Modificări

'''Epistola I către Corinteni''' este una din cele paisprezece [[epistolă|epistole ]] ale sfântului [[apostolului apostolul Pavel|apostol Pavel]].

Autorul se numeşte numește pe sine cu numele şi și calitatea sa în debutul epistolei: ,, Pavel„Pavel, chemat să fie apostol al lui Iisus Hristos, prin voia lui Dumnezeu…”Dumnezeu...”<ref>1cor1.1</ref>În epistolă se spune că Apollo a predicat în Corint <ref>1Cor3.6</ref>, fapt care este afirmat şi și în [[Cartea Faptele Apostolilor|Faptele apostolilor]] <ref>FA18.27</ref> . Sfântul [[apostolul Pavel|apostol Pavel]] spune că [[apostol]]ii au lucrat cu mâinile lor<ref>1Cor4.12</ref>, fapt ce apare şi și în Faptele apostolilor<ref>18.3</ref>.

[[Clement Romanul]] scrie corintenilor:,,Citiţi „Citiți epistola fericitului Pavel!Într-adevăr inspirat v-a scris acela despre sine, despre Chifa şi și despre Apollo, pentru că voi şi și atunci provocaţi provocați certuri şi și dezbinări”<ref>1Cor4</ref>. Sf. [[Ignaţiu Ignatie al Antiohiei|Ignaţiu de Antiohia]] foloseşte folosește Epistola către Corinteni în scrierile sale (Ad. Magn.X), [[Policarp al Smirnei]] afirmă:,,Nu ştiţi „Nu știți că sfinţii sfinții vor judeca lumea, după cum ne învaţă învață Pavel”(Ad. Phil. XI). [[Fragmentul Muratori]] citează epistola printre scrierile canonice, la fel o fac Sf. [[Irineu de Lyon|Irineu]] şi și [[Clement al AlexandreiAlexandriei|Clement Alexandrinul]]. Ea se află, de asemenea, pe lista canonică a Sfinţilor Părinţi Sfinților Părinți [[Atanasie cel Mare]], [[Chiril al Ierusalimului]] şi și [[Grigore de Nazianz]]. Epistola se află şi și în vechile traduceri ale [[Sfânta Scriptură|Bibliei]], cea latină şi și cea siriacă.

,,Corintul „Corintul devenise, încă de timpuriu, unul din cele mai înfloritoare oraşe orașe ale lumii antice. Geloasă, Roma l-a distrus în 146 î. HHr., pentru ca, după un secol, Iuliu Cezar să-l readucă la viaţă viață cu statut de colonie romană şiși, puţin puțin după aceea, Octavian August să-l proclame capitală a provinciei Ahaia, cu drepturile şi și privilegiile unei mari metropole.”(Valeriu Anania). Era un centru economic şi și cultural important, renumit pentru cultul zeiţei zeiței Afrodita-Venera. ,,Corintul „Corintul devenise faimos şi și prin libertinajul moravurilor; aci se afla templul Afroditei (Venus), ale cărei peste o mie de hierodule pervertiseră erosul la treapta de prostituţie prostituție sacralizată.”(V.Valeriu Anania)

Întemeierea Bisericii din Corint ne este relatată în Faptele apostolilor, cap18. Ajuns la Corint, Pavel s-a îndreptat, după obiceiul său, către cartierul evreiesc. A aflat locuinţă locuință în casa unui făcător de corturi, numit Acvila, venit de curând de la Roma cu soţia soția sa, Priscila <ref>FA 18, 1-2</ref> Fiind de aceeaşi aceeași meserie cu ei, a rămas în casa lor. În fiecare sâmbătă, se ducea la sinagogă şi și vorbea şi și îndupleca pe iudei şi și pe greci. Dar când au venit Sila şi și Timotei din Macedonia, Pavel s-a dedat în totul propovăduirii, şi și dovedea Iudeilor că Iisus este Hristosul. Fiindcă Iudeii i se împotriveau şi și-l batjocoreau, Pavel şi și-a scuturat hainele, şi și le -a zis: ,,Sângele „Sângele vostru să cadă asupra capului vostru; eu sunt curat. De acum încolo, mă voi duce la NeamuriNeamuri”.``

S-a despărţit despărțit de sinagogă şi și a început să înveţe învețe în casa unui unui om temător de Dumnezeu, numit Iust, a cărui casă era vecină cu sinagoga. Spre deosebire de iudeii necredincioşinecredincioși, Crisp, fruntaşul fruntașul sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa lui. Şi mulţi mulți dintre Corinteni, care auziseră pe Pavel, au crezut şi și ei, şi și au fost [[botez]]aţiați. Noaptea, Domnul a zis lui Pavel într-o vedenie: ,,Nu te teme; ci vorbeşte şi vorbește și nu tăcea, /căci Eu sunt cu tine; şi și nimeni nu va pune mâna pe tine, ca să-ţi ți facă rău: vorbeştevorbește, fiindcă am mult norod în această cetate./Aici a rămas un an şi şase și șase luni, şi învăţa și învăța printre Corinteni Cuvântul lui Dumnezeu."

Neştiind Neștiind ce mijloace să mai întrebuinţeze întrebuințeze ca să scape de el, în cele din urmă, iudeii s-au hotărât să-l aducă în faţa fața proconsulului Galion, acuzându-l că ,, ,,Omul acesta aţâţă ațâță pe oameni să se închine lui Dumnezeu într'un fel care este împotriva Legii.``Acuzaţia Acuzația era destul de abilă. Şi dacă Galion o lua în seamă, Sfântul Pavel putea să cadă sub pedeapsa legii romane, culpabil de crimă de lese maiestate, cum au căzut mai târziu şi și el şi toţi creştiniiși toți creștinii. Dar Galion nu le-a luat în seamă pâra şi și nici n-a vrut să-i asculte, văzând că este vorba de anumite neînţelegeri neînțelegeri asupra Legii evreieştievreiești, şi și nu de o vreo faptă rea sau vreo blestemăţieblestemăție. (Fapte 18.14-15) Atunci au pus toţi toți mâna pe Sosten, care era ajutorul lui Pavel<ref>1Cor1.1</ref> şi fruntaşul și fruntașul sinagogii, şiși-l băteau înaintea scaunului de judecată, fără ca lui Galion să -i pese.<ref>FA18.17</ref>

Apostolul a putut petrece încă „multe zile” în linişte liniște în Corint, timp în care a convertit pe Stefanas şi și casa lui<ref>1 Cor.16 15</ref>, pe Gaius <ref>1 Cor. 1 14</ref>, pe Erast, vistiernicul oraşuluiorașului,<ref>FA19.22</ref> pe Cvartus din portul Chenhrea şi și pe mulţi alţiimulți alții, ale căror nume nu le mai cunoaştemcunoaștem.<ref>FA 18.8</ref>

Ajuns în Efes, putem presupune că a trimis de aici Corintenilor o scrisoare - cea menţionată menționată în 1 Cor. 5, 9-11 - prin care le făcea cunoscută prezenţa prezența sa aici şi și le dă diferite sfaturi, între care şi și acela „de a nu se amesteca cu curvarii”, dar, aşa așa cum precizează el nu înţelege înțelege curvarii lumii acesteia, sau cei lacomi de bani, sau cei răpareţirăpăreți, sau cei ce se închină la idoli, fiindcă atunci ar trebui să iasă din lume, ci el se referea la cel care, ,,măcar că îşi își zice ,,frate``, totuşi totuși este curvar, sau lacom de bani, sau închinător la idoli, sau defăimător, sau beţivbețiv, sau răpareţrăpăreț; cu un astfel de om nu trebuie nici să mâncaţimâncați.” Iar apoi continuă astfel: 12În adevăr, ce am eu să judec pe cei de afară? Nu este datoria voastră să judecaţi judecați pe cei dinăuntru?/13Cât despre cei de afară, îi judecă Dumnezeu. Daţi Dați afară dar din mijlocul vostru pe răul acela.”(1Cor5.12-13)

În urma acestei scrisori (care nu ni s-a păstrat), a primit şi și el mai multe veşti vești de la Corinteni. De la Hloe<ref>1 Cor. 1, 11</ref>, află că între Corinteni erau unele dezbinări, după apostolul preferat. Unii se numeau „ai lui Pavel”, alţii”ai alții”ai lui Apolo”, alţii alții „ai lui Chefa”, iar alţii alții „ai lui Hristos”<ref>1Cor. 1, 11-12</ref>

Apolo era un iudeu alexandrin, instruit în credinţa creştină şi credința creștină și botezat de către Acvila şi și Priscila, care a ajuns la Corint, în urna Sfântului Apostol Pavel (cf Fapte18. 24-28), şi și predica cu o elocinţă elocință aleasă, ceea a făcut ca unii corintieni să se ataşeze atașeze de el, formând acea „partidă” numită „ai lui Apolo”. Despre Petru nu avem cunoştinţă cunoștință să fi predicat la Corint, însă unii iudei încreştinaţiîncreștinați, deşi neiudaizanţideși neiudaizanți, păstrau o anumită ostilitate faţă față de Sfântul Pavel şiși-i contestau autoritatea, opunându-i pe Sfântul Apostol Petru. Aceştia Aceștia formau grupul „petrinilor” . Alţii Alții rămâneau devotaţi devotați Sfântului Pavel şiși, în sfârşitsfârșit, o anume pretinsă elită creştină creștină nega rolul oricărui apostolat şi și alcătuia o a patra „partidă”; „ai lui Hristos”. Nu trebuie să credem că în Biserica din Corint s-ar fi ivit vreo erezie doctrinară sau schismă care să spargă unitatea de credinţăcredință. Era numai o disensiune de suprafaţă suprafață privitoare la predicatorul preferat.

Pe lângă acestea, Corintienii înşişi înșiși fac o scrisoare cu care trimit o delegaţie delegație formată din Stefanas, Fortunat şi și Ahaic <ref>1 Cor. 16, 17</ref> şiși-i cer apostolului Pavel mai multe lămuriri.  Se mai pot adăuga și informațiile orale pe care i le vor fi dat cei trei delegați, precum și cele pe care i le va fi dat Apolo, venit și el la Efes<ref>1 Cor. 16, 12</ref> Atunci le-a făcut o scrisoare - aceea pe care o avem noi astăzi sub numele de Epistola I către Corinteni (în fapt, a doua) în care îi mustră pentru disensiunile dintre ei și răspunde la întrebările puse de ei cu privire la [[căsătoria|căsătorie]] și celibat, la mâncarea din cărnurile sacrificate idolilor (idolotite), la harismele duhovnicești, la dogma [[învierea|învierii morților]] etc. La sfârșit îi invită și pe ei să ia parte la colecta care se făcea pentru săracii din Ierusalim, le anunță o vizită a sa către toamnă și le spune să primească bine pe [[apostolul Timotei|Timotei]], care va veni curând din Macedonia și le va spune cum învață și rânduiește el în toate Bisericile.

Apostolul Pavel îi îndeamnă să aibă toţi acelaşi toți același fel de vorbire, să n-aibă dezbinări între ei, ci să fie uniţi uniți în chip desăvârşit desăvârșit într-un gând şi și o simţiresimțire. El spune că a auzit de la Cloe despre certurile dintre cele 4 grupuleţe grupulețe formate şi și întreabă retoric: 13Hristos „Hristos a fost împărţitîmpărțit? Pavel a fost răstignit pentru voi? Sau în numele lui Pavel aţi ați fost voi botezaţibotezați?”Rezultă ” Rezultă de aici că grupările nu-şi și au rostul din moment ce Hristos a fost unul care s-a răstignit pentru oameni şi și el este cel în numele căruia sunt botezaţi creştiniibotezați creștinii. ==Înţelepciunea Înțelepciunea lumii şi înţelepciunea și înțelepciunea lui Dumnezeu==Pavel a fost trimis să propovăduiască evanghelia nu cu [[înţelepciuneaînțelepciunea]] vorbirii, ca nu cumva crucea lui Hristos să fie făcută zadarnică.(adică cu arta elocinţeielocinței, a vorbelor golite de coţinutconținut, fără efecte, fără roade). Fiindcă propovăduirea crucii este [[nesăbuinţanesăbuința|nesăbuinţănesăbuință]] pentru cei ce sunt pe calea pierzării, dar pentru creştinicreștini, care sunt pe calea [[mântuirea|mântuirii]], este puterea lui [[Dumnezeu]]. Dumnezeu a prostit (a arătat drept proastă) înţelepciunea înțelepciunea lumii acesteia. Căci întrucât lumea, n-a cunoscut pe Dumnezeu în [[înţelepciuneaînțelepciunea]] lui Dumnezeu, Dumnezeu a găsit cu cale să mântuiască pe [[credinţacredința|credincioşicredincioși]] prin nesăbuinţa nesăbuința propovăduirii crucii. Iudeii cer minuni, grecii caută înţelepciune înțelepciune dar apostolii propovăduiesc pe Hristos cel răstignit, care pentru iudei este o pricină de poticnire şi și pentru Neamuri o nesăbuinţănesăbuință, dar pentru cei chemaţichemați, fie iudei, fie greci, este puterea şi înţelepciunea și înțelepciunea lui Dumnezeu. Căci nesăbuinţa nesăbuința lui Dumnezeu este mai înţeleaptă înțeleaptă decât oamenii şi și slăbiciunea lui Dumnezeu este mai tare decât oamenii. De pildă, apostoli sunt îndemnaţi îndemnați să se uite la ei înşişiînșiși, care au fost chemaţichemați: printre ei nu sunt mulţi înţelepţi mulți înțelepți în felul lumii, nici mulţi mulți puternici (în sensul bogăţieibogăției), nici mulţi mulți de neam ales. Dar Dumnezeu a ales lucrurile nesăbuite ale lumii ca să facă deruşine de rușine pe cele înţelepteînțelepte, pe cele slabe ale lumii ca să facă de ruşine rușine pe cele tari, lucrurile josnice, dispreţuitedisprețuite, chiar lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt. Aici Pavel se referă la faptul că apostolii au fost luaţi luați dintre oamenii simpli (nu înţelepţînțelept), săraci (şi și nu bogaţibogați), de neam comun (şi și nu ales). Şi [[Dumnezeu]] a făcut asta pentru ca nimeni să nu se laude înaintea lui Dumnezeu. Apostolii sunt, prin Dumnezeu, în Hristos Iisus. Iisus a fost făcut de Dumnezeu pentru noi înţelepciuneînțelepciune, neprihănire, sfinţire şi sfințire și răscumpărare pentru ca cine se laudă, să se laude în Domnul.

Pavel spune din nou că el nu a venit să vestească taina lui Dumnezeu cu o vorbire sau înţelepciune înțelepciune strălucită. El însuşi însuși când a venit era slab, [[teama|fricos]] şi și plin de cutremur. Şi învăţătura şi învățătura și propovăduirea lui nu stăteau în vorbirile înduplecătoare ale înţelepciuniiînțelepciunii, ci într-o dovadă dată de Duhul şi și de putere pentru ca credinţa credința celor ce-l ascultau să fie întemeiată nu pe înţelepciunea înțelepciunea oamenilor, ci pe puterea lui Dumnezeu. Ceea ce propovăduiesc apostolii este o înţelepciune înțelepciune dar nu a veacului acestuia, nici a fruntaşilor fruntașilor veacului acestuia, care vor fi nimiciţinimiciți, ci înţelepciunea înțelepciunea lui Dumnezeu, cea tainică şi ţinută și ținută ascunsă, pe care o rânduise Dumnezeu spre slava apostolilor, mai înainte de veci. Această înţelepciune înțelepciune n-a cunoscut-o nici unul din fruntaşii fruntașii veacului acestuia căci dacă ar fi cunoscut-o, n-ar fi răstignit pe Domnul slavei. După cum este scris: ,,Lucruri„Lucruri, pe care ochiul nu le -a văzut, urechea nu le -a auzit, şi și la inima omului nu s-au suit, aşa așa sunt lucrurile, pe cari le -a pregătit Dumnezeu pentru cei ce -L iubesc.``” Apostolilor , Dumnezeu le-a descoperit prin Duhul Său. Căci [[Duhul Sfânt|Duhul]] cercetează totul, chiar şi și lucrurile adânci ale lui Dumnezeu. Aşa Așa cum duhul omului cunoaşte cunoaște lucrurile omului, tot aşa așa nimeni nu cunoaşte cunoaște lucrurile lui Dumnezeu afară de Duhul lui Dumnezeu. Şi apostolii n-au primit duhul lumii, ci Duhul care vine de la Dumnezeu, ca să poată să cunoască lucrurile pe care Dumnezeu le-a dat, prin harul său. Şi apostolii vorbesc despre aceste lucruri nu cu vorbiri învăţate învățate de la înţelepciunea înțelepciunea omenească, ci cu vorbiri învăţate învățate de la Duhul Sfânt, întrebuinţănd întrebuințând o vorbire duhovnicească pentru lucrurile duhovniceştiduhovnicești. Dar omul firesc nu primeşte primește lucrurile Duhului lui Dumnezeu căci pentru el sunt o nesăbuinţănesăbuință. Şi nici nu le poate înţelegeînțelege, pentru că trebuie judecate duhovniceşteduhovnicește. Omul duhovnicesc, dimpotrivă, poate să judece totul şi și el însuşi însuși nu poate fi judecat de nimeni. Căci ,,cine „cine a cunoscut gândul Domnului ca să-I dea învăţăturăînvățătură? Apostolii au însă gândul lui Hristos.==Certurile, zavistiile şi dezbinările sunt lucruri lumeşti==Apostolul Pavel spune că nu a putut vorbi cu apostolii ca unor oameni duhovniceşti, ci a trebuit să le vorbească ca unor oameni lumeşti, ca unor prunci în Hristos, hrănindu-i cu lapte, nu cu bucate tari pentru că ei au rămas lumeşti. Căci atâta vreme cât între ei sunt zavistii, [[cearta|certuri]], dezbinări, ei sunt tot lumeşti. Pavel şi Apolo sunt slujitori ai lui Dumnezeu, prin care creştinii au crezut. Şi fiecare după puterea dată lui de Domnul. Pavel a sădit, Apolo a udat dar Dumnezeu a făcut să crească, aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce ce udă nu sunt nimic, ci Dumnezeu, care face să crească.(aşadar sunt instrumente prin care lucrează puterea lui Dumnezeu) Cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt tot una. Şi fiecare îşi va lua răsplata după osteneala lui.(sunt slujitori responsabili care îşi vor primi răsplata cuvenită) Căci apostolii sunt împreună lucrători cu Dumnezeu. Creştinii sunt ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui DumnezeuHristos”.

<references small>{{reflist|2}}</small> 

#* Biblia sau Sfânta Scriptură a Vechiului şi și Noului Testament, ISBN 0 564 01708 6#* I. Constantinescu- Studiul Noului Testament, pag 275-280, Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, BucureştiBucurești, 2002, ISBN 973-9332-75-7,#* Noul Testament comentat, pag329pag. 329-340, versiune revizuită, redactată şi și comentată de Bartolomeu Valeriu Anania, ediţia ediția doua revizuită şi îmbunătăţităși îmbunătățită,Editura Institutului Biblic şi și de Misiune Ortodoxă, 1995, ISBN 973-9130-08-9#*English Standard Version Bible, 1971