Episcop vicar: Diferență între versiuni
m (traducere) |
RappY (Discuție | contribuții) (Adăugare mențiune despre originea obiceiului titulaturii menționate) |
||
| (Nu s-au afișat 4 versiuni intermediare efectuate de alți 3 utilizatori) | |||
| Linia 1: | Linia 1: | ||
| − | '''Episcopul vicar''' (sau auxiliar) este un | + | '''Episcopul vicar''' (sau auxiliar) este un [[cler]]ic [[Hirotonie|hirotonit]] în treapta episcopatului fără a avea o funcție administrativă proprie, ci desfășurându-și activitatea sub autoritatea unui [[episcop]], [[arhiepiscop]], [[mitropolit]] sau [[patriarh]], ca ajutor al acestuia în activitățile canonice și administrative. În [[Biserica Ortodoxă Română]], vicarul unei arhiepiscopii poartă numele de episcop vicar, iar vicarul unei episcopii se numește ''arhiereu vicar''. |
| − | |||
| − | |||
| − | + | De regulă<ref>Această regulă a fost introdusă în țările române de [[Legea organică din 1872]].</ref>, la hirotonie episcopului vicar i se adaugă în [[Titlurile sfinților|titulatură]] și numele unui oraș sau regiuni din teritoriul eparhial al episcopiei unde va activa (de exemplu: ''PS Vasile Someșanul'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar o excepție de la această regulă: ''PS [[Marc Nemțeanul]]'', Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale). | |
| + | Această menționare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicție administrativă sau canonică asupra orașului sau regiunii respective. | ||
| − | + | Acordarea unei titulaturi ce se referă la un oraș sau o regiune ce nu se află în administrarea [[Chiriarh|episcopului eparhiot]] se consideră a fi un act necanonic. Pentru a trece peste această problemă, de multe ori se apelează la un artificiu, ca de exemplu hirotonirea unor episcopi pe seama unor scaune eparhiale istorice, care nu se află însă în teritoriul administrat de către episcopul eparhiot. | |
| − | |||
| + | În vechime mai exista și '''[[horepiscop|horepiscopul]]''' (sau episcopul de țară), care se asemăna în funcții episcopului vicar modern, dar așa după cum se deduce și din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de orașele de reședință ale episcopilor eparhioți, fiind sub jurisdicția și conducerea acestora. În mod tradițional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar își putea exercita celelalte funcții și îndatoriri episcopale. | ||
| + | Se crede că acest tip de episcopat s-a dezvoltat și funcționat mai ales în Imperiul Roman, pe teritoriul actual al României. Această funcție a încetat a mai fi folosită după secolul al XIII-lea. | ||
| + | == Note == | ||
| + | <references /> | ||
{{Cler/lat}} | {{Cler/lat}} | ||
| + | |||
| + | == A se vedea și == | ||
| + | * [[Legea organică din 1872]] | ||
| + | |||
| + | |||
[[Categorie:Episcopi]] | [[Categorie:Episcopi]] | ||
[[Categorie:Cler]] | [[Categorie:Cler]] | ||
[[en:Auxiliary bishop]] | [[en:Auxiliary bishop]] | ||
Versiunea curentă din 6 aprilie 2024 21:32
Episcopul vicar (sau auxiliar) este un cleric hirotonit în treapta episcopatului fără a avea o funcție administrativă proprie, ci desfășurându-și activitatea sub autoritatea unui episcop, arhiepiscop, mitropolit sau patriarh, ca ajutor al acestuia în activitățile canonice și administrative. În Biserica Ortodoxă Română, vicarul unei arhiepiscopii poartă numele de episcop vicar, iar vicarul unei episcopii se numește arhiereu vicar.
De regulă[1], la hirotonie episcopului vicar i se adaugă în titulatură și numele unui oraș sau regiuni din teritoriul eparhial al episcopiei unde va activa (de exemplu: PS Vasile Someșanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului, iar o excepție de la această regulă: PS Marc Nemțeanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române a Europei Occidentale). Această menționare în titulatură este pur onorifică, vicarul neavând nici o jurisdicție administrativă sau canonică asupra orașului sau regiunii respective.
Acordarea unei titulaturi ce se referă la un oraș sau o regiune ce nu se află în administrarea episcopului eparhiot se consideră a fi un act necanonic. Pentru a trece peste această problemă, de multe ori se apelează la un artificiu, ca de exemplu hirotonirea unor episcopi pe seama unor scaune eparhiale istorice, care nu se află însă în teritoriul administrat de către episcopul eparhiot.
În vechime mai exista și horepiscopul (sau episcopul de țară), care se asemăna în funcții episcopului vicar modern, dar așa după cum se deduce și din nume, a deservit mai ales zonele rurale mai depărtate de orașele de reședință ale episcopilor eparhioți, fiind sub jurisdicția și conducerea acestora. În mod tradițional, nu avea autoritatea de a hirotoni, dar își putea exercita celelalte funcții și îndatoriri episcopale. Se crede că acest tip de episcopat s-a dezvoltat și funcționat mai ales în Imperiul Roman, pe teritoriul actual al României. Această funcție a încetat a mai fi folosită după secolul al XIII-lea.
Note
- ↑ Această regulă a fost introdusă în țările române de Legea organică din 1872.
| Acest articol face parte din seria Cler |
| |||||||||||||||||||||||||
|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|---|
| ||||||||||||||||||||||||||
