Epistola către Coloseni a Sfântului Apostol Pavel: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Pagină nouă: {{Noul Testament}} '''Epistola către Coloseni''' este una din cele paispreze epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. Epistola către ...)
 
m
(Nu s-au afișat 6 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
 
{{Noul Testament}}
 
{{Noul Testament}}
'''Epistola către Coloseni''' este una din cele paispreze epistole ale sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Epistola către Coloseni este din epistolele numite ale captivităţii, iar din punct de vedere doctrinar, este o epistolă hristologică. Epistola cuprinde o parte din învăţătura creştină despre [[Iisus Hristos]], înlăturând unele din [[erezie|ereziile]]
+
'''Epistola către Coloseni''' este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Epistola către Coloseni este din epistolele numite ale captivității, iar din punct de vedere doctrinar, este o epistolă hristologică. Epistola cuprinde o parte din învățătura creștină despre [[Iisus Hristos]], înlăturând unele din [[erezie|ereziile]]
vremii, îndeamnă la distrugerea mădularelor pământeşti ([[păcat]]ele) şi îmbrăcarea în haina [[virtuţi]]lor creştine. Ea conţine şi o suită de îndemnuri şi sfaturi pentru soţii şi soţi, copii şi părinţi, robi şi stăpâni dar şi pentru [[preot|preoţi]]. Epistola face referire la profesia de medic a apostolului [[apostolul Luca|Luca]].
+
vremii, îndeamnă la distrugerea mădularelor pământești ([[păcat]]ele) și îmbrăcarea în haina [[virtuți]]lor creștine. Ea conține și o suită de îndemnuri și sfaturi pentru soții și soți, copii și părinți, robi și stăpâni dar și pentru [[preot|preoți]]. Epistola face referire la profesia de medic a apostolului [[apostolul Luca|Luca]].
 
 
  
 
==Autenticitatea==
 
==Autenticitatea==
Linia 8: Linia 7:
 
===Argumente externe===
 
===Argumente externe===
  
[[Clement Romanul]] citează cuvinte din Epistola către Coloseni iar epistola către Barnaba face aluzii la unele expresii din această epistolă. [[Iustin Martirul]] şi [[Teofil al Antiohiei]] cunosc epistola şi citează expresii din ea. Sfântul Irineu, [[Tertulian]] şi [[Clement al Alexandriei]] folosesc unele expresii hristologice din ea şi o socotesc ca aparţinând apostolului Pavel. [[Eusebiu al Cezareii]] ne informează că originea ei paulină n-a fost niciodată pusă la îndoiala în primele veacuri.  
+
[[Clement Romanul]] citează cuvinte din Epistola către Coloseni iar epistola către Barnaba face aluzii la unele expresii din această epistolă. [[Iustin Martirul]] și [[Teofil al Antiohiei]] cunosc epistola și citează expresii din ea. Sfântul Irineu, [[Tertulian]] și [[Clement al Alexandriei]] folosesc unele expresii [[Hristologie|hristologice]] din ea și o socotesc ca aparținând apostolului Pavel. [[Eusebiu al Cezareii]] ne informează că originea ei paulină n-a fost niciodată pusă la îndoiala în primele veacuri.  
Ea există şi în traducerile vechi ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]], cea siriacă şi cea latină. Este prezentă, de asemenea, în [[Fragmentul Muratori]], ca şi în lista cărţilor canonice ale Sf. Părinţi: [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie Cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi [[Grigore de Nazianz]].
+
 
 +
Ea există și în traducerile vechi ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]], cea siriacă și cea latină. Este prezentă, de asemenea, în [[Fragmentul Muratori]], ca și în lista cărților canonice ale Sf. Părinți: [[Atanasie al Alexandriei|Atanasie Cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] și [[Grigore de Nazianz]].
  
 
===Argumente interne===
 
===Argumente interne===
  
Sfântul apostol Pavel îşi pune numele în fruntea ei. Limba, stilul, doctrina arată un autor comun cu celelalte epistole şi anume apostolul Pavel.
+
Sfântul apostol Pavel își pune numele în fruntea ei. Limba, stilul, doctrina arată un autor comun cu celelalte epistole și anume apostolul Pavel.
Exegeţii ortodocşi arată că un falsificator nu putea scrie o epistolă către coloseni din pricina faptului că localitatea nu este menţionată nicăieri în Noul Testament şi este o localitate foarte mică.
+
Exegeții ortodocși arată că un falsificator nu putea scrie o epistolă către coloseni din pricina faptului că localitatea nu este menționată nicăieri în Noul Testament și este o localitate foarte mică.
  
==Data şi locul==
+
==Data și locul==
 +
Epistola este scrisă de sf. apostol Pavel cel mai probabil la [[Roma]], în timpul primei sale captivități (61-63), sau chiar mai înainte, la [[Cezareea]] (58-60)<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire du Nouveau Testament'', Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 174</ref>.
  
Ea este scrisă de apostol la Roma, în timpul primei sale captivităţi, pe la anul 63.  
+
==Motivul și scopul==
 +
Epistola este trimisă Bisericii din Colose cu ocazia unei crize de tip doctrinal apărută în comunitate<ref>Xavier Léon-Dufour, ''Dictionnaire...'', p. 174</ref>.
  
 
==Colosenii==
 
==Colosenii==
 +
:''A se vedea articolul dedicat: '''[[Colose]]'''.''
 +
Colose era un orășel din Asia Mică, situat la 200 km est de Efes și în imediata vecinătate a altor două localități cam de aceeași mărime și importanță, Laodiceea și Ierapole. El se afla pe teritoriul Frigiei, ținut al provinciei proconsulare Asia; Frigia era patria zeiței Cybela, în jurul căreia se consuma unul din cultele orgiastice ale religiilor mistice orientale. Astfel, Colosenii erau politeiști și vorbeau limba greacă comună, dar orașul avea și o însemnată comunitate evreiască. În Antichitate, Colose cunoscuse o deosebită înflorire economică și culturală. În sec. V î.d.Hr., Herodot îl numea „cetate importantă”, iar Xenofon îl considera, ceva mai târziu, „oraș mondial, plăcut și mare”. Datorită poziției sale, fiind străbătut de importantul drum comercial care lega Vestul cu Estul, Colose a devenit un puternic centru comercial, însă odată cu devierea acestei rute comerciale, alte două orașe vecine, Laodiceea și Ierapole, l-au depășit ca înflorire comercială.
  
Colose era un orăşel din Asia Mică, situat la 200 km est de Efes şi în imediata vecinătate a altor două localităţi cam de aceeaşi mărime şi importanţă, Laodiceea şi Ierapole. El se afla pe teritoriul Frigiei, ţinut al provinciei proconsulare Asia; Frigia era patria zeiţei Cybela, în jurul căreia se consuma unul din cultele orgiastice ale religiilor mistice orientale. Astfel, Colosenii erau politeişti şi vorbeau limba greacă comună, dar oraşul avea şi o însemnată comunitate evreiască. În Antichitate, Colose cunoscuse o deosebită înflorire economică şi culturală. În sec. V î.d.Hr., Herodot îl numea „cetate importantă”, iar Xenofon îl considera, ceva mai târziu, „oraş mondial, plăcut şi mare”. Datorită poziţiei sale, fiind străbătut de importantul drum comercial care lega Vestul cu Estul, Colose a devenit un puternic centru comercial, însă odată cu devierea acestei rute comerciale, alte două oraşe vecine, Laodiceea şi Ierapole, l-au depăşit ca înflorire comercială.
+
==Credință, dragoste și nădejde==
 
 
==Credinţă, dragoste şi nădejde==
 
  
Pavel şi Timotei spun că au auzit de [[credinţa]] în [[Iisus Hristos|Hristos Iisus]] a colosenilor, despre [[iubirea|dragostea]] pe care o au faţă de toţi [[sfinţi]]i din pricina [[nădejdea|nădejdii]] care îi aşteaptă în ceruri şi despre care au auzit înainte în cuvântul adevărului [[evanghelie]]i, care a ajuns până la ei şi este în toată lumea, unde dă roade şi merge crescând. Şi aceasta s-a întâmplat din ziua în care au auzit şi au cunoscut harul lui [[Dumnezeu]], în [[adevăr]], aşa cum au învăţat de la Epafras, tovarăş de slujbă iubit de Pavel şi apropiaţii săi şi un credincios slujitor al lui Hristos pentru coloseni.<ref>Col1.4-6</ref>
+
Pavel și Timotei spun că au auzit de [[credința]] în [[Iisus Hristos|Hristos Iisus]] a colosenilor, despre [[iubirea|dragostea]] pe care o au față de toți [[sfinți]]i din pricina [[nădejdea|nădejdii]] care îi așteaptă în ceruri și despre care au auzit înainte în cuvântul adevărului [[evanghelie]]i, care a ajuns până la ei și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând. Și aceasta s-a întâmplat din ziua în care au auzit și au cunoscut harul lui [[Dumnezeu]], în [[adevăr]], așa cum au învățat de la Epafras, tovarăș de slujbă iubit de Pavel și apropiații săi și un credincios slujitor al lui Hristos pentru coloseni.<ref>Co l1.4-6</ref>
  
==Cerere şi rugăciune pentru noi virtuţi==  
+
==Cerere și rugăciune pentru noi virtuți==  
  
Apostolul Pavel spune că ei se roagă şi cer de la Dumnezeu ca locuitorii coloseni să se umple de cunoştinţa voii Lui, în orice fel de [[înţelepciunea|înţelepciune]] şi pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuţi în orice lucru: aducând roade in tot felul de fapte bune, crescând în cunoştinţa voii lui Dumnezeu, întăriţi, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice [[răbdarea|răbdare]] şi îndelungă răbdare, cu [[bucuria|bucurie]], [[mulţumirea|mulţumind]] Tatălui, care i-a învrednicit să aibă parte de moştenirea [[sfinţi]]lor, în lumină.<ref>Col1.6-12</ref>
+
Apostolul Pavel spune că ei se roagă și cer de la Dumnezeu ca locuitorii coloseni să se umple de cunoștința voii Lui, în orice fel de [[înțelepciunea|înțelepciune]] și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, crescând în cunoștința voii lui Dumnezeu, întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice [[răbdarea|răbdare]] și îndelungă răbdare, cu [[bucuria|bucurie]], [[mulțumirea|mulțumind]] Tatălui, care i-a învrednicit să aibă parte de moștenirea [[sfinți]]lor, în lumină.<ref>Col 1.6-12</ref>
  
 
==Iisus Hristos==
 
==Iisus Hristos==
[[Dumnezeu]] a izbăvit oamenii de sub puterea întunericului şi i-a strămutat în împărăţia Fiului dragostei Lui, în care oamenii au răscumpărarea prin sângele lui, adică iertarea păcatelor.<ref>Col1.13-14</ref>  
+
[[Dumnezeu]] a izbăvit oamenii de sub puterea întunericului și i-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui, în care oamenii au răscumpărarea prin sângele lui, adică iertarea păcatelor.<ref>Col 1.13-14</ref>  
  
 
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. <ref>Col1.15</ref>  
 
El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. <ref>Col1.15</ref>  
  
Pentru că prin el au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri şi pe pământ, cele văzute şi cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El şi pentru El.<ref>Col1.16</ref>  
+
Pentru că prin el au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.<ref>Col1.16</ref>  
 +
 
 +
Trebuie să reținem din acest verset, citat mai sus, ca și lumea spiritelor (adică toate cetele de îngeri) a fost făcută prin Fiul lui Dumnezeu și pentru Fiul lui Dumnezeu. Unii coloseni rătăciți, numiți gnostici, ziceau că [[înger]]ii sunt niște emanații sau izvorâri din Dumnezeu, și nu creaturi. Alți rătăciți, pripășiți în Biserica din Colose mai profesau și un cult al îngerilor, pe care-i puneau alături sau poate chiar mai presus de Domnul Hristos. Acest cult al îngerilor crea pericolul de a despărți pe credincioșii din Colose de Unicul Cap al Bisericii, care este numai Domnul Hristos.
 +
El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.
  
Trebuie să reţinem din acest verset, citat mai sus, ca şi lumea spiritelor (adică toate cetele de îngeri) a fost făcută prin Fiul lui Dumnezeu şi pentru Fiul lui Dumnezeu. Unii coloseni rătăciţi, numiţi gnostici, ziceau că [[înger]]ii sunt nişte emanaţii sau izvorâri din Dumnezeu, şi nu creaturi. Alţi rătăciţi, pripăşiţi în Biserica din Colose mai profesau şi un cult al îngerilor, pe care-i puneau alături sau poate chiar mai presus de Domnul Hristos. Acest cult al îngerilor crea pericolul de a despărţi pe credincioşii din Colose de Unicul Cap al Bisericii, care este numai Domnul Hristos.
+
El este Capul trupului, al [[Biserica|Bisericii]]. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.<ref>Col1.18</ref> 
El este mai înainte de toate lucrurile şi toate se ţin prin El.  
 
  
El este Capul trupului, al [[Biserica|Bisericii]]. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.<ref>Col1.18</ref>
+
Sfântul Pavel mai adăugă, că Domnul Hristos este „Începutul, Întâiul–născut din morți...” (vers. 18), adică începătorul și temelia [[credința|credinței]] și a [[mântuire|mântuirii]] creștine, și cel dintâi care a ieșit din pântecele iadului, prin [[Învierea|învierea]] Sa din morți, fiind „începătură a învierii celor adormiți”<ref>1 Cor. 15. 20).</ref>  
  
Sfântul Pavel mai adăugă, că Domnul Hristos este „Începutul, Întâiul–născut din morţi...” (vers. 18), adică începătorul şi temelia [[credinţa|credinţei]] şi a [[mântuire|mântuirii]] creştine, şi cel dintâi care a ieşit din pântecele iadului, prin [[Învierea|învierea]] Sa din morţi, fiind „începătură a învierii celor adormiţi”<ref>1 Cor. 15. 20).</ref>
+
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu sine, atât ce este pe pământ cât și ce este în ceruri, făcând [[pacea|pace]], prin sângele [[crucea|crucii]] Lui și pe oameni, care odinioară erau străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele lor rele, El i-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să-i facă să se înfățișeze înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.  
  
Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El şi să împace totul cu sine, atât ce este pe pământ cât şi ce este în ceruri, făcând [[pacea|pace]], prin sângele [[crucea|crucii]] Lui şi pe oameni, care odinioară erau străini şi vrăjmaşi prin gândurile şi prin faptele lor rele, El i-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să-i facă să se înfăţişeze înaintea Lui sfinţi, fără prihană şi fără vină.
+
Acest lucru se va întâmpla negreșit, dacă vor rămâne și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să se abată de la nădejdea [[Evanghelie]]i, pe care au auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, și al cărei slujitor a fost făcut Pavel.<ref>Col 1.19-23</ref>  
Acest lucru se va întâmpla negreşit, dacă vor rămâne şi mai departe întemeiaţi şi neclintiţi în credinţă, fără să se abată de la nădejdea [[Evanghelie]]i, pe care au auzit -o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, şi al cărei slujitor a fost făcut Pavel.<ref>Col1.19-23</ref>  
 
  
Apostolul spune că se bucură pentru suferinţele lui şi că în trupul său, împlineşte ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica. <ref>Col1.24</ref>  
+
Apostolul spune că se bucură pentru suferințele lui și că în trupul său, împlinește ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica. <ref>Col1.24</ref>  
  
De la început se exclude presupunerea că patimile Mântuitorului ar fi insuficiente pentru mântuirea lumii şi că aceste lipsuri le-ar împlini Apostolul. Patimile Domnului au fost odată şi pentru totdeauna depline şi suficiente pentru a împăca pe om cu Dumnezeu. Meritele sau suferinţele oamenilor nu pot adăuga nimic, în această privinţă, la patimile lui Hristos. Mântuitorul a cerut, însă, de la urmaşii Săi să-şi ia fiecare „crucea” sa şi să-i urmeze. Fiecare apostol, fiecare creştin chiar, este deci dator să continue [[suferinţa|suferinţele]] lui Hristos în Biserică, adică în trupul mistic al Domnului, prin suferinţele pe care le îndură pentru credinţa sa în această viaţă. Pătimirile pentru credinţă dau creştinilor conştiinţa părtăşiei la suferinţele lui Hristos. Trupul Apostolului, care-i un mădular din trupul Bisericii, adică din trupul lui Hristos, îl leagă de patimile de pe cruce, prin suferinţele îndurate pentru vestirea Evangheliei. Biserica este zidită pe crucea Mântuitorului şi pe suferinţele [[martir]]ilor. Dacă nu toţi [[apostol]]ii au murit pentru Hristos, în schimb toţi au pătimit pentru El, fără excepţie.  
+
De la început se exclude presupunerea că patimile Mântuitorului ar fi insuficiente pentru mântuirea lumii și că aceste lipsuri le-ar împlini Apostolul. Patimile Domnului au fost odată și pentru totdeauna depline și suficiente pentru a împăca pe om cu Dumnezeu. Meritele sau suferințele oamenilor nu pot adăuga nimic, în această privință, la patimile lui Hristos. Mântuitorul a cerut, însă, de la urmașii Săi să-și ia fiecare „crucea” sa și să-i urmeze. Fiecare apostol, fiecare creștin chiar, este deci dator să continue [[suferința|suferințele]] lui Hristos în Biserică, adică în trupul mistic al Domnului, prin suferințele pe care le îndură pentru credința sa în această viață. Pătimirile pentru credință dau creștinilor conștiința părtășiei la suferințele lui Hristos. Trupul Apostolului, care-i un mădular din trupul Bisericii, adică din trupul lui Hristos, îl leagă de patimile de pe cruce, prin suferințele îndurate pentru vestirea Evangheliei. Biserica este zidită pe crucea Mântuitorului și pe suferințele [[martir]]ilor. Dacă nu toți [[apostol]]ii au murit pentru Hristos, în schimb toți au pătimit pentru El, fără excepție.  
  
Slujitorul ei a fost făcut Pavel, după isprăvnicia pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru oameni ca să întregească cuvântul lui Dumnezeu. El spune că se referă la taina ascunsă din veşnicii şi în toate veacurile, dar descoperită acum sfinţilor Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăţia slavei tainei acesteia între neamuri, adică Hristos cel dintru ei, [[nădejdea]] slavei. Pe Hristos îl propovăduiesc apostolii şi ei sfătuiesc pe orice om şi învaţă pe orice om, în toată [[înţelepciunea]], ca să înfăţişeze pe orice om desăvârşit în Hristos Iisus. La asta lucrează Pavel şi se luptă după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în el.<ref>Col1.25-29</ref>  
+
Slujitorul ei a fost făcut Pavel, după isprăvnicia pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru oameni ca să întregească cuvântul lui Dumnezeu. El spune că se referă la taina ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, adică Hristos cel dintru ei, [[nădejdea]] slavei. Pe Hristos îl propovăduiesc apostolii și ei sfătuiesc pe orice om și învață pe orice om, în toată [[înțelepciunea]], ca să înfățișeze pe orice om desăvârșit în Hristos Iisus. La asta lucrează Pavel și se luptă după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în el.<ref>Col 1.25-29</ref>  
  
Apostolul Pavel le spune să ia seama ca nimeni să nu-i fure cu filozofia şi cu o amăgire deşartă, după datina oamenilor, după stihiile lumii (alte traduceri: după învăţătirile începătoare, după înţelesurile cele slabe ale lumii, ESV-elemental spirits, elementary principles, NIVUK- basic principles) şi nu după Hristos.<ref>Col2.8</ref>
+
Apostolul Pavel le spune să ia seama ca nimeni să nu-i fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după stihiile lumii (alte traduceri: după învățăturile începătoare, după înțelesurile cele slabe ale lumii, ESV-elemental spirits, elementary principles, NIVUK- basic principles) și nu după Hristos.<ref>Col 2.8</ref>
  
Ereticii pretindeau că deţin o „filozofie” care răspunde tuturor întrebărilor care au preocupat din totdeauna omenirea, întrebări referitoare la Dumnezeu, la lume şi om, iar practic, sub influenţa iudaizanţilor, încercau să impună creştinilor proveniţi dintre păgâni, unele precepte ale Legii mozaice, îndeosebi circumciziunea, deosebirea alimentelor, ţinerea anumitor sărbători etc. (II, 11-23). Ei creaseră, de asemenea, tot felul de speculaţii lipsite de orice realitate, despre o întreaga ierarhie de fiinţe intermediare - între Dumnezeu şi lume, emanaţii din fiinţa dumnezeiască (,, eoni”) şi despre angeologii nesfârşite, speculaţii care, prin abstracţiile lor şi printr-o notă aparentă de „pietate”, furau minţile unora.
+
Ereticii pretindeau că dețin o „filozofie” care răspunde tuturor întrebărilor care au preocupat din totdeauna omenirea, întrebări referitoare la Dumnezeu, la lume și om, iar practic, sub influența iudaizanților, încercau să impună creștinilor proveniți dintre păgâni, unele precepte ale Legii mozaice, îndeosebi circumciziunea, deosebirea alimentelor, ținerea anumitor sărbători etc. (II, 11-23). Ei creaseră, de asemenea, tot felul de speculații lipsite de orice realitate, despre o întreaga ierarhie de ființe intermediare - între Dumnezeu și lume, emanații din ființa dumnezeiască („eoni”) și despre angeologii nesfârșite, speculații care, prin abstracțiile lor și printr-o notă aparentă de „pietate”, furau mințile unora.
  
„După stihiile lumii, şi nu după Hristos”, continuă Apostolul definirea acestei erezii. Aceste „stihii” însemnau la început literele alfabetului, sau instrucţia elementară pentru copii. Apoi însemnau elementele de bază ale lumii materiale care se distrug la sfârşitul lumii prin foc (2 Petru 3, 10-12). Îndeosebi, erau socotite patru elemente (stihia): focul, apa, aerul şi pământul. De la această noţiune însă, cuvântul capătă un înţeles speculativ, în sensul că elementele naturii ar fi înzestrate cu spirite deosebite: soarele, luna, stelele etc. Fiecare ar avea îngerii lor, care împart anotimpurile, lunile, zilele anului şi chiar orele (cartea lui Enoh). Această speculaţie mergea la unii chiar mai departe, pretinzând că există îngeri până şi în vânturi, nori, frig, căldură etc. Nu ştim exact ce înţelegeau ereticii din Colose prin „stihiile lumii”, care sunt „nu după Hristos”. Felul cum îi combate Sfântul Pavel aici dezvăluie însă o înclinare spre un amestec pagâno-iudaic, prin însufleţirea lumii materiale cu spirite nenumărate, din care se năşteau o mulţime de superstiţii păgubitoare, îndepărtând pe credincioşi de spiritualitatea adevărată în Dumnezeu, nefiind astfel în conformitate cu învăţătura lui Hristos.  
+
„După stihiile lumii, și nu după Hristos”, continuă Apostolul definirea acestei erezii. Aceste „stihii” însemnau la început literele alfabetului, sau instrucția elementară pentru copii. Apoi însemnau elementele de bază ale lumii materiale care se distrug la sfârșitul lumii prin foc (2 Petru 3, 10-12). Îndeosebi, erau socotite patru elemente (stihia): focul, apa, aerul și pământul. De la această noțiune însă, cuvântul capătă un înțeles speculativ, în sensul că elementele naturii ar fi înzestrate cu spirite deosebite: soarele, luna, stelele etc. Fiecare ar avea îngerii lor, care împart anotimpurile, lunile, zilele anului și chiar orele (cartea lui Enoh). Această speculație mergea la unii chiar mai departe, pretinzând că există îngeri până și în vânturi, nori, frig, căldură etc. Nu știm exact ce înțelegeau ereticii din Colose prin „stihiile lumii”, care sunt „nu după Hristos”. Felul cum îi combate Sfântul Pavel aici dezvăluie însă o înclinare spre un amestec pagâno-iudaic, prin însuflețirea lumii materiale cu spirite nenumărate, din care se nășteau o mulțime de superstiții păgubitoare, îndepărtând pe credincioși de spiritualitatea adevărată în Dumnezeu, nefiind astfel în conformitate cu învățătura lui Hristos.  
  
Căci în Hristos locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. Colosenii (ca şi toţi oamenii) au totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii şi stăpâniri. În El ei au fost tăiaţi împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământeşti, fiind îngropaţi împreună cu El, prin [[botez]] şi înviaţi în el şi împreună cu El, prin [[credinţa]] în puterea lui Dumnezeu, care l-a [[Învierea|înviat]] din morţi. Pe coloseni (ca şi pe toţi oamenii), care erau morţi în greşalele lor şi în firea lor pământească netăiată împrejur, Dumnezeu i-a adus la viaţă împreună cu el, după ce le-a iertat toate greşalele.<ref>Col2.11-13</ref>
+
Căci în Hristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Colosenii (ca și toți oamenii) au totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri. În El ei au fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, fiind îngropați împreună cu El, prin [[botez]] și înviați în el și împreună cu El, prin [[credința]] în puterea lui Dumnezeu, care l-a [[Învierea|înviat]] din morți. Pe coloseni (ca și pe toți oamenii), care erau morți în greșalele lor și în firea lor pământească netăiată împrejur, Dumnezeu i-a adus la viață împreună cu el, după ce le-a iertat toate greșalele.<ref>Col 2.11-13</ref>
  
A şters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva lor şi ne era potrivnic şi l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.<ref>Col2.14</ref>
+
A șters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva lor și ne era potrivnic și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.<ref>Col2.14</ref>
 
   
 
   
A dezbrăcat domniile domniile şi stăpânirile, şi le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieşit biruitor asupra lor prin cruce. Aşadar nimeni nu trebuie să-i judece cu privire la mâncare şi băutură (vechile prescripţii privitoare la alimentele prevedeau abţinerea de la consumul animalelor spurcate- Lev, cap 11, Deut, cap.14 şi interziceau consumul vinului pentru nazirei Num6.3; unele secte iudaice au amplificat arbitrar lista interdicţiilor alimentare, interzicând, se pare, consumul de carne şi vin, a se vedea şi articolul alimentaţia) sau cu  privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, (unele secte cereau ţinerea sărbătorilor iudaice. Apostolul Pavel se opune atât  aici cât şi în Gal4.10. Sărbătorile creştine sunt legate de viaţa Mântuitorului, a sfinţilor apostoli şi a marilor sfinţi în genere) care sunt umbra lucrurilor viitoare, pe când trupul este al lui Hristos.<ref>Col2.15-17</ref>
+
A dezbrăcat domniile domniile și stăpânirile, și le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. Așadar nimeni nu trebuie să-i judece cu privire la mâncare și băutură (vechile prescripții privitoare la alimentele prevedeau abținerea de la consumul animalelor spurcate - Levitic 11, Deuteronom 14 și interziceau consumul vinului pentru nazirei Numeri 6.3; unele secte iudaice au amplificat arbitrar lista interdicțiilor alimentare, interzicând, se pare, consumul de carne și vin, a se vedea și articolul alimentația) sau cu  privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, (unele secte cereau ținerea sărbătorilor iudaice. Apostolul Pavel se opune atât  aici cât și în Gal 4.10. Sărbătorile creștine sunt legate de viața Mântuitorului, a sfinților apostoli și a marilor [[sfinți]] în genere) care sunt umbra lucrurilor viitoare, pe când trupul este al lui Hristos.<ref>Col 2.15-17</ref>
  
Nimeni să nu vă răpească premiul alergării -spune apostolul Pavel-făcându-şi voia lui însuşi printr-o smerenie şi închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o [[mândria|mândrie]] deşartă, prin gândurile firii lui pământeşti. Cel ce face asta ,,nu se ţine strâns de Capul din care tot trupul, hrănit şi bine închegat, cu ajutorul încheieturilor şi legăturilor, îşi primeşte creşterea pe care i-o dă Dumnezeu.” <ref>Col2.18-19</ref>
+
Nimeni să nu vă răpească premiul alergării -spune apostolul Pavel-făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o [[mândria|mândrie]] deșartă, prin gândurile firii lui pământești. Cel ce face asta ,,nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.” <ref>Col 2.18-19</ref>
  
[[Înger|Îngerii]] sunt, într-adevăr, cele mai nobile creaturi ale lui Dumnezeu. Ei alcătuiesc „cetatea lui Dummezeu”: „Ierusalimul ceresc” (Evrei XII, 22-23). Dar sunt simple creaturi. Colosenii, însă, atribuiau îngerilor, în actul mântuirii, un aport superior celui al Fiului lui Dumnezeu. În acest chip, ei smulgeau cununa biruinţei Mântuitorului Hristos. Justificau cultul îngerilor prin faptul că Dumnezeu - Tatăl şi Fiul, aflându-se într-o sferă superioară lumii, nu pot veni în contact cu oamenii decât prin îngeri. În felul acesta ei „intră întru cele ce n-au văzut”, adică se amestecă în domeniul lucrurilor pe care nu le-au văzut şi nu le cunosc.
+
[[Înger|Îngerii]] sunt, într-adevăr, cele mai nobile creaturi ale lui Dumnezeu. Ei alcătuiesc „cetatea lui Dummezeu”: „Ierusalimul ceresc” (Evrei XII, 22-23). Dar sunt simple creaturi. Colosenii, însă, atribuiau îngerilor, în actul mântuirii, un aport superior celui al Fiului lui Dumnezeu. În acest chip, ei smulgeau cununa biruinței Mântuitorului Hristos. Justificau cultul îngerilor prin faptul că Dumnezeu - Tatăl și Fiul, aflându-se într-o sferă superioară lumii, nu pot veni în contact cu oamenii decât prin îngeri. În felul acesta ei „intră întru cele ce n-au văzut”, adică se amestecă în domeniul lucrurilor pe care nu le-au văzut și nu le cunosc.
  
Dacă noi am murit împreună cu Hristos faţă de învăţăturile începătoare ale lumii, nu mai trebuie să ne supunem la porunci ca acestea:,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!``Toate aceste lucruri- continuă Pavel-care pier odată cu întrebuinţarea lor, şi sunt întemeiate pe porunci şi învăţături omeneşti, au, în adevăr, o înfăţişare de înţelepciune, într-o închinare voită, o smerenie şi asprime faţă de trup, dar nu sunt de niciun preţ împotriva gâdilării firii pământeşti. (vezi nota de mai sus referitoare la alimente)<ref>Col2.20-23</ref>
+
Dacă noi am murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, nu mai trebuie să ne supunem la porunci ca acestea:,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!``Toate aceste lucruri- continuă Pavel-care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești. (vezi nota de mai sus referitoare la alimente)<ref>Col2.20-23</ref>
  
Dacă , deci, creştinii au înviat împreună cu Hristos, ei trebuie să umble după lucrurile de sus, unde Hristos şade la dreapta lui Dumnezeu, să se gândească la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pământ. Căci creştinii au murit şi viaţa lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viaţa noastră, a creştinilor, atunci ei se vor arăta şi ei împreună cu el în slavă.<ref>Col3.1-4</ref>
+
Dacă , deci, creștinii au înviat împreună cu Hristos, ei trebuie să umble după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu, să se gândească la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pământ. Căci creștinii au murit și viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viața noastră, a creștinilor, atunci ei se vor arăta și ei împreună cu el în slavă.<ref>Col3.1-4</ref>
  
==Distrugerea mădularelor pământeşti (păcatele) şi îmbrăcarea în haina virtuţilor==
+
==Distrugerea mădularelor pământești (păcatele) și îmbrăcarea în haina virtuților==
De aceea trebuie să omorâm mădularele pământeşti şi anume curvia<ref>ESV, NIVUK- sexual immorality, ASV-fornication</ref>, necurăţia,<ref>ESV, NIVUK-impurity, ASV-uncleanness </ref> patima<ref>ESV, ASV-passion, NIVUK-lust</ref>, pofta rea<ref>ESV, ASV-evil desire, NIVUK-evil desires</ref>, şi lăcomia<ref>ESV, ASV- covetuousness, NIVUK-greed</ref>, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, avertizează apostolul Pavel. Acum , adaugă Pavel, ,,lăsaţi-vă de toate aceste păcate de mânie<ref>ESV, NIVUK, ASV-anger</ref>, de vrăjmăşie<ref>ESV, ASV-wrath, NIVUK-rage</ref>, de răutate<ref>ESV, NIVUK, ASV-malice</ref>, de clevetire<ref>ESV, NIVUK-slander, ASV-railing</ref>, de vorbele ruşinoase<ref>ESV-obscene talk, NIVUK-filthy language, ASV-shameful speaking</ref>, care v-ar putea ieşi din gură. Nu vă minţiţi unii pe alţii. Căci –continuă el- v-aţi desbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,/şi v-aţi îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoieşte spre cunoştinţă, după chipul Celui ce l-a făcut/ Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul şi în toţi.” Pavel îi îndeamnă să se îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu [[smerenia|smerenie]], cu [[blândeţea|blândeţe]], cu [[răbdarea|îndelungă-răbdare]], cu îngăduinţă, cu [[iertarea|iertare]], cu [[iubirea|dragoste]], care este legătura desăvârşirii. Apoi adaugă: ,,[[Pacea]] lui Hristos, la care aţi fost chemaţi, ca să alcătuiţi un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, şi fiţi recunoscători./ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belşug în voi în toată [[înţelepciunea]]. Învăţaţi-vă şi sfătuiţi-vă unii pe alţii cu psalmi, cu cântări de laudă şi cu cântări duhovniceşti, cântînd lui Dumnezeu cu [[mulţumirea|mulţămire]] în inima voastră./ Şi orice faceţi, cu cuvântul sau cu fapta, să faceţi totul în Numele Domnului Iisus, şi mulţămiţi, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”<ref>Col3.5-17</ref>
+
De aceea trebuie să omorâm mădularele pământești și anume curvia<ref>ESV, NIVUK- sexual immorality, ASV-fornication</ref>, necurăția,<ref>ESV, NIVUK-impurity, ASV-uncleanness </ref> patima<ref>ESV, ASV-passion, NIVUK-lust</ref>, pofta rea<ref>ESV, ASV-evil desire, NIVUK-evil desires</ref>, și lăcomia<ref>ESV, ASV- covetuousness, NIVUK-greed</ref>, care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, avertizează apostolul Pavel. Acum , adaugă Pavel, ,,lăsați-vă de toate aceste păcate de mânie<ref>ESV, NIVUK, ASV-anger</ref>, de vrăjmășie<ref>ESV, ASV-wrath, NIVUK-rage</ref>, de răutate<ref>ESV, NIVUK, ASV-malice</ref>, de clevetire<ref>ESV, NIVUK-slander, ASV-railing</ref>, de vorbele rușinoase<ref>ESV-obscene talk, NIVUK-filthy language, ASV-shameful speaking</ref>, care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții. Căci –continuă el- v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,/și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut/ Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.” Pavel îi îndeamnă să se îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu [[smerenia|smerenie]], cu [[blândețea|blândețe]], cu [[răbdarea|îndelungă-răbdare]], cu îngăduință, cu [[iertarea|iertare]], cu [[iubirea|dragoste]], care este legătura desăvârșirii. Apoi adaugă: ,,[[Pacea]] lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători./ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată [[înțelepciunea]]. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu [[mulțumirea|mulțămire]] în inima voastră./ Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Iisus, și mulțămiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”<ref>Col 3.5-17</ref>
==Îndemnuri către soţii, soţi, copii, părinţi, robi, stăpâni==
+
==Îndemnuri către soții, soți, copii, părinți, robi, stăpâni==
Nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în Domnul.(adică supuse bărbaţilor în acele lucruri care nu contravin credinţei creştine)<ref>Col3.18</ref> (pentru detalii şi completări vezi [[căsătoria]])
+
Nevestele să fie supuse bărbaților lor în Domnul.(adică supuse bărbaților în acele lucruri care nu contravin credinței creștine)<ref>Col 3.18</ref> (pentru detalii și completări vezi [[căsătoria]])
Bărbaţii să-şi iubească nevestele şi să nu ţină necaz pe ele <ref>alte traduceri: nu fiţi aspri cu ele, nu fiţi amarnici cu ele, ESV, NIVUK-don"t be harsh, ASV- be not bitter against them</ref> (pentru detalii şi completări vezi căsătoria)
+
Bărbații să-și iubească nevestele și să nu țină necaz pe ele <ref>alte traduceri: nu fiți aspri cu ele, nu fiți amarnici cu ele, ESV, NIVUK-don"t be harsh, ASV- be not bitter against them</ref> (pentru detalii și completări vezi căsătoria)
  
Copiii să asculte de părinţii lor în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
+
Copiii să asculte de părinții lor în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului.
Părinţii nu trebuie să-şi întărâte<ref>ESV-do not provoke your children, NIVUK-do not embitter your children,ASV-provoke not your children</ref> copiii pentru ca aceştia să nu-şi piardă [[nădejdea]].<ref>ESV, NIVUK, ASV-discouraged</ref><ref>Col20-21</ref>  
+
Părinții nu trebuie să-și întărâte<ref>ESV-do not provoke your children, NIVUK-do not embitter your children,ASV-provoke not your children</ref> copiii pentru ca aceștia să nu-și piardă [[nădejdea]].<ref>ESV, NIVUK, ASV-discouraged</ref><ref>Col20-21</ref>  
  
Robii să asculte în toate lucrurile de stăpânii lor pământeşti nu numai când sunt sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăţie de inimă, ca unii ce se [[teama|tem]] de Domnul.,,Orice faceţi-îndeamnă Pavel pe robi-să faceţi din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
+
Robii să asculte în toate lucrurile de stăpânii lor pământești nu numai când sunt sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăție de inimă, ca unii ce se [[teama|tem]] de Domnul. „Orice faceți - îndeamnă Pavel pe robi - să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni,
/ca unii cari ştiţi veţi primi de la Domnul răsplata moştenirii. Voi slujiţi Domnului Hristos.
+
/ca unii cari știți veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos.
/Căci cine umblă cu strâmbătate, îşi va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; şi nu se are în vedere faţa omului." <ref>Col3.22-25</ref>  
+
/Căci cine umblă cu strâmbătate, își va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului." <ref>Col 3.22-25</ref>  
Stăpânii trebuie să le dea robilor ce le datorează şi ce li se cuvine, căci ştiu şi ei au un Stăpân în cer.<ref>Col4.1</ref>  
+
Stăpânii trebuie să le dea robilor ce le datorează și ce li se cuvine, căci știu și ei au un Stăpân în cer.<ref>Col 4.1</ref>  
 
==Îndemnuri către apostoli==
 
==Îndemnuri către apostoli==
Apostolul Pavel le spune să [[stăruinţa în bine|stăruiască]] în [[rugăciunea|rugăciune]], veghind în ea cu mulţumiri. Le mai spune să se poarte cu înţelepciune faţă de cei din afara bisericii (necredincioşii) şi să răscumpere vremea. El adaugă că vorbirea trebuie să le fie totdeauna dreasă cu sare, ca să ştie cum să răspundă fiecăruia.<ref>Col4.2-6</ref>  
+
Apostolul Pavel le spune să [[stăruința în bine|stăruiască]] în [[rugăciunea|rugăciune]], veghind în ea cu mulțumiri. Le mai spune să se poarte cu înțelepciune față de cei din afara bisericii (necredincioșii) și să răscumpere vremea. El adaugă că vorbirea trebuie să le fie totdeauna dreasă cu sare, ca să știe cum să răspundă fiecăruia.<ref>Col 4.2-6</ref>  
 
==Încheiere==
 
==Încheiere==
Epistola se încheie cu câteva precizări concrete
+
Epistola se încheie cu câteva precizări concrete:
1)Tot ce este cu privire la Pavel va fi transmis de Tihic, frate prea iubit şi slujitor credincios, care este trimis cu epistola.
 
  
2)Tihic va veni cu Onisim, frate credincios şi prea iubit care este din rândurile [[apostol]]ilor
+
1) Tot ce este cu privire la Pavel va fi transmis de [[Tihic]], frate prea iubit și slujitor credincios, care este trimis cu epistola.
  
3)Pavel le vorbeşte de Aristarh, tovarăşul lui de temniţă, de Marcu, vărul lui Barnaba, pe care ei trebuie să-l primească bine dacă vine, de Isus zis şi Iust, de Epafra care luptă pentru coloseni în rugăciunile sale pentru ca, desăvârşiţi şi deplin încredinţaţi, să stăruie în voia lui Dumnezeu; el are o mare râvnă pentru coloseni, pentru cei din Laodiceea şi pentru cei din Ierapole
+
2) Tihic va veni cu [[Onisim]], frate credincios și prea iubit care este din rândurile [[apostol]]ilor
  
4)Pavel îl menţionează pe [[apostolul Luca|Luca]], doftorul prea iubit şi Dima care amândoi le trimit sănătate colosenilor.
+
3) Pavel le vorbește de [[Apostolul Aristarh|Aristarh]], tovarășul lui de temniță, de Marcu, vărul lui Barnaba, pe care ei trebuie să-l primească bine dacă vine, de Isus zis și Iust, de Epafra care luptă pentru coloseni în [[rugăciuni]]le sale pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruie în voia lui Dumnezeu; el are o mare râvnă pentru coloseni, pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole.
  
5)Pavel le spune că, după ce această epistolă va fi citită la coloseni, ei trebuie să facă astfel încât ea să fie citită şi în Biserica laodicenilor. Apoi, la rândul lor, trebuie ca şi ei să citească epistola care urma să vină din Laodiceea.<ref>Col4.7-18</ref>  
+
4) Pavel îl menționează pe [[apostolul Luca|Luca]], doctorul prea iubit și Dima care amândoi le trimit sănătate colosenilor.
 +
 
 +
5) Pavel le spune că, după ce această epistolă va fi citită la coloseni, ei trebuie să facă astfel încât ea să fie citită și în Biserica laodicenilor. Apoi, la rândul lor, trebuie ca și ei să citească epistola care urma să vină din Laodiceea.<ref>Col 4.7-18</ref>
  
 
==Note==
 
==Note==
 
<references />
 
<references />
 
==Bibliografie==
 
==Bibliografie==
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
+
#I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
+
#Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
#Noul Testament, pag 363-365, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7   
+
#Noul Testament, pag 363-365, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7   
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
+
#Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
 
#English Standard Version Bible, 1971
 
#English Standard Version Bible, 1971
  
 
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie: Sfânta Scriptură]]
 
[[Categorie: Noul Testament]]
 
[[Categorie: Noul Testament]]
 +
 +
[[el:Προς Κολοσσαείς]]

Versiunea de la data 3 decembrie 2018 13:59

Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola către Coloseni este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. Epistola către Coloseni este din epistolele numite ale captivității, iar din punct de vedere doctrinar, este o epistolă hristologică. Epistola cuprinde o parte din învățătura creștină despre Iisus Hristos, înlăturând unele din ereziile vremii, îndeamnă la distrugerea mădularelor pământești (păcatele) și îmbrăcarea în haina virtuților creștine. Ea conține și o suită de îndemnuri și sfaturi pentru soții și soți, copii și părinți, robi și stăpâni dar și pentru preoți. Epistola face referire la profesia de medic a apostolului Luca.

Autenticitatea

Argumente externe

Clement Romanul citează cuvinte din Epistola către Coloseni iar epistola către Barnaba face aluzii la unele expresii din această epistolă. Iustin Martirul și Teofil al Antiohiei cunosc epistola și citează expresii din ea. Sfântul Irineu, Tertulian și Clement al Alexandriei folosesc unele expresii hristologice din ea și o socotesc ca aparținând apostolului Pavel. Eusebiu al Cezareii ne informează că originea ei paulină n-a fost niciodată pusă la îndoiala în primele veacuri.

Ea există și în traducerile vechi ale Bibliei, cea siriacă și cea latină. Este prezentă, de asemenea, în Fragmentul Muratori, ca și în lista cărților canonice ale Sf. Părinți: Atanasie Cel Mare, Chiril al Ierusalimului și Grigore de Nazianz.

Argumente interne

Sfântul apostol Pavel își pune numele în fruntea ei. Limba, stilul, doctrina arată un autor comun cu celelalte epistole și anume apostolul Pavel. Exegeții ortodocși arată că un falsificator nu putea scrie o epistolă către coloseni din pricina faptului că localitatea nu este menționată nicăieri în Noul Testament și este o localitate foarte mică.

Data și locul

Epistola este scrisă de sf. apostol Pavel cel mai probabil la Roma, în timpul primei sale captivități (61-63), sau chiar mai înainte, la Cezareea (58-60)[1].

Motivul și scopul

Epistola este trimisă Bisericii din Colose cu ocazia unei crize de tip doctrinal apărută în comunitate[2].

Colosenii

A se vedea articolul dedicat: Colose.

Colose era un orășel din Asia Mică, situat la 200 km est de Efes și în imediata vecinătate a altor două localități cam de aceeași mărime și importanță, Laodiceea și Ierapole. El se afla pe teritoriul Frigiei, ținut al provinciei proconsulare Asia; Frigia era patria zeiței Cybela, în jurul căreia se consuma unul din cultele orgiastice ale religiilor mistice orientale. Astfel, Colosenii erau politeiști și vorbeau limba greacă comună, dar orașul avea și o însemnată comunitate evreiască. În Antichitate, Colose cunoscuse o deosebită înflorire economică și culturală. În sec. V î.d.Hr., Herodot îl numea „cetate importantă”, iar Xenofon îl considera, ceva mai târziu, „oraș mondial, plăcut și mare”. Datorită poziției sale, fiind străbătut de importantul drum comercial care lega Vestul cu Estul, Colose a devenit un puternic centru comercial, însă odată cu devierea acestei rute comerciale, alte două orașe vecine, Laodiceea și Ierapole, l-au depășit ca înflorire comercială.

Credință, dragoste și nădejde

Pavel și Timotei spun că au auzit de credința în Hristos Iisus a colosenilor, despre dragostea pe care o au față de toți sfinții din pricina nădejdii care îi așteaptă în ceruri și despre care au auzit înainte în cuvântul adevărului evangheliei, care a ajuns până la ei și este în toată lumea, unde dă roade și merge crescând. Și aceasta s-a întâmplat din ziua în care au auzit și au cunoscut harul lui Dumnezeu, în adevăr, așa cum au învățat de la Epafras, tovarăș de slujbă iubit de Pavel și apropiații săi și un credincios slujitor al lui Hristos pentru coloseni.[3]

Cerere și rugăciune pentru noi virtuți

Apostolul Pavel spune că ei se roagă și cer de la Dumnezeu ca locuitorii coloseni să se umple de cunoștința voii Lui, în orice fel de înțelepciune și pricepere duhovnicească, pentru ca astfel să se poarte într-un chip vrednic de Domnul, ca să-I fie plăcuți în orice lucru: aducând roade în tot felul de fapte bune, crescând în cunoștința voii lui Dumnezeu, întăriți, cu toată puterea, potrivit cu tăria slavei Lui, pentru orice răbdare și îndelungă răbdare, cu bucurie, mulțumind Tatălui, care i-a învrednicit să aibă parte de moștenirea sfinților, în lumină.[4]

Iisus Hristos

Dumnezeu a izbăvit oamenii de sub puterea întunericului și i-a strămutat în împărăția Fiului dragostei Lui, în care oamenii au răscumpărarea prin sângele lui, adică iertarea păcatelor.[5]

El este chipul Dumnezeului celui nevăzut, cel întâi născut din toată zidirea. [6]

Pentru că prin el au fost făcute toate lucrurile care sunt în ceruri și pe pământ, cele văzute și cele nevăzute, fie scaune de domnii, fie dregătorii, fie domnii, fie stăpâniri. Toate au fost făcute prin El și pentru El.[7]

Trebuie să reținem din acest verset, citat mai sus, ca și lumea spiritelor (adică toate cetele de îngeri) a fost făcută prin Fiul lui Dumnezeu și pentru Fiul lui Dumnezeu. Unii coloseni rătăciți, numiți gnostici, ziceau că îngerii sunt niște emanații sau izvorâri din Dumnezeu, și nu creaturi. Alți rătăciți, pripășiți în Biserica din Colose mai profesau și un cult al îngerilor, pe care-i puneau alături sau poate chiar mai presus de Domnul Hristos. Acest cult al îngerilor crea pericolul de a despărți pe credincioșii din Colose de Unicul Cap al Bisericii, care este numai Domnul Hristos. El este mai înainte de toate lucrurile și toate se țin prin El.

El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morți, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.[8]

Sfântul Pavel mai adăugă, că Domnul Hristos este „Începutul, Întâiul–născut din morți...” (vers. 18), adică începătorul și temelia credinței și a mântuirii creștine, și cel dintâi care a ieșit din pântecele iadului, prin învierea Sa din morți, fiind „începătură a învierii celor adormiți”[9]

Căci Dumnezeu a vrut ca toată plinătatea să locuiască în El și să împace totul cu sine, atât ce este pe pământ cât și ce este în ceruri, făcând pace, prin sângele crucii Lui și pe oameni, care odinioară erau străini și vrăjmași prin gândurile și prin faptele lor rele, El i-a împăcat acum prin trupul Lui de carne, prin moarte, ca să-i facă să se înfățișeze înaintea Lui sfinți, fără prihană și fără vină.

Acest lucru se va întâmpla negreșit, dacă vor rămâne și mai departe întemeiați și neclintiți în credință, fără să se abată de la nădejdea Evangheliei, pe care au auzit-o, care a fost propovăduită oricărei făpturi de sub cer, și al cărei slujitor a fost făcut Pavel.[10]

Apostolul spune că se bucură pentru suferințele lui și că în trupul său, împlinește ce lipsește suferințelor lui Hristos, pentru trupul Lui, adică Biserica. [11]

De la început se exclude presupunerea că patimile Mântuitorului ar fi insuficiente pentru mântuirea lumii și că aceste lipsuri le-ar împlini Apostolul. Patimile Domnului au fost odată și pentru totdeauna depline și suficiente pentru a împăca pe om cu Dumnezeu. Meritele sau suferințele oamenilor nu pot adăuga nimic, în această privință, la patimile lui Hristos. Mântuitorul a cerut, însă, de la urmașii Săi să-și ia fiecare „crucea” sa și să-i urmeze. Fiecare apostol, fiecare creștin chiar, este deci dator să continue suferințele lui Hristos în Biserică, adică în trupul mistic al Domnului, prin suferințele pe care le îndură pentru credința sa în această viață. Pătimirile pentru credință dau creștinilor conștiința părtășiei la suferințele lui Hristos. Trupul Apostolului, care-i un mădular din trupul Bisericii, adică din trupul lui Hristos, îl leagă de patimile de pe cruce, prin suferințele îndurate pentru vestirea Evangheliei. Biserica este zidită pe crucea Mântuitorului și pe suferințele martirilor. Dacă nu toți apostolii au murit pentru Hristos, în schimb toți au pătimit pentru El, fără excepție.

Slujitorul ei a fost făcut Pavel, după isprăvnicia pe care i-a dat-o Dumnezeu pentru oameni ca să întregească cuvântul lui Dumnezeu. El spune că se referă la taina ascunsă din veșnicii și în toate veacurile, dar descoperită acum sfinților Lui, cărora Dumnezeu a voit să le facă cunoscut care este bogăția slavei tainei acesteia între neamuri, adică Hristos cel dintru ei, nădejdea slavei. Pe Hristos îl propovăduiesc apostolii și ei sfătuiesc pe orice om și învață pe orice om, în toată înțelepciunea, ca să înfățișeze pe orice om desăvârșit în Hristos Iisus. La asta lucrează Pavel și se luptă după lucrarea puterii Lui, care lucrează cu tărie în el.[12]

Apostolul Pavel le spune să ia seama ca nimeni să nu-i fure cu filozofia și cu o amăgire deșartă, după datina oamenilor, după stihiile lumii (alte traduceri: după învățăturile începătoare, după înțelesurile cele slabe ale lumii, ESV-elemental spirits, elementary principles, NIVUK- basic principles) și nu după Hristos.[13]

Ereticii pretindeau că dețin o „filozofie” care răspunde tuturor întrebărilor care au preocupat din totdeauna omenirea, întrebări referitoare la Dumnezeu, la lume și om, iar practic, sub influența iudaizanților, încercau să impună creștinilor proveniți dintre păgâni, unele precepte ale Legii mozaice, îndeosebi circumciziunea, deosebirea alimentelor, ținerea anumitor sărbători etc. (II, 11-23). Ei creaseră, de asemenea, tot felul de speculații lipsite de orice realitate, despre o întreaga ierarhie de ființe intermediare - între Dumnezeu și lume, emanații din ființa dumnezeiască („eoni”) și despre angeologii nesfârșite, speculații care, prin abstracțiile lor și printr-o notă aparentă de „pietate”, furau mințile unora.

„După stihiile lumii, și nu după Hristos”, continuă Apostolul definirea acestei erezii. Aceste „stihii” însemnau la început literele alfabetului, sau instrucția elementară pentru copii. Apoi însemnau elementele de bază ale lumii materiale care se distrug la sfârșitul lumii prin foc (2 Petru 3, 10-12). Îndeosebi, erau socotite patru elemente (stihia): focul, apa, aerul și pământul. De la această noțiune însă, cuvântul capătă un înțeles speculativ, în sensul că elementele naturii ar fi înzestrate cu spirite deosebite: soarele, luna, stelele etc. Fiecare ar avea îngerii lor, care împart anotimpurile, lunile, zilele anului și chiar orele (cartea lui Enoh). Această speculație mergea la unii chiar mai departe, pretinzând că există îngeri până și în vânturi, nori, frig, căldură etc. Nu știm exact ce înțelegeau ereticii din Colose prin „stihiile lumii”, care sunt „nu după Hristos”. Felul cum îi combate Sfântul Pavel aici dezvăluie însă o înclinare spre un amestec pagâno-iudaic, prin însuflețirea lumii materiale cu spirite nenumărate, din care se nășteau o mulțime de superstiții păgubitoare, îndepărtând pe credincioși de spiritualitatea adevărată în Dumnezeu, nefiind astfel în conformitate cu învățătura lui Hristos.

Căci în Hristos locuiește trupește toată plinătatea Dumnezeirii. Colosenii (ca și toți oamenii) au totul deplin în El, care este Capul oricărei domnii și stăpâniri. În El ei au fost tăiați împrejur nu cu o tăiere împrejur făcută de mână, ci cu tăierea împrejur a lui Hristos, prin dezbrăcarea de trupul poftelor firii noastre pământești, fiind îngropați împreună cu El, prin botez și înviați în el și împreună cu El, prin credința în puterea lui Dumnezeu, care l-a înviat din morți. Pe coloseni (ca și pe toți oamenii), care erau morți în greșalele lor și în firea lor pământească netăiată împrejur, Dumnezeu i-a adus la viață împreună cu el, după ce le-a iertat toate greșalele.[14]

A șters zapisul cu poruncile Lui, care stătea împotriva lor și ne era potrivnic și l-a nimicit, pironindu-l pe cruce.[15]

A dezbrăcat domniile domniile și stăpânirile, și le -a făcut de ocară înaintea lumii, după ce a ieșit biruitor asupra lor prin cruce. Așadar nimeni nu trebuie să-i judece cu privire la mâncare și băutură (vechile prescripții privitoare la alimentele prevedeau abținerea de la consumul animalelor spurcate - Levitic 11, Deuteronom 14 și interziceau consumul vinului pentru nazirei Numeri 6.3; unele secte iudaice au amplificat arbitrar lista interdicțiilor alimentare, interzicând, se pare, consumul de carne și vin, a se vedea și articolul alimentația) sau cu privire la o zi de sărbătoare, cu privire la o lună nouă, sau cu privire la o zi de Sabat, (unele secte cereau ținerea sărbătorilor iudaice. Apostolul Pavel se opune atât aici cât și în Gal 4.10. Sărbătorile creștine sunt legate de viața Mântuitorului, a sfinților apostoli și a marilor sfinți în genere) care sunt umbra lucrurilor viitoare, pe când trupul este al lui Hristos.[16]

Nimeni să nu vă răpească premiul alergării -spune apostolul Pavel-făcându-și voia lui însuși printr-o smerenie și închinare la îngeri, amestecându-se în lucruri pe care nu le-a văzut, umflat de o mândrie deșartă, prin gândurile firii lui pământești. Cel ce face asta ,,nu se ține strâns de Capul din care tot trupul, hrănit și bine închegat, cu ajutorul încheieturilor și legăturilor, își primește creșterea pe care i-o dă Dumnezeu.” [17]

Îngerii sunt, într-adevăr, cele mai nobile creaturi ale lui Dumnezeu. Ei alcătuiesc „cetatea lui Dummezeu”: „Ierusalimul ceresc” (Evrei XII, 22-23). Dar sunt simple creaturi. Colosenii, însă, atribuiau îngerilor, în actul mântuirii, un aport superior celui al Fiului lui Dumnezeu. În acest chip, ei smulgeau cununa biruinței Mântuitorului Hristos. Justificau cultul îngerilor prin faptul că Dumnezeu - Tatăl și Fiul, aflându-se într-o sferă superioară lumii, nu pot veni în contact cu oamenii decât prin îngeri. În felul acesta ei „intră întru cele ce n-au văzut”, adică se amestecă în domeniul lucrurilor pe care nu le-au văzut și nu le cunosc.

Dacă noi am murit împreună cu Hristos față de învățăturile începătoare ale lumii, nu mai trebuie să ne supunem la porunci ca acestea:,,Nu lua, nu gusta, nu atinge cutare lucru!``Toate aceste lucruri- continuă Pavel-care pier odată cu întrebuințarea lor, și sunt întemeiate pe porunci și învățături omenești, au, în adevăr, o înfățișare de înțelepciune, într-o închinare voită, o smerenie și asprime față de trup, dar nu sunt de niciun preț împotriva gâdilării firii pământești. (vezi nota de mai sus referitoare la alimente)[18]

Dacă , deci, creștinii au înviat împreună cu Hristos, ei trebuie să umble după lucrurile de sus, unde Hristos șade la dreapta lui Dumnezeu, să se gândească la lucrurile de sus, nu la lucrurile de pe pământ. Căci creștinii au murit și viața lor este ascunsă cu Hristos în Dumnezeu. Când se va arăta Hristos, viața noastră, a creștinilor, atunci ei se vor arăta și ei împreună cu el în slavă.[19]

Distrugerea mădularelor pământești (păcatele) și îmbrăcarea în haina virtuților

De aceea trebuie să omorâm mădularele pământești și anume curvia[20], necurăția,[21] patima[22], pofta rea[23], și lăcomia[24], care este o închinare la idoli. Din pricina acestor lucruri vine mânia lui Dumnezeu peste fiii neascultării, avertizează apostolul Pavel. Acum , adaugă Pavel, ,,lăsați-vă de toate aceste păcate de mânie[25], de vrăjmășie[26], de răutate[27], de clevetire[28], de vorbele rușinoase[29], care v-ar putea ieși din gură. Nu vă mințiți unii pe alții. Căci –continuă el- v-ați dezbrăcat de omul cel vechi, cu faptele lui,/și v-ați îmbrăcat cu omul cel nou, care se înnoiește spre cunoștință, după chipul Celui ce l-a făcut/ Aici nu mai este nici Grec, nici Iudeu, nici tăiere împrejur, nici netăiere împrejur, nici Barbar, nici Schit, nici rob, nici slobod, ci Hristos este totul și în toți.” Pavel îi îndeamnă să se îmbrace cu o inimă plină de îndurare, cu bunătate, cu smerenie, cu blândețe, cu îndelungă-răbdare, cu îngăduință, cu iertare, cu dragoste, care este legătura desăvârșirii. Apoi adaugă: ,,Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători./ Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțămire în inima voastră./ Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Iisus, și mulțămiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.”[30]

Îndemnuri către soții, soți, copii, părinți, robi, stăpâni

Nevestele să fie supuse bărbaților lor în Domnul.(adică supuse bărbaților în acele lucruri care nu contravin credinței creștine)[31] (pentru detalii și completări vezi căsătoria) Bărbații să-și iubească nevestele și să nu țină necaz pe ele [32] (pentru detalii și completări vezi căsătoria)

Copiii să asculte de părinții lor în toate lucrurile, căci lucrul acesta place Domnului. Părinții nu trebuie să-și întărâte[33] copiii pentru ca aceștia să nu-și piardă nădejdea.[34][35]

Robii să asculte în toate lucrurile de stăpânii lor pământești nu numai când sunt sub ochii lor, ca cei ce caută să placă oamenilor, ci în curăție de inimă, ca unii ce se tem de Domnul. „Orice faceți - îndeamnă Pavel pe robi - să faceți din toată inima, ca pentru Domnul, nu ca pentru oameni, /ca unii cari știți că veți primi de la Domnul răsplata moștenirii. Voi slujiți Domnului Hristos. /Căci cine umblă cu strâmbătate, își va primi plata după strâmbătatea, pe care a făcut-o; și nu se are în vedere fața omului." [36] Stăpânii trebuie să le dea robilor ce le datorează și ce li se cuvine, căci știu că și ei au un Stăpân în cer.[37]

Îndemnuri către apostoli

Apostolul Pavel le spune să stăruiască în rugăciune, veghind în ea cu mulțumiri. Le mai spune să se poarte cu înțelepciune față de cei din afara bisericii (necredincioșii) și să răscumpere vremea. El adaugă că vorbirea trebuie să le fie totdeauna dreasă cu sare, ca să știe cum să răspundă fiecăruia.[38]

Încheiere

Epistola se încheie cu câteva precizări concrete:

1) Tot ce este cu privire la Pavel va fi transmis de Tihic, frate prea iubit și slujitor credincios, care este trimis cu epistola.

2) Tihic va veni cu Onisim, frate credincios și prea iubit care este din rândurile apostolilor

3) Pavel le vorbește de Aristarh, tovarășul lui de temniță, de Marcu, vărul lui Barnaba, pe care ei trebuie să-l primească bine dacă vine, de Isus zis și Iust, de Epafra care luptă pentru coloseni în rugăciunile sale pentru ca, desăvârșiți și deplin încredințați, să stăruie în voia lui Dumnezeu; el are o mare râvnă pentru coloseni, pentru cei din Laodiceea și pentru cei din Ierapole.

4) Pavel îl menționează pe Luca, doctorul prea iubit și Dima care amândoi le trimit sănătate colosenilor.

5) Pavel le spune că, după ce această epistolă va fi citită la coloseni, ei trebuie să facă astfel încât ea să fie citită și în Biserica laodicenilor. Apoi, la rândul lor, trebuie ca și ei să citească epistola care urma să vină din Laodiceea.[39]

Note

  1. Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire du Nouveau Testament, Ed. du Seuil, Paris, 1975, p. 174
  2. Xavier Léon-Dufour, Dictionnaire..., p. 174
  3. Co l1.4-6
  4. Col 1.6-12
  5. Col 1.13-14
  6. Col1.15
  7. Col1.16
  8. Col1.18
  9. 1 Cor. 15. 20).
  10. Col 1.19-23
  11. Col1.24
  12. Col 1.25-29
  13. Col 2.8
  14. Col 2.11-13
  15. Col2.14
  16. Col 2.15-17
  17. Col 2.18-19
  18. Col2.20-23
  19. Col3.1-4
  20. ESV, NIVUK- sexual immorality, ASV-fornication
  21. ESV, NIVUK-impurity, ASV-uncleanness
  22. ESV, ASV-passion, NIVUK-lust
  23. ESV, ASV-evil desire, NIVUK-evil desires
  24. ESV, ASV- covetuousness, NIVUK-greed
  25. ESV, NIVUK, ASV-anger
  26. ESV, ASV-wrath, NIVUK-rage
  27. ESV, NIVUK, ASV-malice
  28. ESV, NIVUK-slander, ASV-railing
  29. ESV-obscene talk, NIVUK-filthy language, ASV-shameful speaking
  30. Col 3.5-17
  31. Col 3.18
  32. alte traduceri: nu fiți aspri cu ele, nu fiți amarnici cu ele, ESV, NIVUK-don"t be harsh, ASV- be not bitter against them
  33. ESV-do not provoke your children, NIVUK-do not embitter your children,ASV-provoke not your children
  34. ESV, NIVUK, ASV-discouraged
  35. Col20-21
  36. Col 3.22-25
  37. Col 4.1
  38. Col 4.2-6
  39. Col 4.7-18

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, București, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  3. Noul Testament, pag 363-365, tipărită sub îndrumarea și purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic și de Misiune Ortodoxă, 1997, București, ISBN 973-9130-88-7
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată și adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, București, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  5. English Standard Version Bible, 1971