Episcopi vagantes

Episcopi vagantes (latinescul pentru "episcopi rătăcitori") sunt persoane care au fost hirotonite episcopi într-un mod oarecum în neregulă, în special cei care afirmă că posedă o hirotonire romano-catolică validă, cu toate că hirotonirea lor nu a fost autorizată de Biserica Romano-Catolică. (La singular se foloseşte forma episcopus vagans.)

Hirotonirile făcute de episcopi rătăcitori

Vaticanul consideră aceste hirotoniri "valide" dar "ilegale," dar Biserica Ortodoxă pur şi simplu nu le consideră hirotoniri şi, astfel, consideră persoanele astfel hirotonite ca nefiind episcopi. Aceasta deoarece, spre deosebire de Vatican, consideră că succesiunea apostolică se păstrează doar prin acei episcopi care sunt hirotoniţi, de obicei, de episcopi care la rândul lor nu sunt demişi sau care nu propovăduiesc învăţături eretice. Ordinele sfinte nu sunt considerate de ortodocşi ca fiind "definitive," astfel încât dacă un episcop se rupe de Biserică, episcopatul său (şi astfel şi capacitatea sa de hirotonire) îşi pierde valabilitatea.

Multe din aceste pretenţii de succesiune provin de la scaunul din Utrecht sau de la bisericile ortodoxe sau catolice de rit răsăritean churches; altele provin de la episcopi romano-catolici care au hirotonit alţi episcopi după unele dispute cu Vaticanul. Aceste linii continuă să existe din cauza modului mult mai mecanic de înţelegere a succesiunii apostolice din Biserica Romano-Catolică—adică dacă un episcop "valid" hirotoneşte un bărbat folosind ritualul adecvat, atunci şi acesta este un episcop "valid", chiar dacă nu este un practicant de nici un fel al credinţei. În schimb, ortodocşii consideră imposibilă existenţa episcopilor vagantes, deoarece episcopatul nu poate exista decât în interiorul Bisericii.

Comportament

Mulţi episcopi vagantes continuă să-şi numească biserica folosind termeni ca ortodox, catolic, apostolic sau oricare alt nume istoric folosit de Biserică. Încercarea de a le găsi rădăcinile, separarea unui grup de altul sau chiar pur şi simplu identificarea lor ca fiind episcopi vagantes poate fi un subiect dificil, în special pentru că aceste grupuri par să fie afectate de schisme interne şi schimbări de nume. Adesea, o indicaţie preţioasă o constituie pagina web a acestor grupuri care prezintă adesea o listă a presupusei lor succesiuni apostolice afişate proeminent în faţă şi/sau insistenţa accentuată referitoare la proprietatea legală a diferitelor mărci înregistrate (de obicei numele grupului).

În vremurile noastre, unele din liniile importante de episcopi vagantes îşi trasează succesiunea de la A. H. Mathew (demis de catolicii de rit vechi), J. R. Vilatte (Romano-Catolic, apoi catolic de rit vechi cu o presupusă hirotonire de la un episcop sirian ne-calcedonian) şi de la Aftimios Ofiesh, un episcop sirian din secolul XX care a slujit sub omoforul Bisericii Ruse din America, şi care încetase să fie episcop (prin depunere, pensionare sau demisie indiferent) după ce se căsătorise cu o femeie de sub păstorirea sa. Un alt semn care denunţă aceste grupuri este prezentarea de documente ample care insistă asupra "canonicităţii."

Alte subiecte

• Mulţi oameni au pretins că au fost hirotoniţi ca episcopi deşi actul hirotonirii în sine este pus sub semnul întrebării, dar acest lucru constituie un subiect separat.
• În plus, episcopi aparţinând grupurilor care sunt în schismă (nu sunt în comuniune deplină) cu Biserica sau sunt suspendaţi de la împreună slujire nu sunt episcopi vagantes deoarece hirotonirea lor ca episcopi a fost în mod clar în regulă, iar ruperea comuniunii poate fi, uneori, doar temporară.
• Multe grupuri (apusene, schismatice, în special cu descendenţă anglicană) ţin la distincţia tradiţională/scolastică romano-catolică dintre hirotonirile licite şi cele valide, pretinzând legitimitate prin istoricul hirotonirilor. În general, Biserica Ortodoxă nu agrează această distincţie. Hirotonirea episcopală este validă şi legală (ca să folosim terminologia scolastică) doar când este în comuniune cu celelalte biserici ortodoxe din lume. Cu toate acestea, există o anumită flexibilitate a interpretării în unele cazuri de schismă. (Deosebirea romano-catolică poate fi văzută ca o încercare de a aduce ordine canonică în "zonele gri" ale eclesiologiei).

Vezi şi

• Biserici ortodoxe independente

Izvoare

• Wikipedia:Episcopi vagantes
• The Oxford Dictionary of the Christian Church, 3rd ed., pp. 555, 1054, 1698

Legături externe

• Religious Groups That Use 'Orthodox' in Their Names But Are Not Canonical Eastern Orthodox Churches - A very helpful, comprehensive but not exhaustive page from Al Green's website
• Ind-Movement.org, "Your Complete Guide to the World of Autocephalous ('Independent-Movement') Churches in the Apostolic Succession"
• Unofficial Home Page of The One Holy Catholic and Apostolic Church
• Independent Movement Database
• Autocephalous Society of Bishops
• Database of Autocephalous Bishops