timpul utreniei, se cântă Prohodul (Greek: Επιτάφιος Θρήνος, epitaphios thrênos, lit. "plângerea înaintea giulgiului"; sau Εγκομια, enkomia, "laudele") înaintea Epitafului – mormântul lui Hristos, în timp ce toți credincioșii țin în mâini lumânări aprinse. Versurile Prohodului sunt intercalate cu versetele Psalmului 118 (cântarea acestui psalm ocupă un loc foarte important în slujba înmormântării din Biseriuca Ortodoxă). Psalmul și Prohodul în ansamblul său sunt împărțite în trei segmente numite stări, fiecare cântată pe o altă melodie (două melodii pentru starea a treia). La începutul fiecărei stări, preotul sau diaconul cădește. În timpul cântării ultimei Stări a Prohodului, preotul sau stropește Sf. Epitaf și pe credincioșii adunați cu apă de trandafiri, evocând astfel ungerea cu miresme a trupului lui Hristos. În bisericile slave și în tradiția românească, doar Sf. Epitaf este purtat, precedat de prapori (steagurile bisericii), însoțit de lumânări și de cădelnițe cu tămâie.[4], fiind purtat pe mâini sau ridicat ca un baldachin cu ajutorul unor pari. În mai multe biserici de limbă greacă, nu doar Sf. Epitaf este purtat în procesiune, ci întregul catafalc, dimpreună cu baldachinul său sculptat. [5] In unele locuri unde tradiția creștinătății e mai puternică, procesiunea poate să fie una foarte lungă [6], procesiunile pornind din mai multe parohii întâlnindu-se apoi în punctul central. Acolo unde acest lucru nu se poate face, procesiunea se limitează la înconjurarea clădirii bisericii de trei ori la rând, în timp ce cântăreții și poporul cântă Trisaghionul, de obicei pe melodia tânguitoare folosită la înmormântări. Uneori, cei care nu ajung să ia parte la procesiune ies totuși măcar până pe balcon la vremea procesiunii, ținând în mâini lumânări aprinse și uneori câte o cățuie aprinsă. În mai multe sate din Grecia, Epitaful este purtat în procesiune și prin cimitir, printre morminte, amintind astfel făgăduința vieții veșnice de care au parte și cei adormiți.

La sfârșitul procesiunii, Sf. Epitaf este adus înapoi în biserică. În unele locuri, inclusiv în practica românească, preoții și ceilalți slujitori bisericești care poartă epitaful se opresc imediat după intrarea în bisericii, ridicând Sf. Epitaf în dreptul ușii, astfel încât toți cei care intră acum în biserică să treacă pe sub el (intrând astfel în chip simbolic în mormânt odată cu Hristos), apoi sărută Sfânta Evanghelie. În bisericile de limbă greacă și în practica românească, Epitaful este apoi purtat direct în Altar și este așezat pe Sfânta Masă, unde rămâne până la Înălțarea Domnului. În bisericile de tradiție slavă, Epitaful este readus pe catafalcul din mijlocul bisericii, este cădit din nou, împodobit iarăși cu petale de flori și stropit cu apă de trandafiri, rămânând acolo până la Miezonoptica din Sfânta și Marea Sâmbătă, la privegherea pascală. Dacă Epitaful rămâne în mijlocul bisericii, credincioșii continuă să vină să se închine înaintea lui și în Sâmbăta Mare.

Liturghia din Sâmbăta Mare

Ceasurile din Sâmbăta Mare se citesc lângă Sf. Epitaf, iar unele părți ale Liturghiei care se slujesc de obicei înaintea Ușilor împărătești (ectenii, citirea Evangheliei, Vohodul Mic etc) se slujesc înaintea Sf. Epitaf.

Privegherea pascală

În practica Bisericilor slave, la miezonoptica de după binecuvântarea de început și Psalmul 50, se cântă Canonul Sâmbetei Mari (a doua oară după slujba Utreniei din noaptea precedentă), care constituie un fel de reflecție asupra semnificației morții lui Hristos și a biruinței Sale asupra iadului. În timpul ultimei ode a Canonului, la cuvintele "Nu te tângui pentru Mine Maică, căci voi învia...", preotul și diaconul ridică dintr-o dată Sf. Epitaf (care reprezintă trupul mort al lui Hristos) de pe catafalc și îl duc în Altar, așezându-l pe Sfânta Masă, unde va rămâne de-a lungul perioadei de prăznuire pascală, ca o amintire a giulgiului rămas în mormântul (Ioan 20,5).

Perioada pascală

În Săptămâna Luminată (Săptămâna Paștilor), Ușile Împărătești ale Altarului rămân deschise, ca un simbol al mormântului gol al lui Hristos. Sf. Epitaf se poate vedea prin ușile deschise, arătând astfel, în chip simbolic, poporului giulgiurile rămase în mormânt după Învierea Domnului.

La sfârșitul Săptămânii Luminate, Sfintele Uși sunt închise, dar Epitaful rămâne pe Sfânta Masă vreme de 40 de zile, amintind astfel prezența fizică a lui Hristos în mijlocul ucenicilor până la înălțarea Sa la Cer.

Epitaful Maicii Domnului

Există și un Epitaf al Maicii Domnului. Şi aceasta este o icoană brodată, bogat împodobită, reprezentând însă trupul adormit al Maicii Domnului. [7] Acesta este folosit l prăznuirea Adormirii Maicii Domnului din ziua de 15 august, cunoscută în Occident ca Ridicarea la Cer a Sfintei Fecioare Maria. Înaintea Epitafului Maicii Domnului, așezat și el pe un catafalc, se cântă Prohodul Maicii Domnului, [8], și acest Epitaf este purtat în procesiune la fel ca Epitaful pe care este reprezentat Hristos, însă Epitaful Maicii Domnului nu este niciodată așezat pe Sfânta Masă.

Slujba "Îngropării Maicii Domnului" își are originile la Ierusalim, de unde a fost introdus în Catedrala Adormirii Maicii Domnului din Moscow și a ajuns și pe teritoriul României de astăzi. Această slujbă s-a răspândit destul de lent în rândul ortodocșilor ruși și români. Nu se slujește în toate parohiile, catedralele și nici măcar pretutindeni la mănăstiri. La Ierusalim, prohodul Maicii Domnului se cântă în timpul privegherii de toată noaptea pentru Adormirea Maicii Domnului. În unele biserici și mănăstiri rusești, se slujește la trei zile după Adormirea Maicii Domnului.

Note

  1. ↑ De obicei de dimensiunea Sfintei Mese a altarului bisericii.
  2. ↑ G Schiller, Iconography of Christian Art, Vol. II,1972 (English trans from German), Lund Humphries, London, p.199, ISBN 853313245

Surse

Wikipedia:Epitaphios

A se vedea și

Legături externe

Adus de la „https://ro.orthodoxwiki.org/index.php?title=Epitaf&oldid=36861”