Epistola I către Timotei a Sfântului Apostol Pavel

De la OrthodoxWiki
Versiunea din 21 aprilie 2011 10:51, autor: Vladimir-Adrian (Discuție | contribuții) (O nepăsare extrem de gravă a părinţilor)
Salt la: navigare, căutare
Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola I către Timotei este una din cele trei epistole pastorale (alături de epistola a doua către Timotei şi epistola către Tit) şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. El îl avertizează pe Timotei împotriva sofiştilor amatori de basme iudaice şi genealogii, asupra ereticilor refractari, asupra sofiştilor înclinaţi spre basme profane şi băbeşti, asupra celor înclinaţi spre controverse şi certuri de cuvinte, asupra flecăriilor profane şi a împotrivirilor aşa-zisei ştiinţe. Apostolul Pavel adresează sfaturi cu privire la comportamentul drept al bărbaţilor, femeilor, robilor, trasează condiţiile necesare pentru preoţie şi diaconie, descrie atitudinea potrivită faţă de vârstnici, tineri, autorităţile statului şi faţă de văduve. El avertizează şi asupra unei grave nepăsări-aceea faţă de propria familie. Epistola se încheie cu o pledoarie pentru mulţumirea cu un minimum de hrană şi îmbrăcăminte, avertizând asupra pericolelor iubirii de arginţi, însoţite şi cu sfaturi adresate bogaţilor spre fapte bune şi milă, ca bună temelie pentru viaţa veşnică.


Sofiştii şi credinţa adevărată

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei să rămână în Efes ca ,,să poruncească unora să nu înveţe pe alţii altă învăţătură şi să nu se ţină de basme şi de înşirări de neamuri fără sfîrşit, care dau naştere mai mult la certuri de vorbe, decât fac să înainteze lucrul lui Dumnezeu prin credinţă.” „Basmele”, de care vorbeste aici apostolul erau legende rabinice, care amplificau si alegorizau faptele patriarhilor din Vechiul Testament. Cât despre „genealogii”, după unii erau privitoare la îngeri, după alţii la patriarhii din Cartea Facerii.”Era obiceiul la iudei, spune Sfântul Ioan Hrisostom, ca unii să-şi cheltuiască vremea cu lucruri de nimic, ca de pildă numărarea moşilor şi a strămoşilor, pentru ca astfel să obţină slavă în istorie”. Unii creştini efeseni proveniţi dintre iudei îşi căutau originile până la Avraam, Isaac şi la ceilalţi patriarhi, se spune în Ambrosiaster. Este lesne de înţeles că asemenea „cercetări” erau menite să impresioneze pe ceilalţi creştini proveniţi dintre neamuri, care nu puteau să probeze o astfel de ascendenţă prin genealogiile lor. Apostolul Pavel arată clar că:,,Ţinta poruncii este dragostea, care vine dintr-o inimă curată, dintr-un cuget bun, şi dintr-o credinţă neprefăcută.“ El continuă spunând:,,Unii, fiindcă s-au depărtat de aceste lucruri, au rătăcit şi s-au apucat de flecării. Ei vor să fie învăţători ai Legii, şi nu înţeleg nici ce spun, nici cele pe care le afirmă cu siguranţă de sine.” Legea este bună dacă ea este întrebuinţată în chip potrivit[1] ,,căci ştim că Legea nu este făcută pentru cel neprihănit, ci pentru cei fărădelege şi nesupuşi, pentru cei nelegiuiţi şi păcătoşi, pentru cei fără evlavie, necuraţi, pentru ucigătorii de tată şi ucigătorii de mamă, pentru ucigătorii de oameni, pentru curvari, pentru sodomiţi, pentru vânzătorii de oameni, pentru cei mincinoşi, pentru cei ce jură strâmb, şi pentru orice este împotriva învăţăturii sănătoase.[2]

Pavel

Apostolul Pavel îi mulţumeşte lui Iisus Hristos care l-a întărit, că l-a socotit vrednic de încredere şi l-a pus în slujba Lui, măcar că era înainte un hulitor, un prigonitor şi un batjocoritor[3] Dar el a căpătat îndurare pentru că lucra din neştiinţă, în necredinţă. Referirea era la minunea de pe drumul Damascului, prin care Hristos i s-a revelat direct şi fostul Saul devine vas ales al Domnului care ,,să ducă Numele Meu înaintea Neamurilor, înaintea împăraţilor, şi înaintea fiilor lui Israel”[4] Apostolul continuă spunând: ,,Şi harul Domnului nostru s-a înmulţit peste măsură de mult împreună cu credinţa şi cu dragostea care este în Hristos Iisus. O, adevărat şi cu totul vrednic de primit este cuvântul, care zice: ,,Hristos Iisus a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi``, dintre care cel dintâi sunt eu. Dar am căpătat îndurare, pentru ca Iisus Hristos să-Şi arate în mine, cel dintâi, toată îndelunga Lui răbdare, ca o pildă celor ce ar crede în El”, spre viaţa veşnică.

Excluderea din comunitate a doi eretici

Unii au pierdut cugetul curat şi au căzut din credinţă. (textual şi-au văzut credinţa naufragiind; au făcut din credinţa lor o epavă) ,,Din numărul lor sunt Imeneu şi Alexandru, pe cari i-am dat pe mîna Satanei, ca să se înveţe să nu hulească.”, scrie apostolul.[5] Imeneu şi Alexandru par să fie identici cu cei amintiţi şi în 2 Tim. 2 17 şi 4, 14, despre care apostolul spune că i-au făcut mult rău. Amândoi vor fi fost efeseni de obârşie. Cuvintele „pe care i-am dat satanei” desemnează o sentinţă de excomunicare lansată de apostol contra lui Imeneu şi Alexandru. Este o formulă (încă incertă) de excludere din comunitate, pedeapsă severă care îi lasă însă celui vinovat şansa unei reabilitări târzii (vezi şi 1 Cor. 5, 5- cazul corinteanului care trăia în incest cu mama sa). După informaţii păstrate în tradiţia bisericească, cei” daţi satanei” erau loviţi şi de neputinte trupeşti: de boli, de paralizie, chiar moarte fulgerătoare, cum a fost cazul soţilor Anania şi Safira (Fapte 5.1-11). Această pedeapsă drastică se aplica în Biserica primară numai nelegiuiţilor cu totul refractari mijloacelor comune de îndreptare şi ea avea şi un scop pedagogic.

Rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri

Apostolul Pavel îi îndeamnă să facă rugăciuni, cereri, mijlociri, mulţumiri pentru împăraţi şi pentru toţi cei ce sunt înălţaţi în dregătorii, ca să poată să ducă astfel o viaţă paşnică şi liniştită, cu toată evlavia şi cu toată cinstea. Apostolul adaugă:,,Lucrul acesta este bun şi bine primit înaintea lui Dumnezeu, Mântuitorul nostru,/ care voieşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la cunoştinţa adevărului./Căci este un singur Dumnezeu, şi este un singur mijlocitor între Dumnezeu şi oameni: Omul Iisus Hristos,/care S-a dat pe Sine însuşi, ca preţ de răscumpărare pentru toţi: faptul acesta trebuia adeverit la vremea cuvenită, şi propovăduitorul şi apostolul lui-încheie apostolul- am fost pus eu-spun adevărul în Hristos, nu mint-ca să învăţ pe Neamuri credinţa şi adevărul.[6]

Bărbaţii

Vreau deci, spune apostolul- ca bărbaţii să se roage în orice loc, şi să ridice spre cer mâini sfinte, fără mânie şi fără îndoieli.[7][8]

Femeile

Femeile să se roage îmbrăcate în chip cuviincios, cu ruşine[9] şi sfială [10] Podoabe să le fie nu împletiturile de păr, aurul, mărgăritarele sau hainele scumpe, ci faptele bune, cum se cuvine femeilor care propovăduiesc sfinţenia.[11] Femeia să înveţe în tăcere, cu toată supunerea.[12] Femeii nu -i dau voie să înveţe pe alţii, nici să stăpânească pe bărbat,[13], ci să stea în tăcere. Căci întâi a fost întocmit Adam, şi apoi Eva. Şi nu Adam a fost amăgit; ci femeia, fiind amăgită, s-a făcut vinovată de călcarea poruncii. Totuşi ea va fi mântuită prin naşterea de fii, dacă aceştia stăruiesc cu sobrietate [14] în credinţă, în dragoste şi în sfinţenie.[15]

Episcopii şi diaconii

Episcopul (priveghetorul) trebuie să aibă o comportare ireproşabilă [16], bărbatul unei singure neveste, cumpătat[17], cu stăpânire de sine[18], respectabil[19], primitor de oaspeţi, în stare să înveţe pe alţii. Să nu fie nici beţiv, nici bătăuş[20], nici doritor de câştig mârşav, ci să fie blând [21], nu gâlcevitor, nu iubitor de bani. El trebuie să-şi chivernisească bine casa, şi să-şi ţină copiii în supunere cu toată cuviinţa. Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?Să nu fie întors la Dumnezeu de curând (convertit de puţină vreme) ca nu cumva să se îngâmfe şi să cadă în osânda diavolului. Trebuie să aibă şi o bună mărturie din partea celor de afară (din afara Bisericii, printre necreştini), pentru ca să nu ajungă de ocară, şi să cadă în cursa diavolului[22] Diaconii, deasemenea, trebuie să fie cinstiţi[23], nu cu două feţe, nu băutori de mult vin, nu doritori de câştig mârşav, ci trebuie ca ei să păstreze taina credinţei într-un cuget curat. Trebuiesc cercetaţi întâi, şi numai dacă sunt fără prihană, să fie diaconi. Nevestele lor trebuie să fie cinstite[24], neclevetitoare[25], cumpătate [26], credincioase în toate lucrurile. Diaconii să fie bărbaţi ai unei singure neveste, şi să ştie să-şi cârmuiască bine copiii şi casele lor. Pentru că cei ce slujesc bine ca diaconi, dobândesc un loc de cinste şi o mare îndrăzneală în credinţa cea întru Iisus Hristos.[27]

Biserica

Casa lui Dumnezeu este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.[28]

Hristos

Hristos este ,,Cel ce a fost arătat în trup, a fost dovedit neprihănit în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit printre Neamuri, a fost crezut în lume, a fost înălţat în slavă.``[29]

Ereticii

Duhul spune lămurit că, în vremile din urmă,- arată apostolul- unii se vor lepăda de credinţă, ca să se alipească de duhuri înşelătoare şi de învăţăturile dracilor, abătuţi de făţărnicia unor oameni care vorbesc minciuni, însemnaţi cu ferul roşu în însuşi cugetul lor. Aceştia opresc căsătoria şi întrebuinţarea bucatelor pe care Dumnezeu le -a făcut ca să fie luate cu mulţămiri de către cei ce cred şi cunosc adevărul. Căci orice făptură creată de Dumnezeu este bună: şi nimic nu este de lepădat, dacă se ia cu mulţumiri pentru că este sfinţit prin Cuvântul lui Dumnezeu şi prin rugăciune. Apoi apostolul Pavel adaugă:,, ,,Dacă vei pune în mintea fraţilor aceste lucruri, vei fi un bun slujitor al lui Hristos Iisus, fiindcă te hrăneşti cu cuvintele credinţei şi ale bunei învăţături, pe care ai urmat-o până acum”. Şi continuă astfel:,,Fereşte-te de basmele lumeşti şi băbeşti.[30] Caută să fii evlavios. Căci antrenamentul trupesc [31] este de puţin folos, pe când evlavia este folositoare în orice privinţă, întrucât ea are făgăduinţa vieţii de acum şi a celei viitoare.[32]

Sfaturi către Timotei

Apostolul Pavel îl îndeamnă pe Timotei să înveţe că ,,Noi (apostolii) muncim, în adevăr, şi ne luptăm, pentrucă ne-am pus nădejdea în Dumnezeul cel viu, care este Mântuitorul tuturor oamenilor, şi mai ales al celor credincioşi. Nimeni să nu te dispreţuiască pentru că eşti tânăr; ci fii o pildă pentru credincioşi: în vorbire, în purtare, în dragoste, în credinţă, în curăţie. Până voi veni -spune apostolul- dedică-te citirii publice a Scripturii, îndeamnă şi învaţă. Nu neglija[33] darul care este în tine, care ţi -a fost dat prin proorocie, cu punerea mânilor de către ceata prezbiterilor (Sau: bătrâni.) Practică aceste lucruri[34]-continuă apostolul- dedică-te întru totul lor[35] pentru ca toată lumea să vadă sporul tău spiritual [36] Fii cu luare aminte asupra ta însuţi şi asupra învăţăturii, pe care o dai altora: stăruieşte în aceste lucruri, căci dacă vei face aşa, te vei mântui pe tine însuţi şi pe cei ce te ascultă.[37]

Atitudinea faţă de vârstnici şi tineri

Apostolul Pavel ne învaţă să nu mustrăm cu asprime pe un bătrân [38],, ci sfătuieşte -l ca pe un tată [39]; pe tineri sfătuieşte-i ca pe nişte fraţi; pe femeile bătrâne, ca pe nişte mame; pe cele tinere, ca pe nişte surori, cu toată curăţia.[40]

Atitudinea faţă de văduve

Apostolul spune:,,Cinsteşte pe văduvele care sunt cu adevărat văduve. Dacă o văduvă are copii sau nepoţi dela copii, aceştia să se deprindă să fie evlavioşi întâi faţă de cei din casa lor, şi să răsplătească ostenelile părinţilor, căci lucrul acesta este plăcut înaintea lui Dumnezeu.

Cea cu adevărat văduvă, care a rămas singură, şi-a pus nădejdea în Dumnezeu, şi stăruieşte, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni. Dar cea dedată la plăceri, măcar că trăieşte, este moartă. Porunceşte şi aceste lucruri -spune apostolul- ca să fie fără vină (ireproşabile). O văduvă, ca să fie înscrisă în lista văduvelor (care primeau sprijin material din partea Bisericii), -arată apostolul-trebuie să n-aibă mai puţin de şaizeci de ani, să nu fi avut decât un singur bărbat; să fie cunoscută pentru faptele ei bune; să fi crescut copii, să fi fost primitoare de oaspeţi, să fi spălat picioarele sfinţilor, să fi ajutat pe cei nenorociţi, să fi dat ajutor la orice faptă bună. Dar pe văduvele tinere- continuă apostolul- să nu le primeşti (adică să refuze înscrierea lor în evidenţa văduvelor din subzistenţa Bisericii): pentru că atunci când le desparte pofta de Hristos, vor să se mărite din nou, şi se fac vinovate de faptul că îşi calcă credinţa dintâi. Totodată, se deprind să umble fără nici o treabă din casă în casă; şi nu numai că sunt leneşe, dar sunt şi limbute şi iscoditoare, şi vorbesc ce nu trebuie vorbit. Apostolul Pavel continuă spunând:,,Vreau dar ca văduvele tinere să se mărite şi să aibă copii, să fie gospodine la casa lor, ca să nu dea protivnicului (diavolului) niciun prilej de ocară, căci unele s-au şi întors să urmeze pe Satana. Dacă vreun credincios, fie bărbat, fie femeie, are văduve în familie, să le ajute, şi să nu fie împovărată cu ele Biserica, pentru ca să poată veni în ajutor celor cu adevărat văduve.

O nepăsare extrem de gravă a părinţilor

Dacă nu asigură un minim necesar traiului[41] alor lui, şi mai ales celor din casa lui (căci în unele situaţii copiii locuiesc în altă parte), acea persoană s-a lepădat de credinţă[42], şi este mai rea decât un necredincios.[43]

Preoţii

Preoţii care cârmuiesc bine să se învrednicească de îndoită cinste[44], mai ales cei care se ostenesc cu cuvântul şi cu învăţătura[45]; Pâra împotriva preotului- spune apostolul- să se bazeze pe doi sau trei martori[46]; Preotul- continuă el- trebuie să mustre pe păcătos de faţă cu toţi pentru ca şi ceilalţi să aibă teamă[47] Apostolul îl roagă pe Timotei să nu facă nimic cu părtinire, să nu se grăbească în a-şi pune mâinile peste cineva[48]; să nu se facă părtaş la păcatelor altora şi să se păstreze curat.

Vinul

Apostolul Pavel îi spune lui Timotei să nu bea numai apă ci să ia şi puţin vin pricina stomacului său şi a deselor sale îmbolnăviri.[49][50]

Robii

Apostolul spune:,,Toţi cei ce sunt sub jugul robiei, să socotească pe stăpînii lor vrednici de toată cinstea, ca Numele lui Dumnezeu şi învăţătura să nu fie vorbite de rău. Iar cei ce au stăpâni credincioşi, să nu-i trateze cu mai puţin respect [51] sub cuvânt că sunt ,,fraţi``, ci să le slujească şi mai bine, tocmai fiindcă cei ce se bucură de binefacerile slujbei lor, sunt credincioşi şi prea iubiţi.[52]

Sofiştii

Apostolul Pavel îl avertizează pe Timotei:,,Dacă învaţă cineva pe oameni învăţătură deosebită, şi nu se ţine de cuvintele sănătoase ale Domnului nostru Isus Hristos şi de învăţătura care duce la evlavie, este plin de mândrie, şi nu înţelege nimic. El are un imbold nesănătos[53] spre controverse şi spre certuri de cuvinte, din care se nasc pizma, disensiunile[54], clevetirile, bănuielile rele, fricţiunile constante [55] ale oamenilor stricaţi la minte, lipsiţi de adevăr şi care cred că evlavia este un izvor de câştig. Fereşte-te de astfel de oameni.- încheie apostolul.[56]

Omul modest şi omul dornic de câştig

Apostolul Pavel arată că evlavia însoţită de mulţămire este un mare câştig. Căci noi n-am adus nimic în lume, şi nici nu putem să luăm cu noi nimic din ea. Dacă avem, dar, cu ce să ne hrănim şi cu ce să ne îmbrăcăm, ne va fi de ajuns.

Cei ce vor să se îmbogăţească, dimpotrivă, cad în ispită, în laţ şi în multe pofte nesăbuite şi vătămătoare [57] care cufundă pe oameni în prăpăd, şi pierzare.[58] Căci iubirea de bani este rădăcina tuturor relelor; şi unii, care au umblat după ea, au rătăcit de la credinţă, şi s-au străpuns singuri cu o mulţime de chinuri.[59]Apostolul continuă astfel:,,Iar tu, om al lui Dumnezeu, fugi de aceste lucruri, şi caută neprihănirea, evlavia, credinţa, dragostea, răbdarea, blândeţea. Luptă-te lupta cea bună a credinţei; apucă viaţa veşnică la care ai fost chemat, şi pentru care ai făcut aceea frumoasă mărturisire înaintea multor martori. Apoi apostolul îl îndeamnă părinteşte:

Te îndemn, înaintea lui Dumnezeu, care dă viaţă tuturor lucrurilor, şi înaintea lui Hristos Iisus, care a făcut acea frumoasă mărturisire înaintea lui Pilat din Pont,

să păzeşti porunca, fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Iisus Hristos, care va fi făcută la vremea ei de fericitul şi singurul Stăpînitor, Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor,

singurul care are nemurirea, care locuieşte într-o lumină, de care nu poţi să te apropii, pe care niciun om nu L-a văzut, nici nu-L poate vedea, şi care are cinstea şi puterea veşnică! Amin.

Apostolul îi spune lui Timotei:,,Îndeamnă pe bogaţii veacului acestuia să nu se îngâmfe, şi să nu-şi pună nădejdea în nişte bogăţii nestatornice, ci în Dumnezeu, care ne dă toate lucrurile din belşug, ca să ne bucurăm de ele./Îndeamnă -i să facă bine, să fie bogaţi în fapte bune, să fie milostivi, gata să împartă cu alţii [60]aşa ca să-şi strângă pentru vremea viitoare drept comoară o bună temelie pentru ca să apuce adevărata viaţă.[61]

Nouă avertizare

Apostolul Pavel îşi încheie epistola astfel:Timotee, păzeşte ce ţi s-a încredinţat; fereşte-te de flecăriile profane[62] şi de împotrivirile [63] aşa-zisei ştiinţe, pe nedrept numite astfel, pe care au mărturisit-o unii şi au rătăcit cu privire la credinţă.

Note

  1. ESV, ASV-lawfully-legitim, NIVUK-properly-potrivit
  2. 1Tim1.3-10
  3. ESV-insolent opponent, NIVUK-violent, ASV-injurious
  4. Faptele apostolilor 9.1-18
  5. 1Tim1.18-20
  6. 1Timotei 2.1-7
  7. alte variante ESV- quarreling- certuri, NIVUK. ASV-disputing- dispute
  8. 1Tim2.8
  9. ESV-modesty, NIVUK-decency, ASV- shamefastness
  10. ESV self-control, NIVUK-propriety, ASV- sobriety
  11. ESV.profess holiness, NIVUK- profess to worship God.ASV- professing godliness
  12. ESV quietly with all submissiveness, NIVUK- in quietness and full submission., ASV- in quietness with all subjection
  13. ESV-to exercise authority over a man, NIVUK- to have authority over a man; nor to have dominion over a man
  14. ESV-sef-control- stăpânire de sine, NIVUK-propriety-bună cuviinţă, decenţă, ASV-sobriety- sobrietate
  15. 1Timotei2.9-15
  16. ESV, NIVUK- above reproach,ASV-without reproach
  17. ESV-sober-minded, NIVUK-temperate,ASV- temperate
  18. ESV,NIVUK self-controlled, ASV-sober-minded
  19. ESV, NIVUK-respectable
  20. ESV, NIVU-violent, ASV-striker)
  21. ESV, NIVUK, ASV-gentle
  22. 1Tim3.1-7
  23. ESV-dignified, NIVUK-worty of respect, ASV-grave
  24. ESV-dignified, NIVUK-worthy of respect, ASV-grave
  25. ESV, ASV-not slanderers, NIVUK-not malicious talkers
  26. ESV-sober-minded, NIVUK-temperate, ASV-temperate
  27. 1Tim3.8-13
  28. 1Tim3.15
  29. 1Tim3.16
  30. ESV- irreverent, silly myths, NIVUK- godless myths and old wives' tales, ASV- profane and old wives' fables
  31. ESV-bodily training, NIVUK physical training, ASV- bodily exercise
  32. 1Tim4.1-8
  33. ESV, NIVUK, ASV-neglect
  34. ESV-practice, NIVUK.be dilligent
  35. ESV-immerseyourself in them,NIVUK-give yourself wholly to them, ASV-give thyself wholly to them)
  36. ESV, NIVU, ASV-progress
  37. 1Tim4.9-16
  38. ESV-rebuke an older man, NIVUK rebuke an older man harshly,ASV- rebuke not an elder
  39. ESV-encourage, NIVUK, ASV-exhort
  40. 1Tim5.1-2
  41. ESV, NIVUK, ASV-does not provide
  42. ESV, NIVUK, ASV- denied the faith
  43. 1Tim5.8
  44. originalul sugerează şi ideea de îndoită răsplată; remuneraţie dublă
  45. 1Tim5.17
  46. 1Tim5.19
  47. 1Tim5.20
  48. 1Tim5.22
  49. ESV-ailments-indispoziţii, boli, NIVUK-illness-boli
  50. 1Tim5.23
  51. ESV- must not be disrespectful , NIVUK- are not to show less respect, ASV-despise
  52. 1Tim6.1-2
  53. ESV an unhealthy craving for, NIVUK an unhealthy interest in
  54. ESV-dissension, NIVUK-strife, ASV-strife
  55. ESV, NIVUK -constant frictions,ASV – wranglings
  56. 1Tim6.3-5
  57. ESV-senseless and harmful desires, NIVUK- foolish and harmful desires, ASV-foolish and hurtful lusts
  58. ESV NIVUK -ruin and destruction, ASV- destruction and perdition
  59. ESV-pierced themselves with many pangs. NIVUK-pierced themselves with many griefs.ASV- pierced themselves through with many sorrows
  60. ESC, NIVUK-share
  61. 1Tim6.6-19
  62. ESV- irreverent babble, NIVUK- godless chatter, ASV- profane babblings
  63. ESV-contradictions,NIVUK-opposing ideas, ASV-oppositions

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 280-289, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  3. Biblia sau Sfânta Scriptură, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  5. English Standard Version Bible, 1971