{{Articol de calitate}}{{Sfinti|nume= Sfântul Epifanie de Salamina|Imagine= [[Imagine:Epiphanius-Kosovo.jpg|thumb|270px|'''Sfântul Epifaniede Salamina''' este .<br/>Frescă din mânăstirea Graceanița - Kosovo]]|nastere= aprox. 315, Palestina|adormire= 12 mai 403, pe mare, în drum spre Cipru|localizare= Palestina și Cipru<br>(Imperiul Roman)|recunoastere= [[Patriarhia Ecumenică de Constantinopol]], [[Biserica Ortodoxă Română|BOR]]|etnie= evreu|tip= [[ierarh]]|canonizare= dată necunoscută (cult încă din sec. al V-lea)|calendar= [[12 mai]]|biserici= |site=|}}'''Sfântul Epifanie''' a fost un scriitor creştin creștin din secolul al IV-lea, [[episcop]] de [[Salamina (Cipru)|Salamina]], în Cipru.<br>[[Praznic|Prăznuirea]] sa în [[Biserica Ortodoxă]] se face pe [[12 mai]].

==ViaţaViața==Epifanie s-a născut în jurul anului 315 (sau, după alţiialții, 308) într-o familie modestă de evrei din satul Besanduc, nu departe de [[Elefteropolis]] (Beit-Djibrin) , în [[Palestina]]. La moartea tatălui său, copilul, orfan, a fost adoptat de un învăţător învățător al Legii iudaice, Trifon. Acesta i-a asigurat posibilitatea de a studia, aşa așa încât [[SfinţiSfinți|Sfântul]] Epifanie a învăţat învățat nu doar [[Sfânta Scriptură|Scripturile]] şi și preceptele legii mozaice, ci şi și cinci limbi - greaca, latina, ebraica, siriaca şi și copta -, lucru rar în acea epocă.

La moartea părintelui său adoptiv, sfântul Epifanie a moştenit moștenit toată averea acestuia. Puţin Puțin timp după aceea, el a văzut într-o zi un [[monah]] creştincreștin, Lucian, care vorbea cu un sărac. Cum nu avea bani, mohanul monahul a dat săracului haina ce o avea pe el. Mişcat Mișcat de gestul călugărului, Sfântul Epifanie a îmbrăţişat creştinismulîmbrățișat creștinismul, primind [[Botez]]ul de la episcopul locului, împreună cu sora sa vitregă. Mai apoi, el a renunţat şi renunțat și la toată averea sa, făcându-se [[călugăr]] pe lângă [[sfânt]]ul [[Ilarion cel Mare]].

===Mănăstirea lui Epifanie de la Elefteropolis===Însetat de a cunoaşte cunoaște mai bine [[Monahism|viaţa viața monastică]], Epifanie a făcut o lungă călătorie în deşertul deșertul Egiptului, ca să-i cunoască pe călugării renumiţi renumiți de acolo.

După patru ani de călătorii, Sfântul Epifanie s-a întors în Palestina şi și a întemeiat în apropierea satului său natal o [[mănăstire]], al cărei [[stareţstareț]] a fost timp de treizeci de ani.

Mai apoi a plecat în insula Cipru, unde l-a reîntâlnit pe sfântul [[Ilarion cel Mare]], la sfatul căruia a acceptat să fie hirotonit [[episcop]] de [[Salamina]] (ConstanţiaConstanția), în anul 376. A fost episcop al acestei localităţi localități până la moartea sa, în 403.

În anul 382, Sfântul Epifanie a făcut o altă călătorie, la Roma, împreună cu sfântul [[Ieronim]] şi și cu [[Paulin de Antiohia|Paulin]], episcop de [[Biserica Ortodoxă a Antiohiei|Antiohia]], pentru a pleda în faţa fața [[papă|papei ]] cauza acestuia din urmă în chestiunea [[Schismă|schismei]] ce exista în acel moment în Antiohia. ==Scrieri==Scrierile cunoscute ale sfântului Epifanie sunt publicate în colecția ''[[Clavis Patrum Græcorum]]'', 3744-3807. Epifanie este cunoscut pentru scrierile sale polemice împotriva ereziilor (textele sale fac referință la peste 80 de erezii diferite):* ''Ancoratus'' (care include argumente împotriva [[arianism]]ului și a învățăturilor lui [[Origen]])* ''Panarion'' (sau ''Adversus Haereses'' - ''Respingerea tuturor ereziilor''). Scrisă între 374 și 377, lucrarea se prezintă sub forma unui manual sistematic cu argumente împotriva a tot felul de eretici și erezii. ''Panarion'' este o valoroasă sursă de informații despre Biserica creștină din secolul al IV-lea.  Este de asemenea autorul unui ''Discurs spiritual despre viața lui Hristos''. Câteva texte ne-au parvenit fragmentar:* ''Tratatul despre greutăți și măsuri''* ''Tratatul despre cele 12 geme'' (lat. ''De Gemmis'')* ''Tratatul împotriva imaginilor''* Scrisori (din care se păstrează doar puține fragmente) Sf. Epifanie a scris numeroase comentarii la cărțile [[Sfânta Scriptură|Sfintei Scripturi]]:* ''Viața profeților''* ''Comentariu la Hexaimeron''* ''Comentariu la psalmi''* ''Fisiologul'' (principala sursă a bestiarului medieval)* ''Comentariu la Evanghelia după Luca'' Sf. Epifania a lăsat și scrieri liturgice:* Liturghia sodomizaților* Anaforaua etiopiană a Săptămânii Mari* O altă anaforauă

Din punct de vedere doctrinaldoctrinar, sfântul Epifanie din Salamina a fost un aprig luptător împotriva [[Origen|origenism]]ului. Astfel, în anul 393, luând cuvântul la [[Ierusalim]], cu ocazia sărbătoririi sfinţirii sfințirii [[Biserica Sfântului Mormânt (Ierusalim)|Bisericii Învierii]], el l-a proclamat pe [[Origen]] ca părinte al [[arianism]]ului şi și a tuturor [[Erezie|ereziilor]]. Acest cuvânt al sfântului Epifanie a declanşat declanșat o mare dispută în sânul Bisericii creştine creștine de la acea epocă. Principala victimă a acestei dispute a fost sfântul [[Ioan Gură de Aur]], [[patriarh]]ul de Constantinopol, care a fost depus şi și exilat în 403, şi și a murit în exil în 407.

==Cultul sfântului Epifanie==Sfântul Epifanie a murit în [[anul 403]], la [[12 mai]], pe corabia cu care se întorcea de la Constantinopol, unde a avut o întâlnire furtunoasă cu participase la [[sinod]]ul în care fusese condamnat Sfântul Ioan Gură de Aur.

==Cultul sfântului Epifanie==La sosirea corăbiei la [[Salamina]] , popor mult, cu lumânări în mâini îşi aştepta , își aștepta păstorul, şi pe care l-au însoţit însoțit cu lacrimi până la [[Catedrală|catedrala]] sa, unde o mare parte a populaţiei populației Ciprului a venit să-l venereze timp de 7 zile. Cultul sfântului Epifanie s-a răspândit cu repeziciune, iar mormântul său a rămas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Cipru, al cărei patron este, împreună cu sfântul [[Apostolul Barnaba|Barnaba]] apostolul. ==Imnografie== [[Tropar]], [[glas]]ul al 4-lea:: Dumnezeul Părinților noștri, care faci pururea cu noi după blândețile Tale, nu depărta mila Ta de la noi, ci, pentru rugăciunile lor, în pace ocârmuiește viața noastră.

Cultul sfântului Epifanie s[[Condac]], glasul al 4-lea::Minunata însoțire a raspândit cu repeziciune, iar mormântul său a ramas până azi unul din locurile de pelerinaj cele mai importante din insula Ciprului, al carei patron esteierarhilor să o lăudăm credincioșilor după datorie, împreună cu sfântul [[Apostolul BarnabaGherman I de Constantinopol|BarnabaGherman]] apostolul, pe dumnezeiescul Epifanie. Că aceștia au ars limbile celor fără de Dumnezeu și dogme preaînțelepte au vestit tuturor, celor ce cu dreaptă credință întru cântări laudă pururea marea taină a dreptei credințe.

 După ''Erminia'' lui [[Dionisie din Furna]] (ed. Sophia, București, pp. 152, 205), Sf. Epifanie trebuie reprezentat în veșminte episcopale, foarte bătrân (se săvârșește la vârsta de 105 anio vârstă înaintată), pleșuv și cu barba albă.

*Macaire, hieromoine hiéromoine de Simonos-Petras, ''Le Synaxaire. Vies des Saints de l'Eglise Église Orthodoxe'', Thessalonique: ΤΟ ΠΕΡΙΒΟΛΙ ΤΗΣ ΠΑΝΑΓΙΑΣ, vol. 4: Avril (16 au 30)-Mai-Juin, 1993*''Mineiul pe luna Mai'', Editura Institutului Biblic şi și de Misiune al Bisericii Ortodoxe Române*Art. "Epifanie de Salamina", în http://rowww.wikipedianewadvent.org/cathen/13393b.htm

*[http://www.calendar-ortodox.ro/luna/mai/mai12.htm Sinaxarul zilei de 12 mai]*Dragos Mirsanu, [http://discipulussimplex.wordpress.com/2007/12/11/studiu-introductiv-sf-epifanie-al-salaminei-ancoratus/ Epifanie, Ancoratus și alteritatea de credință]. Studiu introductiv la Sf. Epifanie al Salaminei, ''Ancoratus'', ediție bilingvă, trad. Oana Coman, Polirom, 2007.

[[Categorie:SfinţiSfinți]]