Epictet și Astion din Halmyris

Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul au vieţuit în secolul al III-lea, o parte din viaţa lor trăind-o pe teritoriul Dobrogei, fiind originari din Asia Mica.

Sfântul Mucenic Epictet s-a născut din părinţi creştini, arătând de mic o mare râvnă pentru Sfintele Evanghelii, iar mai apoi, dorind să slujească lui Hristos pentru totdeauna, şi-a părăsit casa şi părinţii şi s-a facut monah într-una din mănăstirile provinciei romane Frigia (din Asia Mică), învrednicindu-se de darul preoţiei, devenind un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. În calitatea sa de preot, Epictet a convertit la creştinism mulţi frigieni, printre aceştia botezându-l în credinţa lui Hristos şi pe Astion. Urmându-i "botezătorului" său, Astion a lăsat cele lumeşti, luând calea spre Hristos, călugărindu-se şi el asemeni părintelui său duhovnicesc, Epictet.

Ducând o viaţa curată şi evlavioasă,Dumnezeu a răsplătit pe preotul Epictet cu darul facerii de minuni. Astfel, nu de putine ori, prin puterea rugaciunilor, preotul Epictet putea deschide ochii orbilor, vindeca leproşii şi ologii şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.

În jurul anului 290, cei doi ai venit în provincia romană Sciţia Minor, propovăduind cu mult curaj Evanghelia lui Hristos în cetatea Halmyris (cetate ce se afla pe teritoriul actualei localităţi Murighiol din Dobrogea) şi convertind la credinţa creştinească un mare număr de păgâni. Ajunşi aici şi ducând o viaţă curată în slujba lui Dumnezeu, cei doi au fost învredniciţi cu acelaşi dar al facerii de minuni, având o deosebită putere asupra diavolului.

Auzind acestea, guvernatorul provinciei, Latronianus, a poruncit ca cei doi să fie întemniţaţi, chinuindu-i cumplit pentru a se lepăda de Hristos. Văzând însă că cei doi nu renunţă la credinţa lor în Hristos, guvernatorul a ordonat să li se taie capetele, cei doi primind martiriul în oraşul Halmyris, făcându-li-se zi de pomenire în întreaga biserică creştină în data de 8 iulie.

În actul martiric al Sfinţilor Mucenici Epictet si Astion se spune că după decapitare trupurile celor doi erau albe ca zăpada şi că cei bolnavi, suferinzi sau plini de griji, dacă le sărutau cu credinţă şi cu evlavie se atingeau de ele, primeau ajutor şi vindecare.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înţelept şi pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.

Condac (din Canonul Sf. Epictet şi Astion):

Din cer aţi luat dumnezeiescul dar şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi sfeşnice prealuminate în calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi, tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Legături externe

• Slujba Sf. Epictet şi Astion, pe situl Mănăstirii Dervent