Deschide meniul principal

OrthodoxWiki β

Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer

Versiunea din 4 ianuarie 2010 10:19, autor: Ioan ioan (Discuție | contribuții) (Traducerea Epistoliei în limba română)
Acest articol sau paragraf este o ciornă.
Puteți da chiar dv. o mână de ajutor completându-l cu informațiile și referințele care lipsesc pentru a-l transforma într-un articol adevărat.


"Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer", care mai poartă şi denumirea de "Epistolie din Cer pentru respecatrea Zilei Domnului (sau a Duminicii)", este un text apocrif, ce face parte din categoria aşa-numitelor "Scrisori din cer".


Istoric

Odată cu generalizarea creştinismului în Imperiul Roman, ziua de Duminică, ca zi sfânta şi de odihnă, ajunge sa ia locul sâmbetei.Cu toate acestea, sâmbăta nu a fost întru totul abandonată. Epistolia a fost redactată imediat după anul 313, întâi în limba latină, apoi a fost tradusă în elineşte, precum şi în celelalte limbi europene din acea vreme şi a început să circule cu succes. Primele atestări privind "Epistolia" le avem din secolul al V-lea. Astfel, se spune ca, în anul 583, în Ibiza (în limba autohtonă Eivissa), o insulă care aparţine Spaniei, situată în vestul Mării Mediterane, fâcand parte din insulele Baleare, Epistolia ar fi căzut din cer şi îndemna pe creştini la respectarea zilei de Duminica. Episcopul de Ibiza, Vincent, a declarat scrisoarea ca autentică şi a acceptat-o. În schimb, Episcopul de Cartagina, examinand-o, s-a declarat uimit cum “cineva poate accepta profetii noi”. Din aceasta cauza, episcopul de Ibiza a fost destituit. În Evul Mediu a circulat o legendă conform căreia Theodoton, adjunctul papei, a văzut deasupra mulţimii adunate în Bazilica Sfântul Petru din Roma o epistola suspendată in aer. Atunci, 47.000 de oameni s-au pocăit. În anul 1846, în Boemia, o apariţie similară a curemurat o mulţime de oameni, iar multi preoţi au crezut în ea.


Traducerea Epistoliei în limba română

În secolul al XVI-lea, Biserica Ortodoxă din Transilvania se confruntă cu tendinţa de prozelitism a unor biserici reformate de acolo. Acest fapt face ca să apară o reacţie din partea ierarhiei ortodoxe, atât în Transilavania, cât şi in Moldova şi Tara Românească. Astfel, Sfantul Ierarh Varlaam (n. 1580, 1585? - d. 1657), Mitropolit al Moldovei, redactează lucrare de 339 de pagini intitulata Şapte Taine ale Bisericii, care era menită să apere temeiurile credinţei ortodoxe împotriva calvinilor din Transilvania, care nu recunoşteau cele şapte Taine şi o tipareşte la Iaşi, în anul 1644.

În anul 1642, conducătorii calvini ai Transilvaniei au publicat un Catehism la Alba Iulia. Sfantul Ierarh Varlaam convoacă un sobor al ierarhilor din Moldova şi Ţara Românească, pentru a lua atitudine împotriva Catehismului calvinesc. Soborul s-a întrunit în anul 1644, la Iaşi sau, probabil, la Suceava. El a avut misiunea de a aproba Răspunsul întocmit de mitropolitul Varlaam la Catehismul din 1642. Lucrarea, care se va numi “Răspunsul împotriva Catehismusului calvinesc”, se adresa, în primul rând, credincioşilor din Transilvania. În lucrare, sunt combătute principalele învăţături calvine, dezvoltând învăţătura ortodoxă despre Sfânta Scriptură, credinţa şi faptele bune, Biserică, Taine, cinstirea sfinţilor şi a icoanelor etc.

Din Unitariarism se desprine o mişcarea pentru ţinerea sabatului, numita mişcarea sabatariană (sâmbetistă. Autorul ei a fost Andreas Eossi, nobil unitarian bogat, care a deţinut trei sate şi un număr mare de moşii în Odorheiul Secuiesc. În ciuda persecuţiilor oficiale mişcarea, care s-a transformat ulterior în sectă, s-a răspăndit foarte repede, făcând numeroşi prozeliţi. Probabil, ca o reacţie împotriva acestei mişcări, preotul ortodox din Mihaciu (azi Mihăceni, judeţul Alba realizeaza o serie de traduceri din limba slavonă ale unor apocrife, printe care şi Epistolia. Preotul din Mihaciu, care se va numi el însuşi “Popa din Măhaci”, vede probabil în aceasta un manifest misionar pentru respectarea Duminicii, ca sfântă zi de odihnă, conform învăţăturii dreptei credinţe.