Modificări

Salt la: navigare, căutare

Epistola către Efeseni a Sfântului Apostol Pavel

7 octeți adăugați, 30 iunie 2011 07:23
fără descrierea modificării
===Argumente interne===
[[Apostolul Pavel]] arată că el este autorul epistolei în 1.1 şi 3.1.
===Argumente externe===
Prima vizită (scurtă) a lui Pavel la Efes a avut loc în timpul celei de-a doua călătorii misionare, la întoarcerea din Corint, în drum spre Ierusalim<ref>F.Ap. 18, 18-22</ref> El a discutat puţin cu iudeii în sinagogă, dar, deşi aceştia au insistat să mai rămână, Pavel pleacă, cu promisiunea că, dacă Dumnezeu va voi, va reveni. El lasă acolo pe Aquila şi Priscila, cu care venise din Corint.
In cea de-a treia călătorie misionară, Pavel merge la Efes unde rămâne aproape 3 ani <ref>FA20.31</ref>, vestind cuvântul lui Dumnezeu în întregul ţinut al Asiei <ref>F.Ap. 19, 1, 10; 20, 31</ref> Aici are loc coborârea [[Duhul Sfânt|Duhului Sfânt]] peste cei 12 [[ucenic]]i, care nu auziseră de Duhul Sfânt, ci primiseră doar botezul lui [[Ioan Botezătorul|Ioan]]. Când Duhul Sfânt se pogoară peste ei aceştia încep să vorbeasc în alte limbi şi să proorocească <ref>F.Ap. 19, 1-7</ref> Apoi Pavel vorbeşte trei luni în sinagoga iudeilor despre [[împărăţia lui Dumnezeu]], căutând să înduplece pe cei ce-l ascultau <ref>F.Ap.19, 8</ref>, după care, forţat de împietrirea şi [[necredinţa]] unora care şi vorbeau de rău Calea Domnului, mută biserica în şcoala lui Tiranus, unde continuă să-i învete timp de 2 ani <ref>F.Ap. 19, 9-10</ref> O răscoală impotriva lui din partea meştesugarilor de idoli ai zeiţei Diana îl face pe Pavel să plece din Efes<ref>F.Ap. 19, 23-20, 1).</ref> Spre sfârşitul celei de-a treia călătorii misionare a lui, Pavel se opreşte la Milet, unde se întâlneşte cu liderii bisericii din Efes. După ce le aminteşte de exemplul pe care el li l-a dat cât a fost cu ei, Pavel îi îndeamnă să-şi ducă la îndeplinire în mod corect responsabilităţile care le au, de a păstori Biserica şi îi avertizează de pericolul învăţăturilor greşite care se vor infiltra în biserică.<ref>F.Ap. 20, 17-38</ref>
==Destinatari==
Sunt câteva motive care conduc la ideea că epistola a fost destinată nu doar bisericii din Efes, ci şi mai multor biserici din Asia Mică din jurul Efesului. Manuscrisele timpurii nu conţin expresia „în Efes” din cap.1, versetul 1. Codicii Sinaiticus şi Vaticanus nu conţin menţiunea în Efes şi lipsa persistă şi la unii Sfinţi Părinţi şi scriitori bisericeşti ca [[Origen]], Sf. [[Vasile cel Mare]] şi [[Ieronim]]. Forma în care este adresată este mai generală decât în alte epistole şi nu există salutări adresate personal. Este probabil ca aceasta să fie scrisoarea despre care Pavel le spune Colosenilor că le va veni din Laodicea<ref>Coloseni 4, 16</ref>Datorită faptului că Efesul era oraşul cel mai important din zona respectivă şi un centru misionar al lui Pavel <ref>F.Ap. 19, 1, 8-10</ref>, este probabil ca scribii să fi atribuit epistola Efesenilor. Totul porneşte de la constatarea că expresia „în Efes” (1, 1) lipseşte din cele mai vechi manuscrise ale Epistolei şi că ea a fost introdusă de cei ce au alcătuit Corpus Paulinum (totalitatea scrierilor pauline adunate la un loc), către sfârşitul secolului I sau primul sfert al secolului II. Ipoteza că Epistola ar fi o „scrisoare enciclică” a lui Pavel către Bisericile din Asia nu are argumente convingătoare. Mult mai aproape de adevăr pare teza teologilor catolici şi ortodoxşi: în realitate, această Epistolă le-a fost adresată creştinilor din Laodiceea <ref>Col. 4, 16</ref>; cu vremea, Biserica din Laodiceea decade atât de mult încât Domnul o avertizează că „o va lepăda din gura Sa”, ca pe una ce nu e nici rece, nici fierbinte, ci numai căldicică <ref>Ap 3, 14-16</ref>; în consecinţă, ei i se aplică sancţiunea numită damnatio memoriae (condamnarea la uitare) sau erasio nominins (stergerea numelui, a pomenirii) prin înlocuirea numelui ei cu acela al Bisericii din Efes, comunitate care-şi câştigase o mare strălucire în lumea creştină primară, strălucire ce i se datora, fără îndoială, şi conducătorului ei duhovnicesc de la sfarşitul primului secol, sfântul apostol şi evanghelist [[apostolul Ioan|Ioan]].
Biserica din Efes apare în Ap.2 unde este mustrată pentru faptul că şi-a părăsit dragostea dintâi. Această mustrare vine la 28 de ani după scrierea ultimei epistole a lui Pavel, cea către Timotei, responsabilul din Efes. La fel, în Ap.2, 3 sunt mustrate şi alte biserici din Asia Mică împreună cu cea din Efes.Studiind epistola către Efeseni, intuim că Biserica de acolo era una bună, dar, într-o anumită ocazie, Pavel a avertizat-o despre pericolul căderii:.<ref>F.A.20, 29, 30.</ref>
==Data şi locul scrierii==
Efeseni este una din cele 4 epistole din inchisoare <ref>Ef. 3.1; 4.1; 6.20</ref>, celelalte 3 fiind Filipeni, Coloseni şi Filimon. Consensul general este că aceste epistole au fost scrise în timpul prizonieratului la Roma <ref>F.Ap. 28, 16, 30-31</ref>, între anii 61-63. Epistola a fost dusă de Tihic care a dus şi [[Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel|Epistola către Coloseni]] . <ref>Ef. 6, 21-22, Col. 4, 7-9</ref>
În primele 3 capitole apostolul Pavel vorbeşte de mântuirea prin har, prin [[credinţa|credinţă]]<ref>cap2</ref> şi nu prin fapte ,,ca să nu se laude nimeni” <ref>Efes2.9</ref> şi despre Hristos în general <ref>cap1,2,3,4</ref>El este cel care, prin puterea care lucrează în creştini, poate să facă nespus mai mult decât cer sau gândesc oamenii.<ref>Efes3.20</ref>
Este un singur trup, un singur Duh, după cum există. o singură [[nădejdea|nădejde]] a chemării apostolilor./Este un singur Domn, o singură [[credinţa|credinţă]], un singur [[botez]]./Este un singur Dumnezeu şi Tată al tuturor, care este mai presus de toţi, care lucrează prin toţi şi care este în toţi. Dar fiecăruia din apostoli harul i-a fost dat după măsura darului lui Hristos. Şi darul acesta i-a făcut pe unii apostoli, pe alţii prooroci, pe alţii evanghelişti, pe alţii păstori şi învăţători.<ref>Efes4.4-11</ref>
==Maturizare spirituală==
Creştinii aspiră la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos pentru ca să nu mai fie copii, plutind încoace şi încolo, purtaţi de orice vânt de învăţătură, de [[minciuna|viclenia]] oamenilor, de meşteşugirea planurilor lor înşelătoare. Ei trebuie să fie credincioşi [[adevăr]]ului, în [[iubirea|dragoste]] şi să crească în toate privinţele ca să ajungă la Cel ce este Capul, adică la Hristos. <ref>Efes4.13-15</ref>
==Înnoirea după chipul lui Dumnezeu==
==Evitarea curviei, necurăţiei şi a lăcomiei de avere sau a celei de vin==
[[Desfrânarea|Curvia]] sau orice altfel de necurăţie sau [[iubirea de arginţi|lăcomia de avere]] nici nu trebuie pomenite între creştini, aşa cum se cuvine unor [[sfinţi]] căci [[apostol]]ii ştiu ,,că niciun curvar, niciun stricat, niciun lacom de avere, care este un închinător la idoli, n'are parte de moştenire în Împărăţia lui Hristos şi a lui Dumnezeu.”. Nimeni nu trebuie să-i înşele pe apostoli cu vorbe deşerte căci din pricina acestor lucruri (curvia, necurăţia, lăcomia de avere) vine mânia lui Dumnezeu peste oamenii neascultători.<ref>Efes5.3,5</ref>
De asemenea, creştinii trebuie să nu se [[lăcomia|îmbete cu vin]] căci aceasta este depravare (ESV, NIVUK-debauchery) ci, dimpotrivă, să fie plini de Duh.<ref>Efes5.18</ref>
==Vorbe==
Fiindcă creştinii sunt chemaţi să se înnoiască în duhul minţii lor şi să se îmbrace în omul cel nou, făcut după chipul lui [[Dumnezeu]], de o neprihănire şi sfinţenie pe care o dă [[adevăr]]ul, ei trebuie să se lase de [[minciuna|minciună]]. ,,Fiecare dintre voi să spună aproapelui său adevărul``, pentru că suntem mădulare unii altora.-spune apostolul Pavel.<ref>Efes4.23-25</ref>
Apostolul Pavel îi povăţuieşte ca niciun cuvânt stricat să nu le iasă din gură, ci unul bun, pentru zidire, după cum e nevoie, ca să dea har celor ce-L aud.<ref>Efes4.29</ref>
Nu trebuie să se audă nici cuvinte porcoase<ref>ESV, ASV-no filthiness, NIVUK-obscene</ref>, nici vorbe nechibzuite <ref>ESV, NIVUK, ASV-foolish)</ref>, nici glume proaste care nu sunt cuviincioase<ref>ESV- crude joking, NIVUK-coarse joking, ASV- jesting</ref>, ci mai degrabă cuvinte de [[mulţumirea|mulţumire]].<ref>Efes5.4</ref>
==Cercetarea (discernerea)==
Apostolul Pavel le spune apostolilor să cerceteze ceea ce este plăcut Domnului.<ref>ESV-try to discern, NIVK- find out, ASV-proving</ref><ref>Valeriu Anania, nota1, pag335: punând la încercare prin spirit de discernământ, vezi Rom2.18 şi nota; aplicând criteriile evanghelice la imensa varietate a gândurilor şi faptelor omeneşti.</ref><ref>Efes5.10</ref>
==Veghea înţeleaptă şi înţelegerea voii Domnului==
==Către bărbaţi==
Bărbaţii trebuie să-şi iubească nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea…<ref>Efes5.25-27</ref> , cum îşi iubesc trupurile (pe care le îngrijesc şi le hrănesc şi pe care nu le urăsc niciodată),<ref>Efes5.28-29</ref>, cum se iubesc pe sine.<ref>Efes5.29,33</ref> Omul va lăsa pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de nevasta sa şi vor fi un singur trup ([[Căsătorie|taina căsătoriei]].<ref>Efes5.31</ref>
==Către copii==
5.288 de modificări

Meniu de navigare