Modificări

Apostolul Neamurilor spune despre Timotei că ,, din pruncie cunoşti [[Sfânta Scriptură|Sfintele Scripturi]], care pot să-ţi dea [[înţelepciunea]] care duce la [[mântuire]], prin [[credinţa]] în Hristos Iisus./Toată Scriptura este însuflată de [[Dumnezeu]] şi de folos ca să înveţe, să mustre, să îndrepte, să dea înţelepciune în neprihănire,/ pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârşit şi cu totul destoinic pentru orice lucrare bună.”<ref>2Tim 3.15-17</ref> Când se spune că toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu este utilizat acelaşi termen ca cel folosit în Fc.Facerea 2.7 când se foloseşte expresia suflare de viaţă- la crearea omului (<ref>Noul Testament, nota6, pag378</ref>) Apostolul Pavel îi mai recomandă încă un mijloc de întărire în credinţă: alimentarea neîncetata a sufletului său cu citirea Sfintei Scripturi aşa cum a făcut de mic copil. Sfânta Scriptură era obiectul principal de studiu al copiilor iudei. Primii lor învăţători erau preoţi, apoi profesorii. Aceştia îi învăţau, treptat, şi conţinutul sfânt al Scripturii. Rabinii cereau ca, încă de la vârsta de cinci ani, copiii să înceapă să înveţe pe de rost pasaje din Cartea Sfântă. În textul de faţă, Apostolul se referă nu numai la Legea lui Moise, ci la întreg Vechiul Testament şi afirmă, pe de o parte, caracterul inspirat al Scripturii, pe de altă parte, rostul pedagogic al acesteia de îndreptar pentru învăţătura creştină. Apostolul mai spusese şi galatenilor că „Legea ne-a fost călăuză (pedagog) spre Hristos, ca să ne îndreptăm prin credinţă”.<ref>Gal3. 24</ref> Nu Legea în sine ne duce la mântuire, ci „credinţa cea întru Hristos Iisus”, zice Apostolul, unită desigur cu faptele bune. Înţelegem că Apostolul arată aici că Vechiul Testament trebuie să fie citit în întregime.