Epistola către Diognet: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m (Actualizare link-uri. Corectare diacritice.)
(completare)
 
(Nu s-au afișat 3 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Epistola către Diognet''' este o scriere a epocii [[Părinții apostolici|Părinților apostolici]].
+
'''Epistola către Diognet''' este o scriere a epocii [[Părinții apostolici|Părinților apostolici]]. Deși poartă titlul de „epistolă”, scrierea este considerată a fi o [[Apologetică|apologie]] din genul ''protrepsis'' (gr. πρότρεψις), îndemnând audiența la un nou mod de viață, i.e. cel creștin. Diferiți [[Patrologie|patrologi]] situează scrierea între anii 130 și 200. Autorul scrierii a rămas până astăzi necunoscut.
  
 
:„Creștinii nu trăiesc deosebiți de ceilalți oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în orașe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viață străină. Învățătura lor nu e descoperită de gândirea și cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotință; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învățătură omenească. Locuiesc în orașe grecești și barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băștinașilor și în îmbrăcăminte și în hrană și în celălalt fel de viață, dar arată o viețuire minunată și recunoscută de toți ca nemaivăzută. Locuiesc în țările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile.” — ''Epistola către Diognet'', V.1-10 (trad. rom.: Dumitru Fecioru)
 
:„Creștinii nu trăiesc deosebiți de ceilalți oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în orașe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viață străină. Învățătura lor nu e descoperită de gândirea și cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotință; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învățătură omenească. Locuiesc în orașe grecești și barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băștinașilor și în îmbrăcăminte și în hrană și în celălalt fel de viață, dar arată o viețuire minunată și recunoscută de toți ca nemaivăzută. Locuiesc în țările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile.” — ''Epistola către Diognet'', V.1-10 (trad. rom.: Dumitru Fecioru)
  
[[Categorie:Literatură creştină]]
+
==Surse==
 +
* ''Scrierile Părinţilor apostolici'', traducere, note şi indice de Pr. [[Dumitru Fecioru]], Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (PSB) nr. 1, reeditat de EIBMBOR în anul 1995.
 +
 
 +
 
 +
 
 +
[[Categorie:Literatură creștină]]
 +
[[Categorie:Părinți apostolici]]
 +
[[Categorie:Texte]]

Versiunea curentă din 7 februarie 2024 14:14

Epistola către Diognet este o scriere a epocii Părinților apostolici. Deși poartă titlul de „epistolă”, scrierea este considerată a fi o apologie din genul protrepsis (gr. πρότρεψις), îndemnând audiența la un nou mod de viață, i.e. cel creștin. Diferiți patrologi situează scrierea între anii 130 și 200. Autorul scrierii a rămas până astăzi necunoscut.

„Creștinii nu trăiesc deosebiți de ceilalți oameni nici prin pământul pe care trăiesc, nici prin limbă, nici prin îmbrăcăminte. Nu locuiesc în orașe ale lor, nici nu se folosesc de o limbă deosebită, nici nu duc o viață străină. Învățătura lor nu e descoperită de gândirea și cugetarea unor oameni, care cercetează cu nesocotință; nici nu o arată, ca unii, ca pe o învățătură omenească. Locuiesc în orașe grecești și barbare, cum le-a venit soarta fiecăruia; urmează obiceiurile băștinașilor și în îmbrăcăminte și în hrană și în celălalt fel de viață, dar arată o viețuire minunată și recunoscută de toți ca nemaivăzută. Locuiesc în țările în care s-au născut, dar ca străinii; iau parte la toate ca cetățeni, dar pe toate le rabdă ca străini; orice țară străină le e patrie, și orice patrie le e țară străină. Se căsătoresc ca toți oamenii și nasc copii, dar nu aruncă pe cei născuți. Întind masă comună, dar nu și patul. Sunt în trup, dar nu trăiesc după trup. Locuiesc pe pământ, dar sunt cetățeni ai cerului. Se supun legilor rânduite de stat, dar, prin felul lor de viață, biruiesc legile.” — Epistola către Diognet, V.1-10 (trad. rom.: Dumitru Fecioru)

Surse

  • Scrierile Părinţilor apostolici, traducere, note şi indice de Pr. Dumitru Fecioru, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 1979, colecţia „Părinţi şi scriitori bisericeşti” (PSB) nr. 1, reeditat de EIBMBOR în anul 1995.