Epistola I către Tesaloniceni a Sfântului Apostol Pavel: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Lucrarea lui Pavel şi a celor doi ucenici ai săi)
(Laudă credinţei tesalonicenilor)
Linia 52: Linia 52:
 
==Laudă credinţei tesalonicenilor==
 
==Laudă credinţei tesalonicenilor==
  
Pavel, Silvan (Sila) şi Timotei Îi mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni, pe care îi pomenesc în [[rugăciune|rugăciunile]] lor. Căci îşi aduc aminte înaintea lui Dumnezeu de lucrarea [[credinţa|credinţei]] tesalonicenilor, de osteneala [[iubirea|dragostei]] lor şi de tăria [[nădejdea|nădejdii]] în Domnul nostru [[Iisus Hristos]]. Pavel face aici referire la cele trei [[virtuţi]] teologice, pe care le-a definit în 1Cor13.13. Evanghelia le-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere (<ref>puterea [[minune|minunilor]] săvârşite de [[Dumnezeu]] prin [[apostol]]i- nota 2 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag358 </ref>), cu [[Duhul Sfânt]] <ref>manifestările vizibile ale Duhului Sfânt, atât de frecvente în Biserica primară-nota 3 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag 358</ref> şi cu mare îndrăzneală. Tesalonicenii creştini-spune apostolul Pavel- au călcat pe urmele sale şi pe urmele Domnului întrucât au primit cuvântul în multe necazuri, cu [[bucuria]] care vine de la Duhul Sfânt, aşa că au ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. Şi nu numai că de la ei Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa lor s-a răspândit pretutindeni, aşa că cei trei (Pavel, Sila şi Timotei) nu mai au nevoie să vorbească de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire le-au făcut celor trei şi cum (tesalonicenii care au devenit creştini) de la [[închinarea la dumnezei străini|idoli]] s-au întors la Dumnezeu ca să slujească Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aştepte din ceruri pe Fiul Său, pe care l-a înviat din morţi: pe Iisus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.<ref>1Tes.,cap1</ref>  
+
Pavel, Silvan (Sila) şi Timotei Îi mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni, pe care îi pomenesc în [[rugăciune|rugăciunile]] lor. Căci îşi aduc aminte înaintea lui Dumnezeu de lucrarea [[credinţa|credinţei]] tesalonicenilor, de osteneala [[iubirea|dragostei]] lor şi de tăria [[nădejdea|nădejdii]] în Domnul nostru [[Iisus Hristos]]. Pavel face aici referire la cele trei [[virtuţi]] teologice, pe care le-a definit în 1Cor13.13. Evanghelia le-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere<ref>puterea [[minune|minunilor]] săvârşite de [[Dumnezeu]] prin [[apostol]]i- nota 2 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag358 </ref>, cu [[Duhul Sfânt]] <ref>manifestările vizibile ale Duhului Sfânt, atât de frecvente în Biserica primară-nota 3 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag 358</ref> şi cu mare îndrăzneală. Tesalonicenii creştini-spune apostolul Pavel- au călcat pe urmele sale şi pe urmele Domnului întrucât au primit cuvântul în multe necazuri, cu [[bucuria]] care vine de la Duhul Sfânt, aşa că au ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. Şi nu numai că de la ei Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa lor s-a răspândit pretutindeni, aşa că cei trei (Pavel, Sila şi Timotei) nu mai au nevoie să vorbească de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire le-au făcut celor trei şi cum (tesalonicenii care au devenit creştini) de la [[închinarea la dumnezei străini|idoli]] s-au întors la Dumnezeu ca să slujească Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aştepte din ceruri pe Fiul Său, pe care l-a înviat din morţi: pe Iisus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.<ref>1Tes.,cap1</ref>
  
 
==Lucrarea lui Pavel şi a celor doi ucenici ai săi==
 
==Lucrarea lui Pavel şi a celor doi ucenici ai săi==

Versiunea de la data 29 aprilie 2011 16:34

Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola I către Tesaloniceni este una din cele două epistole adresate tesalonicenilor şi una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel aflate în Noul Testament. Ea este prima epistolă în ordine cronologică şi are, ca şi cea de-a doua către tesaloniceni, un pronunţat caracter eschatologic, întrucât acordă mare însemnătate lămuririi Parusiei (Venirea a doua a Mântuitorului) şi învierii trupurilor de la sfârşitul veacurilor. Apostolul Pavel îi laudă pe tesalonicenii credincioşi pentru credinţa, iubirea şi nădejdea lor. El face o mărturie a lucrării sale şi a celor doi ucenici ai săi în Tesalonic, amintind şi atitudinea ostilă a celor necredincioşi. El evocă apoi veştile aduse de Timotei despre tăria în credinţă a tesalonicenilor, păstrată în pofida tuturor necazurilor. În partea a doua a epistolei apostolul Pavel transmite diverse învăţături despre venirea a doua a Mantuitorului şi învierea trupurilor, îi avertizează să se ferească de desfrânare, de nedreptate, de orice formă de rău. Apoi îi îndeamnă să muncească liniştiţi, să-i respecte pe preoţii lor, să îmbărbăteze pe cei temători, să sprijine pe cei slabi, să vadă ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău. Apostolul Pavel le mai spune să se bucure tot timpul, să se roage neîncetat, să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile, să pună la încercare toate lucrurile şi să păstreze ceea ce este bun.

Autenticitate, argumente externe

Epistola este scrisă de sfântul apostol Pavel, potrivit vechii tradiţii creştine şi exegezei contemporane. Astfel din Epistola I către Tesaloniceni citează: Ignaţiu de Antiohia, Păstorul lui Herma (sec 2). Fragmentul Muratori o înscrie printre cărţile canonice. Este considerată autentică de Clement din Alexandria, Origen, de Ciprian al Cartaginei şi vechile traduceri ale Scripturii, siriacă şi latină

Autenticitate-argumente interne

Autorul îşi spune numele său şi al colaboratorilor săi în salutul său: Pavel, Silvan şi Timotei.[1]

Data

Ea a fost scrisă de apostolul Pavel din Corint, în anul 51

Contextul scrierii

În epoca apostolică, oraşul Tesalonic (Salonicul de mai târziu) era capitala provinciei romane proconsulare Macedonia, port la Marea Egee şi număra aproape 100.000 de locuitori, în majoritate greci şi romani, dar printre care se aflau şi aproximativ 20.000 de evrei. Pavel şi cu Sila au poposit acolo. Faptele Apostolilor relatează ce s-a întămplat acolo:

1Pavel şi Sila au trecut prin Amfipoli şi Apolonia, şi au venit în Tesalonic, unde era o sinagogă a Iudeilor.

2Pavel, după obiceiul său, a intrat în sinagogă. Trei zile de Sabat a vorbit cu ei din Scripturi,

3dovedind şi lămurind, că Hristosul trebuia să pătimească şi să învieze din morţi. ,,Şi acest Iisus, pe care vi -L vestesc eu``, zicea el, ,,este Hristosul.``

4Unii din ei, şi o mare mulţime de Greci temători de Dumnezeu, şi multe femei de frunte au crezut, şi au trecut de partea lui Pavel şi a lui Sila.

5Dar Iudeii care nu crezuseră, de pizmă, au luat cu ei nişte oameni fără căpătâi din mulţime, au făcut gloată, şi au întărâtat cetatea. S-au năpustit asupra casei lui Iason, şi căutau pe Pavel şi pe Sila, ca să -i aducă afară la norod.

6Fiindcă nu i-au găsit, au târât pe Iason şi pe vreo câţiva fraţi înaintea dregătorilor cetăţii, şi strigau: ,,Oamenii aceştia, care au răscolit lumea, au venit şi aici,

7şi Iason i-a găzduit. Ei toţi lucrează împotriva poruncilor Cezarului, şi spun că este un alt Împărat: Iisus.``

8Prin aceste vorbe, Iudeii au tulburat norodul şi pe dregătorii cetăţii,

9care au dat drumul lui Iason şi celorlalţi, numai după ce au căpătat de la ei un zălog.

10Fraţii au trimes îndată, noaptea, pe Pavel şi pe Sila la Berea. Când au sosit, au intrat în sinagoga Iudeilor.

11Iudeii aceştia aveau o inimă mai aleasă decât cei din Tesalonic. Au primit Cuvîntul cu toată râvna, şi cercetau Scripturile în fiecare zi, ca să vadă dacă ce li se spunea, este aşa.

12Mulţi dintre ei şi din femeile cu vază ale Grecilor, şi mulţi bărbaţi au crezut.

13Dar Iudeii din Tesalonic, când au aflat că Pavel vestea Cuvântul lui Dumnezeu şi în Berea, au venit acolo, ca să turbure şi să aţâţe noroadele.

14Atunci fraţii au pornit îndată pe Pavel spre mare; Sila şi Timotei au rămas în Berea.

15Cei ce însoţeau pe Pavel, l-au dus pînă la Atena. Apoi s-au întors, cu însărcinarea să ducă lui Sila şi lui Timotei porunca să vină cât mai curând la el.”(FA 17.1-15)

Apostolul Pavel a stat o vreme la Atena [2] şi apoi a ajuns în Corint.[3] Cam pe la sfârşitul anului 50 sau începutul lui 51, alcătuieşte Epistola I către Tesaloniceni

Laudă credinţei tesalonicenilor

Pavel, Silvan (Sila) şi Timotei Îi mulţumesc totdeauna lui Dumnezeu pentru tesaloniceni, pe care îi pomenesc în rugăciunile lor. Căci îşi aduc aminte înaintea lui Dumnezeu de lucrarea credinţei tesalonicenilor, de osteneala dragostei lor şi de tăria nădejdii în Domnul nostru Iisus Hristos. Pavel face aici referire la cele trei virtuţi teologice, pe care le-a definit în 1Cor13.13. Evanghelia le-a fost propovăduită nu numai cu vorbe, ci cu putere[4], cu Duhul Sfânt [5] şi cu mare îndrăzneală. Tesalonicenii creştini-spune apostolul Pavel- au călcat pe urmele sale şi pe urmele Domnului întrucât au primit cuvântul în multe necazuri, cu bucuria care vine de la Duhul Sfânt, aşa că au ajuns o pildă pentru toţi credincioşii din Macedonia şi din Ahaia. Şi nu numai că de la ei Cuvântul Domnului a răsunat prin Macedonia şi Ahaia, dar vestea despre credinţa lor s-a răspândit pretutindeni, aşa că cei trei (Pavel, Sila şi Timotei) nu mai au nevoie să vorbească de ea. Căci ei înşişi istorisesc ce primire le-au făcut celor trei şi cum (tesalonicenii care au devenit creştini) de la idoli s-au întors la Dumnezeu ca să slujească Dumnezeului celui viu şi adevărat şi să aştepte din ceruri pe Fiul Său, pe care l-a înviat din morţi: pe Iisus, care ne izbăveşte de mânia viitoare.[6]

Lucrarea lui Pavel şi a celor doi ucenici ai săi

Pavel relatează apoi cum, după ce el şi cei doi ucenici ai săi au suferit şi au fost batjocoriţi în Filipi, au venit plini de încredere în Dumnezeu, să vestească Evanghelia lui Dumnezeu tesalonicenilor în mijlocul multor lupte. Propovăduirea lor nu s-a întemeiat nici pe rătăcire, nici pe necurăţie, nici pe viclenie. Ci, fiindcă Dumnezeu i-a găsit vrednici să le încredinţeze evanghelia, ei au căutat să vorbească aşa ca să placă nu oamenilor, ci lui Dumnezeu, care ne cercetează inima. Într-adevăr ei niciodată n-au întrebuinţat cuvinte măgulitoare, nici haina lăcomiei. N-au căutat slavă de la oameni, deşi, ca apostoli ai lui Hristos ar fi putut să ceară cinste. Dimpotrivă s-au arătat blânzi în mijlocul tesalonicenilor, ca o doică ce-şi creşte cu drag copiii.[7] Astfel, în dragostea fierbinte pentru ei, cei trei erau gata să le dea nu numai evanghelia lui Dumnezeu, dar chiar şi viaţa lor, atât de scumpi le ajunseseră. Apostolul Pavel le aminteşte osteneala şi munca lor, faptul că lucrau zi şi noapte, ca să nu fie povară nici unuia dintre ei, şi propovăduiau evanghelia lui Dumnezeu. Pavel îi ia pe tesaloniceni ca martori că el şi cei doi ucenici ai lui au avut o purtare sfântă, dreaptă şi fără prihană faţă de cei care credeau. Cei trei au fost pentru fiecare din tesaloniceni ca un tată cu copiii lui: i-au sfătuit, i-au mângâiat şi i-au îndemnat să se poarte într-un chip vrednic de Dumnezeu care îi cheamă la Împărăţia şi slava Sa.[8]

Faptele iudeilor necredincioşi

Apostolul Pavel Îi mulţumeşte lui Dumnezeu fără încetare că, atunci când au auzit Cuvântul lui Dumnezeu, l-au primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, aşa cum şi este în adevăr, ca pe cuvântul lui Dumnezeu care lucrează şi în cei care cred. Tesalonicenii credincioşi au călcat pe urmele Bisericilor lui Dumnezeu care sunt în Iisus Hristos, în Iudeea, pentru că au suferit din partea celor de un neam cu ei, aceleaşi rele pe care le-au suferit ele din parte iudeilor. Aceşti iudei au omorât pe Domnul Iisus şi pe prooroci, pe apostoli i-au prigonit, nu plac lui Dumnezeu şi sunt vrăjmaşi ai oamenilor. Căci aceştia îi opresc pe apostoli să vorbească Neamurilor ca să fie mântuite. Astfel ei pun vărf păcatelor lor [9] dar, la urmă, i-a ajuns mânia lui Dumnezeu. Apostolul Pavel spune că, după ce a fost despărţit o vreme de tesaloniceni, a vrut să vină de două ori la ei, dar l-a împiedicat Satana. Nădejdea, bucuria şi cununa lor de slavă (a lui Pavel şi a celor doi ucenici ai săi) înaintea Domnului Iisus Hristos, la venirea Lui (a doua venire) sunt chiar ei, tesalonicenii. [10]

Veşti bune aduse de Timotei

Apostolul Pavel scrie că, din pricina faptului că nu mai puteau răbda, (el şi cei doi ucenici ai săi), au socotit mai bine să fie lăsaţi singuri în Atena. Astfel Pavel l-a trimis pe Timotei, slujitorul lui Dumnezeu în evanghelia lui Hristos, ca să-i întărească şi să-i îmbărbăteze în credinţă pe tesaloniceni pentru ca nimeni din ei să nu se clatine în acele necazuri, la care apostolii sunt rânduiţi. Apostolul le aminteşte că, pe când era cu ei, le-a spus că vor avea de suferit necazuri, ceea ce s-a şi întâmplat. Fiind nerăbdător, apostolul Pavel a trimis să-i fie aduse ştiri despre credinţa tesalonicenilor, de teamă ca nu cumva să fi fost ispitiţi de Ispititor şi osteneala apostolilor să fi fost în van. Dar Timotei a venit cu veşti bune despre credinţa şi dragostea tesalonicenilor, despre faptul că stau tari în Domnul. Apostolul Pavel îl roagă pe Dumnezeu să-i facă să crească tot mai mult în dragoste unii faţă de alţii şi faţă de toţi, ca să li se întărească inimile şi să fie fără prihană în sfinţenie, înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Iisus Hristos împreună cu toţi sfinţii Săi.[11]

Diverse învăţături

Ferirea de desfrânare

Voia lui Dumnezeu este ca ei să fie sfinţi, aşa că ei trebuie să se ferească de desfrânare.[12] Fiecare să-şi stăpânească vasul[13] în sfinţenie şi cinste[14], nu în aprinderea poftei,[15] ca Neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.[16]

Ferirea de nedreptate

Nimeni să nu fie călcător de morală [17] şi nedrept[18] în treburi faţă de fratele său, căci Domnul pedepseşte aceste lucruri, aşa după cum apostolul Pavel le-a spus şi le-a adeverit.[19]

Muncă liniştită

Apostolul Pavel le spune:..,,căutaţi să trăiţi liniştiţi[20], să vă vedeţi de treburi,[21] şi să lucraţi cu mâinile voastre, cum v-am sfătuit.” pentru ca astfel să trăiţi cuviincios [22] în faţa celor din afara Bisericii şi să nu fiţi dependenţi de nimeni.[23]

Venirea a doua a Mântuitorului

Apostolul Pavel le spune că nu vrea ca vreunul din credincioşi să fie în necunoştinţă despre cei ce au adormit (adormit întru Domnul, trecut la cele veşnice), ca să nu fie întristaţi ca ceilalţi (necredincioşii), care n-au nădejde. Apostolul Pavel le spune:

14Căci dacă credem că Iisus a murit şi a înviat, credem şi că Dumnezeu va aduce înapoi împreună cu Iisus pe cei ce au adormit în El.

15Iată, în adevăr, ce vă spunem, prin Cuvântul Domnului: noi cei vii, care vom rămânea până la venirea Domnului, nu vom lua-o înaintea celor adormiţi.

16Căci însuşi Domnul, cu un strigăt, cu glasul unui arhanghel şi cu trâmbiţa lui Dumnezeu, Se va pogorî din cer, şi întâi vor învia cei morţi în Hristos.

17Apoi, noi cei vii, care vom fi rămas, vom fi răpiţi toţi împreună cu ei, în nori, ca să întâmpinăm pe Domnul în văzduh; şi astfel vom fi totdeauna cu Domnul.[24]

Ziua Domnului va veni ca un hoţ şi când unii vor zice ,,Câtă pace avem şi câtă siguranţă!”[25] atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată; şi nu va fi chip de scăpare. Fraţii creştini nu sunt în întuneric ca ziua aceea să vină peste ei ca un hoţ. Ci sunt fii ai luminii şi fii ai zilei, nu ai nopţii şi ai întunericului. Apoi apostolul continuă astfel:

,,De aceea nu trebuie să dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji

Căci cei ce dorm, dorm noaptea; şi cei ce se îmbată, se îmbată noaptea.

Dar noi, care suntem fii ai zilei, să fim treji, să ne îmbrăcăm cu platoşa credinţei şi a dragostei, şi să avem drept coif nădejdea mântuirii.

Fiindcă Dumnezeu nu ne-a rânduit la mânie, ci ca să căpătăm mântuirea, prin Domnul nostru Iisus Hristos”[26]

Atitudinea faţă de preoţi

Apostolul Pavel îi roagă pe tesaloniceni să-i respecte pe cei ce trudesc între ei, care îi cârmuiesc pe aceştia (pe tesaloniceni) şi care îi mustră [27]; să-i ţină la mare cinste, în dragoste, din pricina lucrării lor.

Atitudini generale faţă de oameni

Pavel le cere să mustre pe cei leneşi [28], să îmbărbăteze pe cei temători[29] , să sprijine pe cei slabi[30], să fie răbdători cu toţi.

Apoi îi roagă să vadă[31] ca nimeni să nu întoarcă altuia rău pentru rău, ci să caute să facă ce este bine atât între ei, cât şi faţă de toţi.[32]

Alte îndemnuri

Apostolul Pavel le mai cere:

-să se bucure tot timpul

-să se roage fără încetare

-să mulţumească lui Dumnezeu pentru toate lucrurile. căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Iisus, cu privire la ei

-să nu stingă Duhul

-să nu dispreţuiască profeţiile

-să pună la încercare toate lucrurile [33] şi să păstreze ceea ce este bun [34]

-să se ferească de orice formă de rău[35]

Apostolul Pavel cere ca această epistolă să fie citită în faţa tuturor fraţilor[36]


Note

  1. 1Tes1.1
  2. FA17.15-34
  3. FA, cap18
  4. puterea minunilor săvârşite de Dumnezeu prin apostoli- nota 2 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag358
  5. manifestările vizibile ale Duhului Sfânt, atât de frecvente în Biserica primară-nota 3 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag 358
  6. 1Tes.,cap1
  7. verbul original e mai puternic:a îngriji cu căldura ce izvorăşte din lumina soarelui; a învălui în căldura dragostei. Acest verset împreună cu cel următor reactualizează imaginea păstorului celui bun în comparaţie cu cel plătit- Ioan 10.11-13-nota 3 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag 357
  8. 1Tes.2.1-12
  9. citat din Facerea 15.16-nota 4 la Noul Testament, Valeriu Anania, paf 357
  10. 1Tes2.12-20
  11. 1Tes,cap3
  12. ESV- abstain from sexual immoraliy, NIVUK- avoid sexual immorality, ASV- abstain from fornication
  13. metaforă pentru trup ca receptacol al sufletului-nota 5 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag358
  14. ESV,honor NIVUK-honurable, ASV-honourable
  15. ESV, NIVUK, ASV-lust-pofta sexuală imorală, nelegitimă
  16. 1Tes4.3-5
  17. ESV, ASV-transgress, NIVUK-wrong
  18. ESV, ASV-wrong, NIVUK-take advantage
  19. 1Tes4.6
  20. ESV-live quietly, NIVUK-a quiet life, ASV-to be quiet
  21. ESV-mind your own affairs, NIVUK-mind your own business, ASV-do your own business
  22. ESV-walk properly before the outsiders, NIVUK- so that your daily life may win the respect of outsiders
  23. 1Tes4.11-12
  24. 1Tes4.13-18
  25. ESV-There is peace and security, NIVUK-Peace and safety, ASV-Peace and safety
  26. 1Tes5.1-10
  27. 1Tes5.12
  28. ESV, NIVUK-idle
  29. ESV, ASV-encourage the fainthearted,-fricos, laş, temător, slab de înger, NIVUK encourage the timid
  30. ESV, NIVUK-help the weak, ASV-support the weak
  31. să se asigure, ESV, ASV-see, NIVUK-make sure
  32. 1Tes5.15
  33. alte traduceri- să cercetaţi; treceţi totul prin spiritul vostru de discernământ, prin ,,dreapta socotinţă”nota 5 la Noul Testament, Valeriu Anania, pag360, ESV, NIVUK-test everything, ASV-prove
  34. ESV-hold fast what is good, NIVUK- hold on to the good.ASV- hold fast that which is good;
  35. ESV, ASV- every form of evil, NIVUK- every kind of evil.)
  36. 1Tes5.27

Bibliografie

  1. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 269-2752, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  2. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  3. Noul Testament, pag 356-360, tipărită sub îndrumarea şi purtarea de grijă a Prea Fericitului Părinte Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe, cu aprobarea Sfântului Sinod, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1997, Bucureşti, ISBN 973-9130-88-7
  4. Biblia sau Sfânta Scriptură, versiune diortosită după Septuaginta, redactată şi adnotată de Valeriu Anania, Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române, Bucureşti, 2001, ISBN 973-9332-86-2
  5. English Standard Version Bible, 1971