Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Traducerea Epistoliei în limba română: + categorie)
 
(Nu s-au afișat 25 de versiuni intermediare efectuate de alți 5 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
{{Ciornă}}
+
'''''Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer''''', care mai  poartă și  denumirea de ''Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei Domnului (sau a Duminicii)'', ''Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii'' sau ''Legenda Duminicii'', este un text [[Apocrife|apocrif]] care face parte din categoria așa-numitelor „[[Apocrife#Scrisori din cer|Scrisori din cer]]”.
"Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer" este un text apocrif ce face parte din categoria aşa-numitelor "Scrisori din cer".
 
  
''Ma iertati ca intervin aici. Daca nu ati facut-o, cred ca ar fi bine sa obtineti permisiunea de a publica aceasta scriere controversata, inainte sa porniti la drum, deoarece riscati sa fie stearsa.''--[[Utilizator:IoanC|IoanC]] 20 decembrie 2009 11:32 (UTC)
+
== Istoric ==
 +
 
 +
Odată cu generalizarea creştinismului în Imperiul Roman, ziua de Duminică, ca zi sfânta şi de odihnă, ajunge sa ia locul sâmbetei.Cu toate acestea, sâmbăta nu a fost întru totul abandonată.
 +
Epistolia a fost redactată imediat după anul 313, întâi în limba latină, apoi a fost tradusă în elineşte, precum şi în celelalte limbi europene din acea vreme şi a început să circule cu succes. Primele atestări privind "Epistolia" le avem din secolul al V-lea. Astfel, se spune ca, în anul 583, în Ibiza (în limba autohtonă Eivissa), o insulă care aparţine Spaniei, situată în vestul Mării Mediterane, fâcand parte din insulele Baleare, Epistolia ar fi căzut din cer şi îndemna pe creştini la respectarea zilei de Duminică. Episcopul de Ibiza, Vincent, a declarat scrisoarea ca autentică şi a acceptat-o. În schimb, Episcopul de Cartagina, examinand-o, s-a declarat uimit cum “cineva poate accepta profeții noi”. Din aceasta cauză, episcopul de Ibiza a fost destituit. În Evul Mediu a circulat o legendă conform căreia Theodoton, adjunctul papei, a văzut deasupra mulţimii adunate în Bazilica Sfântul Petru din Roma o epistola suspendată in aer. Atunci, 47.000 de oameni s-au pocăit. În anul 1846, în Boemia, o apariţie similară a curemurat o mulţime de oameni, iar multi preoţi au crezut în ea.
 +
 
 +
În secolul al XIII-lea, în Occidentul catolic, au loc o serie de evenimente care vor da un puternic avânt cultului Epistoliei. O serie de calamităţi şi flageluri cosmice, precum epidemii ucigătoare de molime, culminând cu groaznica Moarte Neagră (Ciuma bubonică) din anul 1347, eclipse, secetă prelungită, invazie de lăcuste, grindină, au creat o atmosferă de disperare colectivă. Ca sa ispăşească păcatele lumii, grupuri de laici parcurg satele şi oraşele, biciuindu-se cu asemenea violenţă că trupul lor devenea o masă umflată de carne vânată. Aceştia au fost numiţi biciuitorii ([[flagelanţi]]i). Ei îşi fac apariţia pe la anul 1260, anul când, după profeţia lui Gioacchino Fiore, trebuia să înceapă a şaptea epocă a Bisericii, şi se prezentau ca o mişcare reformatoare, care a îmbrăcat haina căinţei. Primii flagelanţi pornesc din Perugia şi se răspândesc apoi în Polonia şi Ungaria. Flagelanţii au fost cei care au pus în circulaţie teoria conform căreia Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni cu Moartea Neagră din cauza nerespectării Duminicii ca zi de odihnă şi pledau pentru repaus absolut în această zi.
 +
 
 +
== Traducerea Epistoliei în limba română ==
 +
După unii cercetători, "Legenda Duminicii", este cel mai vechi text scris în limba româna.Acesta a fost tradus în anul 1391 de către călugării copişti de la [[Mănăstirea Săpânţa-Peri]] din Maramureş.
 +
 
 +
Începând din  secolul al XVI-lea, [[Biserica Ortodoxă]] din Transilvania se confruntă cu tendinţa de prozelitism a unor biserici reformate. Acest fapt  face ca să apară o reacţie din partea ierarhiei ortodoxe, atât în Transilavania, cât şi în Moldova şi Ţara Românească. Astfel, [[Sfântul Ierarh Varlaam]] (n. 1580, 1585? - d. 1657), Mitropolit al Moldovei, redactează lucrare de 339 de pagini intitulată "[[Şapte Taine ale Bisericii]]", care  era menită să apere temeiurile credinţei ortodoxe împotriva calvinilor din Transilvania, care nu recunoşteau cele şapte Taine şi o tipareşte la Iaşi, în anul 1644.
 +
 
 +
În anul 1642, conducătorii calvini ai Transilvaniei au publicat un catehism la Alba Iulia. Sfântul Ierarh Varlaam  convoacă un [[sobor]] al ierarhilor din Moldova şi Ţara Românească, pentru a lua atitudine împotriva acestui Catehismului. Soborul s-a întrunit în anul 1644, la Iaşi sau, probabil,  la Suceava. El a avut misiunea de a aproba răspunsul întocmit de mitropolitul Varlaam la catehismul din 1642. Lucrarea, care se va numi “[[Răspunsul împotriva Catehismusului calvinesc]]”,  se adresa, în primul rând, credincioşilor din Transilvania. În lucrare, sunt combătute  principalele învăţături calvine, dezvoltând învăţătura ortodoxă despre Sfânta Scriptură, credinţa şi faptele bune, Biserică, Taine, cinstirea sfinţilor şi a icoanelor etc.
 +
 
 +
Din [[Unitarianism]] se desprinde o mişcarea pentru ţinerea sabatului, numita mişcarea sabatariană (sâmbetistă). Autorul ei a fost Andreas Eossi de Szent-Ersebet , nobil unitarian  bogat, care a deţinut trei sate şi un număr mare de moşii în Odorheiul Secuiesc. În ciuda persecuţiilor oficiale, mişcarea, care s-a transformat ulterior în sectă,  s-a răspândit foarte repede, făcând numeroşi prozeliţi. Probabil, ca o reacţie împotriva acestei mişcări, preotul ortodox  din Mihaciu (azi Mihăceni, judeţul Alba realizează o serie de traduceri din limba slavonă ale unor apocrife, printre care şi Epistolia.  Preotul din Mihaciu, care se va numi el însuşi  “Popa Grigore din Măhaci”,  vede probabil  în aceasta un manifest misionar pentru respectarea Duminicii, ca sfântă zi de odihnă, conform învăţăturii dreptei credințe.
 +
 
 +
[[Categorie:Apocrife]]

Versiunea curentă din 21 noiembrie 2018 16:03

Epistolia Domnului nostru Iisus Hristos ce a trimis-o Dumnezeu din cer, care mai poartă și denumirea de Epistolie din Cer pentru respectarea Zilei Domnului (sau a Duminicii), Epistolia lui Hristos pentru paza Duminicii sau Legenda Duminicii, este un text apocrif care face parte din categoria așa-numitelor „Scrisori din cer”.

Istoric

Odată cu generalizarea creştinismului în Imperiul Roman, ziua de Duminică, ca zi sfânta şi de odihnă, ajunge sa ia locul sâmbetei.Cu toate acestea, sâmbăta nu a fost întru totul abandonată. Epistolia a fost redactată imediat după anul 313, întâi în limba latină, apoi a fost tradusă în elineşte, precum şi în celelalte limbi europene din acea vreme şi a început să circule cu succes. Primele atestări privind "Epistolia" le avem din secolul al V-lea. Astfel, se spune ca, în anul 583, în Ibiza (în limba autohtonă Eivissa), o insulă care aparţine Spaniei, situată în vestul Mării Mediterane, fâcand parte din insulele Baleare, Epistolia ar fi căzut din cer şi îndemna pe creştini la respectarea zilei de Duminică. Episcopul de Ibiza, Vincent, a declarat scrisoarea ca autentică şi a acceptat-o. În schimb, Episcopul de Cartagina, examinand-o, s-a declarat uimit cum “cineva poate accepta profeții noi”. Din aceasta cauză, episcopul de Ibiza a fost destituit. În Evul Mediu a circulat o legendă conform căreia Theodoton, adjunctul papei, a văzut deasupra mulţimii adunate în Bazilica Sfântul Petru din Roma o epistola suspendată in aer. Atunci, 47.000 de oameni s-au pocăit. În anul 1846, în Boemia, o apariţie similară a curemurat o mulţime de oameni, iar multi preoţi au crezut în ea.

În secolul al XIII-lea, în Occidentul catolic, au loc o serie de evenimente care vor da un puternic avânt cultului Epistoliei. O serie de calamităţi şi flageluri cosmice, precum epidemii ucigătoare de molime, culminând cu groaznica Moarte Neagră (Ciuma bubonică) din anul 1347, eclipse, secetă prelungită, invazie de lăcuste, grindină, au creat o atmosferă de disperare colectivă. Ca sa ispăşească păcatele lumii, grupuri de laici parcurg satele şi oraşele, biciuindu-se cu asemenea violenţă că trupul lor devenea o masă umflată de carne vânată. Aceştia au fost numiţi biciuitorii (flagelanţii). Ei îşi fac apariţia pe la anul 1260, anul când, după profeţia lui Gioacchino Fiore, trebuia să înceapă a şaptea epocă a Bisericii, şi se prezentau ca o mişcare reformatoare, care a îmbrăcat haina căinţei. Primii flagelanţi pornesc din Perugia şi se răspândesc apoi în Polonia şi Ungaria. Flagelanţii au fost cei care au pus în circulaţie teoria conform căreia Dumnezeu îi pedepseşte pe oameni cu Moartea Neagră din cauza nerespectării Duminicii ca zi de odihnă şi pledau pentru repaus absolut în această zi.

Traducerea Epistoliei în limba română

După unii cercetători, "Legenda Duminicii", este cel mai vechi text scris în limba româna.Acesta a fost tradus în anul 1391 de către călugării copişti de la Mănăstirea Săpânţa-Peri din Maramureş.

Începând din secolul al XVI-lea, Biserica Ortodoxă din Transilvania se confruntă cu tendinţa de prozelitism a unor biserici reformate. Acest fapt face ca să apară o reacţie din partea ierarhiei ortodoxe, atât în Transilavania, cât şi în Moldova şi Ţara Românească. Astfel, Sfântul Ierarh Varlaam (n. 1580, 1585? - d. 1657), Mitropolit al Moldovei, redactează lucrare de 339 de pagini intitulată "Şapte Taine ale Bisericii", care era menită să apere temeiurile credinţei ortodoxe împotriva calvinilor din Transilvania, care nu recunoşteau cele şapte Taine şi o tipareşte la Iaşi, în anul 1644.

În anul 1642, conducătorii calvini ai Transilvaniei au publicat un catehism la Alba Iulia. Sfântul Ierarh Varlaam convoacă un sobor al ierarhilor din Moldova şi Ţara Românească, pentru a lua atitudine împotriva acestui Catehismului. Soborul s-a întrunit în anul 1644, la Iaşi sau, probabil, la Suceava. El a avut misiunea de a aproba răspunsul întocmit de mitropolitul Varlaam la catehismul din 1642. Lucrarea, care se va numi “Răspunsul împotriva Catehismusului calvinesc”, se adresa, în primul rând, credincioşilor din Transilvania. În lucrare, sunt combătute principalele învăţături calvine, dezvoltând învăţătura ortodoxă despre Sfânta Scriptură, credinţa şi faptele bune, Biserică, Taine, cinstirea sfinţilor şi a icoanelor etc.

Din Unitarianism se desprinde o mişcarea pentru ţinerea sabatului, numita mişcarea sabatariană (sâmbetistă). Autorul ei a fost Andreas Eossi de Szent-Ersebet , nobil unitarian bogat, care a deţinut trei sate şi un număr mare de moşii în Odorheiul Secuiesc. În ciuda persecuţiilor oficiale, mişcarea, care s-a transformat ulterior în sectă, s-a răspândit foarte repede, făcând numeroşi prozeliţi. Probabil, ca o reacţie împotriva acestei mişcări, preotul ortodox din Mihaciu (azi Mihăceni, judeţul Alba realizează o serie de traduceri din limba slavonă ale unor apocrife, printre care şi Epistolia. Preotul din Mihaciu, care se va numi el însuşi “Popa Grigore din Măhaci”, vede probabil în aceasta un manifest misionar pentru respectarea Duminicii, ca sfântă zi de odihnă, conform învăţăturii dreptei credințe.