Modificări

'''Epistola a doua către Tesaloniceni''' este ultima din cele două epistole adresate tesalonicenilor şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol [[apostolul Pavel|Pavel]] aflate în [[Noul Testament]]. Epistola a doua are, ca şi prima, un pronunţat caracter eschatologic. Ea cuprinde o consistentă parte despre Parusie (Venirea a doua a Mântuitorului) şi semnele ei premergătoare (lepădarea de [[credinţa|credinţă]] a unora şi ivirea lui Antihrist), prin care tesalonicenii sunt liniştiţi în raport cu zvonurile şi interpretările false ale mesajului Domnuluievangheliei. Epistola accentuează asupra necesităţii [[munca|muncii]], indicând atitudinea potrivită atât faţă de cei ce nu vor să muncească şi se ţin de nimicuri, cât şi în general faţă de cei care nu vor să primească cuvântul [[evanghelie]]i. Apostolul Pavel arată că învăţătura creştină se transmite atât prin epistola sa (cuvântul scris) cât şi prin viu grai (ceea ce va deveni [[Sfânta Tradiţie|Tradiţia Bisericii]]), consfinţind astfel autoritatea Tradiţiei ca a doua sursă de [[adevăr]], pe lângă cea reprezentată de [[Sfânta Scriptură]].