Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 30 aprilie 2013 15:13, autor: Inistea (Discuție | contribuții) (interwiki)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola către Galateni este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel. Ea face parte din grupul de epistole pauline mari alături de Romani, I şi II Corinteni iar după conţinut ea este o epistolă soteriologică (centrată pe problema mântuirii)

Autenticitatea

Argumente interne

Apostolul Pavel se declară autor al cărţii în debutul ei, arătându-şi atât numele, calitatea de apostol cât şi originea apostoliei sale: ,,Pavel, apostol nu de la oameni, nici printr-un om, ci prin Iisus Hristos, şi prin Dumnezeu Tatăl, care L -a înviat din morţi,”(1.1)

Argumente externe

Clement Romanul, Sfântul Ignatie al Antiohiei şi Sfântul Policarp de Smirna, Sfântul Iustin Martirul, Sfântul Irineu, Clement Alexandrinul, Tertulian citează din epistola. Epistola către Galateni se află, în forma actuală, în cele mai vechi manuscrise ale Sfintei Scripturi. Este citată în Fragmentul Muratori şi este cuprinsă în lista cărţilor canonice ale Sfinţilor Părinţi: Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului şi Grigore de Nazianz

Timpul si locul

Epistola este scrisa de sfântul apostol Pavel în răstimpul călătoriei a treia misionare, în anul 54 sau 55, din Efes.

Calitatea de apostol al lui Pavel

Sfântul Pavel se adresează creştinilor din Galatia, arătându-şi titlul de apostol pe care nu-l deţine de la oameni, ci de la Domnul Hristos: „Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Iisus Hristos şi prin Dumnezeu- Tatăl care L-a înviat pe El din morţi” (I, 1). Titlul de „apostol” apare alături de numele Sfântului Pavel în aproape toate epistolele pauline, excepţie făcând epistola I către Tesaloniceni şi episola II Tesaloniceni, Filipeni şi Filimon, cât şi cea către Evrei, care nu are parte introductivă. În această epistolă, către Galateni, acest titlu are însă o semnificaţie aparte. Aşa cum rezultă din epistolă, adversarii Sfântului Pavel îi contestau calitatea de apostol întrucât nu făcea parte din grupul celor 12 ucenici şi nu fusese martor al activităţii Mântuitorului.

Ereziile din Galatia sunt cunoscute

Epistola este scrisă în numele apostolului şi al tuturor fraţilor care se aflau în preajma lui: „şi toţi fraţii care sunt împreună în mine” (I, 2), în cazul de faţă toţi creştinii din Efes. Această menţiune nu este fără importanţă. El vrea să spună că cele petrecute în Galatia sunt cunoscute de toţi creştinii din Efes şi că toţi aceştia condamnă pe învăţătorii mincinoşi, dar şi slăbiciunea galatenilor. În nicio scrisoare n-a făcut aşa, zice Sfântul Ioan Hrisostom. Numai uneori a menţionat numele a două sau trei persoane. Aici aminteşte o întreaga mulţime, vrând să arate că mulţi sunt de părerea sa ... că cele scrise exprimă şi părerea altora”.

Tulburările cuprinseseră multe biserici

Se adresează „Bisericilor Galatiei” (vers. 2). Din acest mod de adresare, la plural, rezultă că tulburările din Galatia cuprinseseră mai multe comunităţi şi că epistola era o circulară adresată tuturor. La numele Bisericii nu mai apare nici una din aprecierile obişnuite: „Biserica lui Dumnezeu”; „fraţilor”; „sfinţilor” (compară 1Cor. 1, 2; 2 Cor. 1, 1) şi nici un cuvânt de laudă la adresa cititorilor. De asemenea, nu apare obişnuita rugăciune de mulţumire către Dumnezeu pentru credinţa şi râvna credincioşilor galateni, cum face în alte epistole. Această răceală este explicabilă prin tulburările ce avuseseră loc în Biserica lor. Salutarea este lărgită prin arătarea raportului care există între Mântuitorul şi lume: „Har vouă şi pace de la Dumnezeu - Tatăl şi de la Domnul nostru Iisus Hristos, cel ce s-a dat pe Sine pentru păcatele noastre, ca să ne scoată din acest veac rău de acum, după voia Dumnezeului şi Tatălui nostru, Căruia fie-i slavă în vecii vecilor. Amin! (vers. 3-5). Este singura introducere din epistolele pauline care se încheie astfel. Ea înlocuieşte obişnuita rugăciune de mulţumire pentru credinţa cititorilor. Din cele ce urmează, această lipsă este explicabilă. Trebuind să dojenească pe galateni pentru căderea lor de la Evanghelie, Apostolul nu putea să fie mulţumit de credinţa lor.

Acuzele la adresa lui Pavel

Din Gal. 1. 7 şi 5; 9-13, rezultă că anumiţi învăţători mincinoşi, în absenţa Apostolului, au pătruns în mijlocul credincioşilor din Galatia, reuşind să strecoare în sufletul unora îndoieli despre originea dumnezeiască a apostolatului Sfântului Pavel şi despre autenticitatea Evangheliei propovăduită de el. Aceşti iudaizanţi afirmau că galatenii, primind botezul şi Evanghelia de la Pavel, sunt numai pe jumătate creştini; pentru a fi pe deplin creştini, ei trebuie să primească legea mozaică[1], adică tăierea împrejur[2] şi sărbătorile iudaice[3] Sfântul Pavel nu le-ar fi spus toate acestea de la început- spun iudaizanţii-, pentru a-i putea câştiga mai uşor. De altfel, ziceau ei, Sfântul Pavel nu poate fi socotit Apostol al Mântuitorului, fiindcă nici nu L-a cunoscut şi nu i-a urmat Lui.

Mărturisirea lui Pavel

Apostolul Pavel le spune că evanghelia propovăduită de el nu este de obârşie omenească pentru că nu a primit-o, nici nu a învăţat-o de la vreun om, ci a primit-o prin descoperirea lui Iisus Hristos. Acest lucru îl mai spusese şi în Prima epistolă către corinteni[4] El se referă implicit la minunea de pe drumul Damascului, când Iisus îi spune misiunea pe care i-o încredinţează [5], dar şi la alte revelaţii, pe care le menţionează şi în alte locuri ale Noului Testament, cum ar fi cea descrisă în a doua Epistolă către corinteni[6] etc. El le aminteşte de faptul că înainte de a se converti el prigonea peste măsură Biserica lui Dumnezeu şi făcea prăpăd în ea, de faptul că era mai înaintat în religia iudeilor decât erau mulţi din neamul lui de vârsta lui, că era însufleţit de o râvnă nespus de mare pentru datinile strămoşeşti.[7] Iar când Dumnezeu a găsit cu cale să descopere în el pe Fiul Său ca să- L vestească printre neamuri, apostolul n-a întrebat pe niciun om, nici nu a mers la Ierusalim la cei ce au fost apostoli înaintea lui, ci s-a dus în Arabia. Apoi s-a întors din nou la Damasc. După trei ani s-a dus la Ierusalim să facă cunoştinţă cu Chifa (Petru) şi a rămas acolo 15 zile. El n-a văzut pe nici unul dintre apostoli decât pe Iacov, ruda Domnului. După aceea, el s-a dus în ţinuturile Siriei şi Ciliciei şi era încă necunoscut la faţă Bisericilor lui Hristos care erau în Iudeea. Acestea auzeau doar spunându-se că cel ce prigonea pe creştini, acum propovăduia credinţa pe care vroia s-o nimicească odinioară şi slăveau pe Dumnezeu din pricina lui. Pavel îşi ia pe Dumnezeu ca martor că nu minte. [8] După 14 ani s-a suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba, în urma unei descoperiri, şi le-a arătat celor de acolo evanghelia propovăduită între Neamuri, îndeosebi celor mai cu vază.[9] Apostolul menţionează că nici chiar Tit care era cu el, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur. El evocă faptul că atunci când au văzut că lui îi încredinţase evanghelia pentru cei netăiaţi împrejur (după cum lui Petru îi fusese încredinţată evanghelia pentru cei tăiaţi împrejur). Când au cunoscut harul care-i fusese dat, Iacov, Chifa şi Ioan, care erau priviţi ca stâlpi, au fost de acord ca el şi cu Barnaba să meargă la cei netăiaţi împrejur iar ei la cei tăiaţi împrejur. Le-au mai spus să-şi aducă aminte de săraci, ceea ce Pavel a căutat să facă.[10]

Libertate pentru slujirea aproapelui în iubire

Apostolul Pavel le spune fraţilor creştini că ei au fost chemaţi la libertate. Dar avertizează apostolul Pavel ,, Numai nu faceţi din libertate o pricină ca să trăiţi pentru firea pământească, ci slujiţi-vă unii altora în dragoste./Căci toată Legea se cuprinde într-o singură poruncă: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.`/Dar dacă vă muşcaţi şi vă mâncaţi unii pe alţii, luaţi seama să nu fiţi nimiciţi unii de alţii.”[11]

Duhul împotriva firii pământeşti

Apostolul Pavel le spune să umble cârmuiţi de Duhul şi să nu împlinească poftele firii pământeşti. Căci firea pământească (stricată, căzută) pofteşte împotriva Duhului iar Duhul împotriva firii pământeşti. Astfel că nu puteţi face tot ce voiţi. [12] Faptele firii pământeşti sunt următoarele: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea,[13], închinarea la idoli, vrăjitoria, vrajbele[14], certurile [15] zavistiile[16], mâniile[17], neînţelegerile[18] dezbinările[19], certurile de partide[20], pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările [21] şi alte lucruri asemănătoare cu acestea. Apostolul Pavel spune, aşa şi spune că a mai făcut-o [22], că cei ce fac astfel de lucruri, nu vor moşteni Împărăţia lui Dumnezeu.[23] Roada Duhului, dimpotrivă, este: dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare[24], bunătatea[25], facerea de bine [26], credincioşia,/blândeţea[27], stăpânirea de sine.[28] [29] El adaugă că cei ce sunt ai lui Iisus Hristos şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei.[30] El îi mai îndeamnă şi să nu umble după o slavă deşartă, întărâtându-se unii pe alţii şi pizmuindu-se unii pe alţii.[31]

Atitudinea faţă de cel ce greşeşte

Apostolul Pavel le spune fraţilor creştini că, dacă un om cade deodată în vreo greşeală, ei, care sunt duhovniceşti, să-l ridice cu duhul blândeţii. Iar cel care-l ridică să ia seama (să vegheze) ca să nu fie ispitit şi el.[32]

Atitudinea faţă de propria persoană

Dacă vreunul crede că este ceva, măcar că nu este nimic-spune apostolul Pavel-se înşeală singur. Fiecare să-şi cerceteze(ESV, NIVUK-test, ASV-prove) fapta lui, şi atunci va avea cu ce să se laude numai în ceea ce-l priveşte pe el, şi nu cu privire la alţii (nu comparându-se cu alţii). Căci fiecare îşi va purta sarcina lui însuşi.[33]

Atitudinea faţă de învăţători

Cine primeşte învăţătura în Cuvânt, să facă parte din toate bunurile sale şi celui ce-l învaţă.[34]

Ce seamănă omul, aceea va secera

Apostolul le spune să nu se lase înşelaţi: Dumnezeu nu se lasă să fie batjocorit. Ce seamănă omul, aceea va secera. Cine seamănă în firea lui pământească, va secera din firea lui pământească putrezirea, dar cine seamănă în Duhul, va secera din duhul viaţa veşnică. Astfel el le spune apostolilor să nu obosească în facerea binelui căci la vremea potrivită ei vor secera dacă nu vor cădea de oboseală. Aşadar, cât au prilej, să facă bine la toţi şi mai ales fraţilor în credinţă.[35]

Note

  1. Gal3.2-5
  2. Gal5.2
  3. Gal4.10
  4. 1Cor11.23
  5. FA26.12-18
  6. 2. Cor12, 2-10
  7. Gal1.13-14
  8. Gal1.15-24
  9. Gal2.1-2
  10. Gal2.3-10
  11. Gal5.13-15
  12. Gal 5.16-17
  13. ESV- sexual imorality, impurity, sensuality, NIVUK- sexual immorality, impurity and debauchery;ASV- fornication, uncleanness, lasciviousness
  14. ESV-enmiy, NIVUK-hatred, ASV-enmities
  15. ESV, ASV-strife, NIVUK-discord
  16. ESV, NIVUK- jealousy, ASV-jealousies
  17. ESV-anger, NIVUK-rage, ASV-wrath
  18. ESV-rivalries, NIVUK-selfish ambition,ASV-factions
  19. ESV, NIVUK-dissensions, ASV- divisons
  20. ESV-divisons, NIVUK-factions, ASV-parties
  21. ESV, NIVUK-orgies, ASV-reveillings
  22. 1 Cor 6.9, Efes 5.5-6
  23. Gal 5.19-21
  24. ESV, NIVUK-patience, ASV-long-suffering
  25. ESV, NIVUK, ASV-kindness
  26. ESV, NIVUK, ASV- goodness
  27. ESV, NIVUK- gentleness, ASV-meekness
  28. ESV-self-control
  29. Gal 5.22-23
  30. Gal 5.24
  31. Gal 5.26
  32. Gal 6.1
  33. Gal 6.3-5
  34. Gal6.6
  35. Gal 6.7-10

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 236-246, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  3. Noul Testament comentat, pag319-329, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia doua revizuită şi îmbunătăţită,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9
  4. English Standard Version Bible, 1971