Modificări

'''Episcopul vicar''' (sau auxiliar) este un cleric [[cler]]ic [[Hirotonie|hirotonit ]] în treapta episcopatului fără a avea o funcţie funcție administrativă proprie, ci desfăşurândudesfășurându-şi și activitatea sub autoritatea unui [[episcop]], [[arhiepiscop]], [[mitropolit ]] sau [[patriarh]], ca ajutor al acestuia în activităţile activitățile canonice şi și administrative. În [[Biserica Ortodoxă Română]], vicarul unei arhiepiscopii poartă numele de episcop vicar, iar vicarul unei episcopii se numeşte numește ''arhiereu vicar''.

De regulă, la hirotonie episcopului vicar i se adaugă în [[Titlurile sfinților|titulatură şi ]] și numele unui oraş oraș sau regiuni din teritoriul eparhial al episcopiei unde va activa (de exemplu: ''PS Vasile SomeşanulSomeșanul'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului şi și Clujului, iar o excepţie excepție de la această regulă: ''PS [[Marc NemţeanulNemțeanul]]'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale). Această menţionare menționare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicţie jurisdicție administrativă sau canonică asupra oraşului orașului sau regiunii respective.

Acordarea unui unei titulaturi ce se referă la un oraş oraș sau o regiune ce nu se află în administrarea [[Chiriarh|episcopului eparhiot ]] se consideră a fi un act necanonic. Pentru a trece peste această problemă, de multe ori se apelează la un artificiu, ca de exemplu hirotonirea unor episcopi pe seama unor scaune eparhiale istorice, care nu se află însă în teritoriul administrat de către episcopul eparhiot.

În vechime mai exista şi și '''[[horepiscop|horepiscopul]]''' (sau episcopul de ţarățară), care se asemăna în funcţii funcții episcopului vicar modern, dar aşa așa după cum se deduce şi și din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de oraşele orașele de reşedinţă reședință ale episcopilor eparhioţieparhioți, fiind sub jurisdicţia şi jurisdicția și conducerea acestora. În mod tradiţionaltradițional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar îşi își putea exercita celelalte funcţii şi funcții și îndatoriri episcopale. Se crede că acest tip de episcopat s-a dezvoltat şi funcţionat și funcționat mai ales în Imperiul Roman, pe teritoriul actual al României. Această funcţie funcție a încetat a mai fi folosită după secolul al XIII-lea.