Vizualizare sursă pentru „Epistola a II-a către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel”

{{Noul Testament}}
'''Epistola a doua către corinteni''' este una din cele paisprezece epistole ale sfântului [[apostolul Pavel|apostol Pavel]]. Ea face atât un portret al apostolului în general dar şi unul personal, oferind amănunte importante din viaţa sa, subliniind misiunea, greutăţile, suferinţele dar şi nădejdea bună a apostolilor. El face referire la trupul efemer şi la trupul de slavă nestricăcios, la întristarea care duce la [[pocăinţă]] şi [[mântuirea|mântuire]] şi întristarea care duce la moarte. Apostolul Pavel vorbeşte pe larg de colecta iniţiată de el şi de ceilalţi ucenici ai săi, le spune că ,,cine seamănă mult, mult va secera”, îndemnându-i să facă [[mila|milostenie]] nu cu părere de rău, sau de silă, ci fiecare după cum a hotărât în inima lui, amintindu-şi că,,pe cine dă cu bucurie, îl iubeşte Dumnezeu”. El îi invocă pe apostolii [[minciuna|mincinoşi]] care strecuraseră printre corinteni şi răspândeau o evanghelie falsă, primită cu bucurie de unii corinteni. Apărându-şi apostolia împotriva celor care-l contestau, el le povesteşte descoperirile dumnezeieşti avute şi le reaminteşte că semnele unui apostol le-au avut printre ei în toată [[răbdarea]] cu care a îndurat [[suferinţa|suferinţele]] şi necazurile, dar şi prin semnele, puterile şi minunile care au fost făcute între ei. El le spune corintenilor că este bine ca,,oricine se laudă, să se laude în Domnul. Pentru că nu cine se laudă singur, va fi primit, ci acela pe care Domnul îl laudă.”