Epistola I către Corinteni a Sfântului Apostol Pavel: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Argumente interne)
Linia 7: Linia 7:
  
 
Autorul se numeşte pe sine cu numele şi calitatea sa în debutul epistolei: ,, Pavel, chemat să fie apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…”<ref>1cor1.1</ref>
 
Autorul se numeşte pe sine cu numele şi calitatea sa în debutul epistolei: ,, Pavel, chemat să fie apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…”<ref>1cor1.1</ref>
În epistolă se spune că Apollo a predicat în Corint <ref>1Cor3.6</ref>, fapt care este afirmat şi în [[Cartea Faptele Apostolilor|Faptele apostolilor]] <ref>FA18.27</ref> Sfântul [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] spune că [[apostol]]ii au lucrat cu mâinile lor<ref>1Cor4.12</ref>, fapt ce apare şi în Faptele apostolilor<ref>18.3</ref>
+
În epistolă se spune că Apollo a predicat în Corint <ref>1Cor3.6</ref>, fapt care este afirmat şi în [[Faptele Apostolilor]] <ref>FA18.27</ref> Sfântul [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] spune că [[apostol]]ii au lucrat cu mâinile lor<ref>1Cor4.12</ref>, fapt ce apare şi în Faptele apostolilor<ref>18.3</ref>
  
 
===Argumente externe===
 
===Argumente externe===

Versiunea de la data 30 iunie 2011 11:04

Acest articol face parte din seria
Noul Testament
Evangheliile și Faptele Apostolilor
MateiMarcuLucaIoan
Faptele Apostolilor
Epistolele Sfântului Apostol Pavel
Romani
I CorinteniII Corinteni

GalateniEfeseni
FilipeniColoseni
I Tesaloniceni II Tesaloniceni
I TimoteiII Timotei
TitFilimon
Evrei

Epistolele sobornicești
Iacov
I Petru II Petru
I Ioan - II IoanIII Ioan
Iuda
Apocalipsa
Apocalipsa lui Ioan
Persoane din Noul Testament
Iisus HristosFecioara MariaDreptul Iosif
Ioachim și AnaIoan Botezătorul
Cei 12 apostoli: PetruIoanIacov (fiul lui Zevedei)
MateiFilipToma
Iacov (fiul lui Alfeu)IudaSimon
MatiaBartolomeu
Iuda Iscarioteanul
Apostolul Pavel
Farisei drepți: Nicodim Iosif din Arimateea
PavelGamaliel
Simeon
Conducători: Irod cel MareArhelau
Irod AntipaIrodiada
Pilat din Pont
Femei credincioase:
Maria Magdalena - Salomeea - Ioana - Maria lui Cleopa
Maria din BetaniaMarta din Betania
Alte persoane: Lazăr
Descoperiri arheologice biblice
Locuri din Noul Testament
Locuri din Evanghelii: BetleemNazaret
Muntele TaborBetaniaSamariaIerihon
Ierusalim
Cezareea
Alte locuri: AntiohiaDamascEfesIconium
Editați această casetă

Epistola I către Corinteni este una din cele paisprezece epistole ale sfântului apostol Pavel.

Autenticitate

Argumente interne

Autorul se numeşte pe sine cu numele şi calitatea sa în debutul epistolei: ,, Pavel, chemat să fie apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…”[1] În epistolă se spune că Apollo a predicat în Corint [2], fapt care este afirmat şi în Faptele Apostolilor [3] Sfântul apostol Pavel spune că apostolii au lucrat cu mâinile lor[4], fapt ce apare şi în Faptele apostolilor[5]

Argumente externe

Clement Romanul scrie corintenilor:,,Citiţi epistola fericitului Pavel!Într-adevăr inspirat v-a scris acela despre sine, despre Chifa şi despre Apollo, pentru că voi şi atunci provocaţi certuri şi dezbinări”[6]. Sf. Ignaţiu de Antiohia foloseşte Epistola către Corinteni în scrierile sale (Ad. Magn.X), Policarp al Smirnei afirmă:,,Nu ştiţi că sfinţii vor judeca lumea, după cum ne învaţă Pavel”(Ad. Phil. XI). Fragmentul Muratori citează epistola printre scrierile canonice, la fel o fac Sf. Irineu şi Clement Alexandrinul. Ea se află, de asemenea, pe lista canonică a Sfinţilor Părinţi Atanasie cel Mare, Chiril al Ierusalimului şi Grigore de Nazianz. Epistola se află şi în vechile traduceri ale Bibliei, cea latină şi cea siriacă.

Corint

,,Corintul devenise, încă de timpuriu, unul din cele mai înfloritoare oraşe ale lumii antice. Geloasă, Roma l-a distrus în 146 î. H., pentru ca, după un secol, Iuliu Cezar să-l readucă la viaţă cu statut de colonie romană şi, puţin după aceea, Octavian August să-l proclame capitală a provinciei Ahaia, cu drepturile şi privilegiile unei mari metropole.”(Valeriu Anania). Era un centru economic şi cultural important, renumit pentru cultul zeiţei Afrodita-Venera. ,,Corintul devenise faimos şi prin libertinajul moravurilor; aci se afla templul Afroditei (Venus), ale cărei peste o mie de hierodule pervertiseră erosul la treapta de prostituţie sacralizată.”(V.Anania)

Întemeierea Bisericii din Corint

Întemeierea Bisericii din Corint ne este relatată în Faptele apostolilor, cap18. Ajuns la Corint, Pavel s-a îndreptat, după obiceiul său, către cartierul evreiesc. A aflat locuinţă în casa unui făcător de corturi, numit Acvila, venit de curând de la Roma cu soţia sa, Priscila [7] Fiind de aceeaşi meserie cu ei, a rămas în casa lor. În fiecare sâmbătă, se ducea la sinagogă şi vorbea şi îndupleca pe iudei şi pe greci. Dar când au venit Sila şi Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, şi dovedea Iudeilor că Iisus este Hristosul. Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi -l batjocoreau, Pavel şi -a scuturat hainele, şi le -a zis: ,,Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la Neamuri.``

S-a despărţit de sinagogă şi a început să înveţe în casa unui unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Spre deosebire de iudeii necredincioşi, Crisp, fruntaşul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui. Şi mulţi dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi ei, şi au fost botezaţi. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: ,,Nu te teme; ci vorbeşte şi nu tăcea, /căci Eu sunt cu tine; şi nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi facă rău: vorbeşte, fiindcă am mult norod în această cetate./Aici a rămas un an şi şase luni, şi învăţa printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu."

Neştiind ce mijloace să mai întrebuinţeze ca să scape de el, în cele din urmă, iudeii s-au hotărât să-l aducă în faţa proconsulului Galion, acuzându-l că ,, ,,Omul acesta aţâţă pe oameni să se închine lui Dumnezeu într'un fel care este împotriva Legii.``Acuzaţia era destul de abilă. Şi dacă Galion o lua în seamă, Sfântul Pavel putea să cadă sub pedeapsa legii romane, culpabil de crimă de lese maiestate, cum au căzut mai târziu şi el şi toţi creştinii. Dar Galion nu le-a luat în seamă pâra şi nici n-a vrut să-i asculte, văzând că este vorba de anumite neînţelegeri asupra Legii evreieşti, şi nu de o vreo faptă rea sau vreo blestemăţie. (Fapte 18.14-15) Atunci au pus toţi mâna pe Sosten, care era ajutorul lui Pavel[8] şi fruntaşul sinagogii, şi-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să -i pese.[9]

Apostolul a putut petrece încă „multe zile” în linişte în Corint, timp în care a convertit pe Stefanas şi casa lui[10], pe Gaius [11], pe Erast, vistiernicul oraşului,[12] pe Cvartus din portul Chenhrea şi pe mulţi alţii, ale căror nume nu le mai cunoaştem.[13]

Contextul epistolei

Ajuns în Efes, putem presupune că a trimis de aici Corintenilor o scrisoare - cea menţionată în 1 Cor. 5, 9-11 - prin care le făcea cunoscută prezenţa sa aici şi le dă diferite sfaturi, între care şi acela „de a nu se amesteca cu curvarii”, dar, aşa cum precizează el nu înţelege curvarii lumii acesteia, sau cei lacomi de bani, sau cei răpareţi, sau cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să iasă din lume, ci el se referea la cel care, ,,măcar că îşi zice ,,frate``, totuşi este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţiv, sau răpareţ; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţi.” Iar apoi continuă astfel: 12În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi pe cei dinăuntru?/13Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”(1Cor5.12-13)

În urma acestei scrisori (care nu ni s-a păstrat), a primit şi el mai multe veşti de la Corinteni. De la Hloe[14], află că între Corinteni erau unele dezbinări, după apostolul preferat. Unii se numeau „ai lui Pavel”, alţii”ai lui Apolo”, alţii „ai lui Chefa”, iar alţii „ai lui Hristos”[15]

Apolo era un iudeu alexandrin, instruit în credinţa creştină şi botezat de către Acvila şi Priscila, care a ajuns la Corint, în urna Sfântului Apostol Pavel (cf Fapte18. 24-28), şi predica cu o elocinţă aleasă, ceea a făcut ca unii corintieni să se ataşeze de el, formând acea „partidă” numită „ai lui Apolo”. Despre Petru nu avem cunoştinţă să fi predicat la Corint, însă unii iudei încreştinaţi, deşi neiudaizanţi, păstrau o anumită ostilitate faţă de Sfântul Pavel şi-i contestau autoritatea, opunându-i pe Sfântul Apostol Petru. Aceştia formau grupul „petrinilor” . Alţii rămâneau devotaţi Sfântului Pavel şi, în sfârşit, o anume pretinsă elită creştină nega rolul oricărui apostolat şi alcătuia o a patra „partidă”; „ai lui Hristos”. Nu trebuie să credem că în Biserica din Corint s-ar fi ivit vreo erezie doctrinară sau schismă care să spargă unitatea de credinţă. Era numai o disensiune de suprafaţă privitoare la predicatorul preferat.

Pe lângă acestea, Corintienii înşişi fac o scrisoare cu care trimit o delegaţie formată din Stefanas, Fortunat şi Ahaic [16] şi-i cer apostolului Pavel mai multe lămuriri.

Mai putem adăuga informaţiile orale pe care i le vor fi dat cei trei delegaţi, precum şi cele pe care i le va fi dat Apolo, venit şi el la Efes[17] Atunci le-a făcut o scrisoare - aceea pe care o avem noi astăzi sub numele de Epistola I către Corinteni (în fapt, a doua) în care îi mustră pentru disensiunile dintre ei şi răspunde la întrebările puse de ei cu privire la căsătorie şi celibat, la mâncarea din cărnurile sacrificate idolilor (idolotite), la harismele duhovniceşti, la dogma învierii morţilor etc. La sfârşit îi invită şi pe ei să ia parte la colecta care se făcea pentru săracii din Ierusalim, le anunţă o vizită a sa către toamnă şi le spune să primească bine pe Timotei, care va veni curând din Macedonia şi le va spune cum învaţă şi rânduieşte el în toate Bisericile.

Îndemn la unire

Apostolul Pavel îi îndeamnă să aibă toţi acelaşi fel de vorbire, să n-aibă dezbinări între ei, ci să fie uniţi în chip desăvârşit într-un gând şi o simţire. El spune că a auzit de la Cloe despre certurile dintre cele 4 grupuleţe formate şi întreabă retoric: 13Hristos a fost împărţit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi fost voi botezaţi?”Rezultă de aici că grupările nu-şi au rostul din moment ce Hristos a fost unul care s-a răstignit pentru oameni şi el este cel în numele căruia sunt botezaţi creştinii.

Înţelepciunea lumii şi înţelepciunea lui Dumnezeu

Pavel a fost trimis să propovăduiască evanghelia nu cu înţelepciunea vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.(adică cu arta elocinţei, a vorbelor golite de coţinut, fără efecte, fără roade). Fiindcă propovăduirea crucii este nesăbuinţă pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru creştini, care sunt pe calea mântuirii, este puterea lui Dumnezeu. Dumnezeu a prostit (a arătat drept proastă) înţelepciunea lumii acesteia. Căci întrucât lumea, n-a cunoscut pe Dumnezeu în înţelepciunea lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe credincioşi prin nesăbuinţa propovăduirii crucii. Iudeii cer minuni, grecii caută înţelepciune dar apostolii propovăduiesc pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire şi pentru Neamuri o nesăbuinţă, dar pentru cei chemaţi, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu. Căci nesăbuinţa lui Dumnezeu este mai înţeleaptă decât oamenii şi slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, apostoli sunt îndemnaţi să se uite la ei înşişi, care au fost chemaţi: printre ei nu sunt mulţi înţelepţi în felul lumii, nici mulţi puternici (în sensul bogăţiei), nici mulţi de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nesăbuite ale lumii ca să facă deruşine pe cele înţelepte, pe cele slabe ale lumii ca să facă de ruşine pe cele tari, lucrurile josnice, dispreţuite, chiar lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt. Aici Pavel se referă la faptul că apostolii au fost luaţi dintre oamenii simpli (nu înţelepţ), săraci (şi nu bogaţi), de neam comun (şi nu ales). Şi Dumnezeu a făcut asta pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Apostolii sunt, prin Dumnezeu, în Hristos Iisus. Iisus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciune, neprihănire, sfinţire şi răscumpărare pentru ca cine se laudă, să se laude în Domnul.

Pavel spune din nou că el nu a venit să vestească taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune strălucită. El însuşi când a venit era slab, fricos şi plin de cutremur. Şi învăţătura şi propovăduirea lui nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi de putere pentru ca credinţa celor ce-l ascultau să fie întemeiată nu pe înţelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Ceea ce propovăduiesc apostolii este o înţelepciune dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţi, ci înţelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava apostolilor, mai înainte de veci. Această înţelepciune n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii veacului acestuia căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. După cum este scris: ,,Lucruri, pe care ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi la inima omului nu s-au suit, aşa sunt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.``Apostolilor Dumnezeu le-a descoperit prin Duhul Său. Căci Duhul cercetează totul, chiar şi lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Aşa cum duhul omului cunoaşte lucrurile omului, tot aşa nimeni nu cunoaşte lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi apostolii n-au primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să poată să cunoască lucrurile pe care Dumnezeu le-a dat, prin harul său. Şi apostolii vorbesc despre aceste lucruri nu cu vorbiri învăţate de la înţelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate de la Duhul Sfânt, întrebuinţănd o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceşti. Dar omul firesc nu primeşte lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el sunt o nesăbuinţă. Şi nici nu le poate înţelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşte. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi el însuşi nu poate fi judecat de nimeni. Căci ,,cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I dea învăţătură? Apostolii au însă gândul lui Hristos.

Certurile, zavistiile şi dezbinările sunt lucruri lumeşti

Apostolul Pavel spune că nu a putut vorbi cu apostolii ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să le vorbească ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos, hrănindu-i cu lapte, nu cu bucate tari pentru că ei au rămas lumeşti. Căci atâta vreme cât între ei sunt zavistii, certuri, dezbinări, ei sunt tot lumeşti. Pavel şi Apolo sunt slujitori ai lui Dumnezeu, prin care creştinii au crezut. Şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Pavel a sădit, Apolo a udat dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.(aşadar sunt instrumente prin care lucrează puterea lui Dumnezeu) Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt tot una. Şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.(sunt slujitori responsabili care îşi vor primi răsplata cuvenită) Căci apostolii sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. Creştinii sunt ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.


Note

  1. 1cor1.1
  2. 1Cor3.6
  3. FA18.27
  4. 1Cor4.12
  5. 18.3
  6. 1Cor4
  7. FA 18, 1-2
  8. 1Cor1.1
  9. FA18.17
  10. 1 Cor.16 15
  11. 1 Cor. 1 14
  12. FA19.22
  13. FA 18.8
  14. 1 Cor. 1, 11
  15. 1Cor. 1, 11-12
  16. 1 Cor. 16, 17
  17. 1 Cor. 16, 12

Bibliografie

  1. Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6
  2. I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, Bucureşti, 2002, ISBN 973-9332-75-7,
  3. Noul Testament comentat, pag329-340, versiune revizuită, redactată şi comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia doua revizuită şi îmbunătăţită,Editura Institutului Biblic şi de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9
  4. English Standard Version Bible, 1971