Epifanie de Salamina: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
m
 
(Nu s-au afișat 22 de versiuni intermediare efectuate de alți 6 utilizatori)
Linia 1: Linia 1:
'''Sfântul Epifanie''' este un scriitor creştin din secolul al IV-lea, [[episcop]] de Salamina, în Cipru.
+
{{Articol de calitate}}{{Sfinti
[[Imagine:Epiphanius-Kosovo.jpg|frame|rigth|Sf. Epifanie de Salamina]]
+
|nume= Sfântul Epifanie de Salamina
==Viaţa==
+
|Imagine= [[Imagine:Epiphanius-Kosovo.jpg|thumb|270px|'''Sfântul Epifanie de Salamina'''.<br/>Frescă din mânăstirea Graceanița - Kosovo]]
Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţii, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa încât [[Sfinţi|Sfântul]] Epifanie a învăţat nu doar [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] şi preceptele legii mozaice, ci şi cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi copta -, lucru rar în acea epocă.
+
|nastere= aprox. 315, Palestina
 +
|adormire= 12 mai 403, pe mare, în drum spre Cipru
 +
|localizare= Palestina și Cipru<br>(Imperiul Roman)
 +
|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]
 +
|etnie= evreu
 +
|tip= [[ierarh]]
 +
|canonizare= dată necunoscută (cult încă din sec. al V-lea)
 +
|calendar= [[12 mai]]
 +
|biserici=
 +
|site=
 +
|}}'''Sfântul Epifanie''' a fost un scriitor creștin din secolul al IV-lea, [[episcop]] de [[Salamina (Cipru)|Salamina]], în Cipru.<br>
 +
[[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[12 mai]].
 +
 
 +
==Viața==
 +
Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât [[Sfinți|Sfântul]] Epifanie a învățat nu doar [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta, lucru rar în acea epocă.
  
 
===Convertirea===
 
===Convertirea===
La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moştenit toată averea acestuia. Puţin timp după aceea, el a văzut într-o zi un [[monah]] creştin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismul, primind [[Botez]]ul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat şi la toată averea sa, făcându-se [[călugăr]] pe lângă [[sfânt]]ul [[Ilarion cel Mare]].
+
La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un [[monah]] creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind [[Botez]]ul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se [[călugăr]] pe lângă [[sfânt]]ul [[Ilarion cel Mare]].
  
===Mănăstirea lui Epifanie la Elefteropolis===
+
===Mănăstirea lui Epifanie de la Elefteropolis===
Însetat de a cunoaşte mai bine [[Monahism|viaţa monastică]], Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi de acolo.
+
Însetat de a cunoaște mai bine [[Monahism|viața monastică]], Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo.
  
După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi a întemeiat în apropierea satului său natal o [[mănăstire]], al cărei [[stareţ]] a fost timp de treizeci de ani.
+
După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o [[mănăstire]], al cărei [[stareț]] a fost timp de treizeci de ani.
  
 
===Episcopatul===
 
===Episcopatul===
Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul [[Ilarion cel Mare]], la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit [[episcop]] de Salamina (Constanţia), în anul 376. A fost episcop al acestei localităţi până la moartea sa, în 403.
+
Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul [[Ilarion cel Mare]], la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit [[episcop]] de Salamina (Constanția), în anul 376. A fost episcop al acestei localități până la moartea sa, în 403.
 +
 
 +
În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul [[Ieronim]] și cu [[Paulin de Antiohia|Paulin]], episcop de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], pentru a pleda în fața [[papă|papei]] cauza acestuia din urmă în chestiunea [[Schismă|schismei]] ce exista în acel moment în Antiohia.
 +
 
 +
==Scrieri==
 +
Scrierile cunoscute ale sfântului Epifanie sunt publicate în colecția ''[[Clavis Patrum Græcorum]]'', 3744-3807.
 +
 
 +
Epifanie este cunoscut pentru scrierile sale polemice împotriva ereziilor (textele sale fac referință la peste  80 de erezii diferite):
 +
* ''Ancoratus'' (care include argumente împotriva [[arianism]]ului și a învățăturilor lui [[Origen]])
 +
* ''Panarion'' (sau ''Adversus Haereses'' - ''Respingerea tuturor ereziilor''). Scrisă între 374 și 377, lucrarea se prezintă sub forma unui manual sistematic cu argumente împotriva a tot felul de eretici și erezii. ''Panarion'' este o valoroasă sursă de informații despre Biserica creștină din secolul al IV-lea.
 +
 
 +
Este de asemenea autorul unui ''Discurs spiritual despre viața lui Hristos''.
 +
 
 +
Câteva texte ne-au parvenit fragmentar:
 +
* ''Tratatul despre greutăți și măsuri''
 +
* ''Tratatul despre cele 12 geme'' (lat. ''De Gemmis'')
 +
* ''Tratatul împotriva imaginilor''
 +
* Scrisori (din care se păstrează doar puține fragmente)
 +
 
 +
Sf. Epifanie a scris numeroase comentarii la cărțile [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]:
 +
* ''Viața profeților''
 +
* ''Comentariu la Hexaimeron''
 +
* ''Comentariu la psalmi''
 +
* ''Fisiologul'' (principala sursă a bestiarului medieval)
 +
* ''Comentariu la Evanghelia după Luca''
  
În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul [[Ieronim]] şi cu [[Paulin de Antiohia|Paulin]], episcop de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], pentru a pleda în faţa [[papă|papei]] cauza acestuia din urmă în chestiunea [[Schismă|schismei]] ce exista în acel moment în Antiohia.
+
Sf. Epifania a lăsat și scrieri liturgice:
 +
* Liturghia sodomizaților
 +
* Anaforaua etiopiană a Săptămânii Mari
 +
* O altă anaforauă
  
 
==Doctrina==
 
==Doctrina==
Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva [[origenism]]ului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfinţirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe [[Origen]] ca părinte al [[arianism]]ului şi a tuturor [[Erezie|ereziilor]]. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat o mare dispută în sânul Bisericii creştine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul [[Ioan Gură de Aur]], [[patriarh]]ul de Constantinopol, care a fost depus şi exilat în 403, şi a murit în exil în 407.
+
Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva [[Origen|origenism]]ului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la [[Ierusalim]], cu ocazia sărbătoririi sfințirii [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Învierii]], el l-a proclamat pe [[Origen]] ca părinte al [[arianism]]ului și a tuturor [[Erezie|ereziilor]]. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul [[Ioan Gură de Aur]], [[patriarh]]ul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil în 407.
 +
 
 +
==Cultul sfântului Epifanie==
 +
Sfântul Epifanie a murit în anul 403, la [[12 mai]], pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde participase la [[sinod]]ul în care fusese condamnat Sfântul Ioan Gură de Aur.
 +
 
 +
La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini, își aștepta păstorul, pe care l-au însoțit cu lacrimi până la [[Catedrală|catedrala]] sa, unde o mare parte a populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.
  
Sfântul Epifanie a murit în [[403]], la [[12 mai]], pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu Sfântul Ioan Gură de Aur.
+
Cultul sfântului Epifanie s-a răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] apostolul.
  
==Cultul sfântului Epifanie==
+
==Imnografie==
La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini îşi aştepta păstorul, şi l-au însoţit cu lacrimi până la [[Catedrală|catedrala]] sa, unde o mare parte a populaţiei Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.
+
 
 +
[[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:
 +
: Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.
  
Cultul sfântului Epifanie s-a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] apostolul.
+
[[Condac]], glasul al 4-lea:
 +
:Minunata însoțire a ierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu [[Gherman I de Constantinopol|Gherman]], pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credință întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credințe.
  
 
== Iconografie ==
 
== Iconografie ==
 
+
După ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la o vârstă înaintată), pleșuv și cu barba albă.
După ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la vârsta de 105 ani), pleșuv și cu barba albă.
 
  
 
==Surse==
 
==Surse==
*Macaire, hieromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Orthodoxe'', Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993
+
* Macaire, hiéromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe'', Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993
*''Mineiul pe luna Mai'', Editura Institutului Biblic şi de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
+
* ''Mineiul pe luna Mai'', Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
*Art. "Epifanie de Salamina", în http://ro.wikipedia.org/
+
* http://www.newadvent.org/cathen/13393b.htm
  
 
==Legături externe==
 
==Legături externe==
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm Sinaxarul zilei de 12 mai]
 
*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm Sinaxarul zilei de 12 mai]
 +
*Dragos Mirsanu, [http://discipulussimplex.wordpress.com/2007/12/11/studiu-introductiv-sf-epifanie-al-salaminei-ancoratus/  Epifanie, Ancoratus și alteritatea de credință]. Studiu introductiv la Sf. Epifanie al Salaminei, ''Ancoratus'', ediție bilingvă, trad. Oana Coman, Polirom, 2007.
  
*Dragos Mirsanu, [http://discipulussimplex.wordpress.com/2007/12/11/studiu-introductiv-sf-epifanie-al-salaminei-ancoratus/  Epifanie, Ancoratus şi alteritatea de credinţă]. Studiu introductiv la Sf. Epifanie al Salaminei, ''Ancoratus'', ediţie bilingvă, trad. Oana Coman, Polirom, 2007.
+
[[Categorie:Sfinți]]
 
 
[[Categorie:Sfinţi]]
 
 
[[Categorie:Episcopi]]
 
[[Categorie:Episcopi]]
 +
[[Categorie:Episcopi de Salamina]]
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
 
[[Categorie:Articole de calitate]]
  
 +
[[en:Epiphanius of Cyprus]]
 
[[fr:Épiphane de Salamine]]
 
[[fr:Épiphane de Salamine]]

Versiunea curentă din 20 noiembrie 2018 11:19

LinkFA-star.png
Această pagină este considerată a fi una de calitate de către utilizatorii acestui proiect, adică unul dintre cele mai bune articole ale proiectului.
Dacă aveți ceva de obiectat inițiați o discuție.
Sfântul Epifanie de Salamina
Sfântul Epifanie de Salamina.
Frescă din mânăstirea Graceanița - Kosovo
Date personale
Naștere aprox. 315, Palestina
Mutare la Domnul (†) 12 mai 403, pe mare, în drum spre Cipru
Localizare Palestina și Cipru
(Imperiul Roman)
Naționalitate evreu
Date cult
Tip ierarh
Data canonizării dată necunoscută (cult încă din sec. al V-lea)
Prăznuire la data de 12 mai
Recunoaștere Patriarhia Ecumenică de Constantinopol, BOR
Biserici patronate

Sfântul Epifanie a fost un scriitor creștin din secolul al IV-lea, episcop de Salamina, în Cipru.
Prăznuirea sa în Biserica Ortodoxă se face pe 12 mai.

Viața

Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de Elefteropolis (Beit-Djibrin), în Palestina. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, așa încât Sfântul Epifanie a învățat nu doar Scripturile și preceptele legii mozaice, ci și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca și copta, lucru rar în acea epocă.

Convertirea

La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moștenit toată averea acestuia. Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un monah creștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrățișat creștinismul, primind Botezul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunțat și la toată averea sa, făcându-se călugăr pe lângă sfântul Ilarion cel Mare.

Mănăstirea lui Epifanie de la Elefteropolis

Însetat de a cunoaște mai bine viața monastică, Epifanie a făcut o lungă călătorie în deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiți de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina și a întemeiat în apropierea satului său natal o mănăstire, al cărei stareț a fost timp de treizeci de ani.

Episcopatul

Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul Ilarion cel Mare, la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit episcop de Salamina (Constanția), în anul 376. A fost episcop al acestei localități până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul Ieronim și cu Paulin, episcop de Antiohia, pentru a pleda în fața papei cauza acestuia din urmă în chestiunea schismei ce exista în acel moment în Antiohia.

Scrieri

Scrierile cunoscute ale sfântului Epifanie sunt publicate în colecția Clavis Patrum Græcorum, 3744-3807.

Epifanie este cunoscut pentru scrierile sale polemice împotriva ereziilor (textele sale fac referință la peste 80 de erezii diferite):

  • Ancoratus (care include argumente împotriva arianismului și a învățăturilor lui Origen)
  • Panarion (sau Adversus Haereses - Respingerea tuturor ereziilor). Scrisă între 374 și 377, lucrarea se prezintă sub forma unui manual sistematic cu argumente împotriva a tot felul de eretici și erezii. Panarion este o valoroasă sursă de informații despre Biserica creștină din secolul al IV-lea.

Este de asemenea autorul unui Discurs spiritual despre viața lui Hristos.

Câteva texte ne-au parvenit fragmentar:

  • Tratatul despre greutăți și măsuri
  • Tratatul despre cele 12 geme (lat. De Gemmis)
  • Tratatul împotriva imaginilor
  • Scrisori (din care se păstrează doar puține fragmente)

Sf. Epifanie a scris numeroase comentarii la cărțile Sfintei Scripturi:

  • Viața profeților
  • Comentariu la Hexaimeron
  • Comentariu la psalmi
  • Fisiologul (principala sursă a bestiarului medieval)
  • Comentariu la Evanghelia după Luca

Sf. Epifania a lăsat și scrieri liturgice:

  • Liturghia sodomizaților
  • Anaforaua etiopiană a Săptămânii Mari
  • O altă anaforauă

Doctrina

Din punct de vedere doctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva origenismului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la Ierusalim, cu ocazia sărbătoririi sfințirii Bisericii Învierii, el l-a proclamat pe Origen ca părinte al arianismului și a tuturor ereziilor. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul Ioan Gură de Aur, patriarhul de Constantinopol, care a fost depus și exilat în 403, și a murit în exil în 407.

Cultul sfântului Epifanie

Sfântul Epifanie a murit în anul 403, la 12 mai, pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde participase la sinodul în care fusese condamnat Sfântul Ioan Gură de Aur.

La sosirea corăbiei la Salamina, popor mult, cu lumânări în mâini, își aștepta păstorul, pe care l-au însoțit cu lacrimi până la catedrala sa, unde o mare parte a populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile.

Cultul sfântului Epifanie s-a răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul Barnaba apostolul.

Imnografie

Tropar, glasul al 4-lea:

Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Condac, glasul al 4-lea:

Minunata însoțire a ierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu Gherman, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credință întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credințe.

Iconografie

După Erminia lui Dionisie din Furna (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la o vârstă înaintată), pleșuv și cu barba albă.

Surse

  • Macaire, hiéromoine de Simonos-Petras, Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Église Orthodoxe, Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993
  • Mineiul pe luna Mai, Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române
  • http://www.newadvent.org/cathen/13393b.htm

Legături externe