Epictet și Astion din Halmyris: Diferență între versiuni

De la OrthodoxWiki
Salt la: navigare, căutare
(Martiriul)
(Viaţa)
Linia 4: Linia 4:
  
 
==Viaţa==
 
==Viaţa==
Sfântul Mucenic Epictet s-a născut din părinţi creştini, arătând de mic o mare râvnă pentru Sfintele [[Evanghelie|Evanghelii]], iar mai apoi, dorind să slujească lui Hristos pentru totdeauna, şi-a părăsit casa şi părinţii şi s-a facut [[monah]] într-una din [[mănăstire|mănăstirile]] provinciei romane ''Frigia'' (din Asia Mică), învrednicindu-se de darul preoţiei, devenind un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. În calitatea sa de preot, Epictet a convertit la creştinism mulţi frigieni, printre aceştia botezându-l în credinţa lui [[Hristos]] şi pe Astion. Urmându-i "botezătorului" său, Astion a lăsat cele lumeşti, luând calea spre [[Hristos]], [[călugăr]]indu-se şi el asemeni părintelui său duhovnicesc, Epictet.
+
Sfântul Mucenic Epictet s-a născut din părinţi creştini, arătând de mic o mare râvnă pentru Sfintele [[Evanghelie|Evanghelii]], iar mai apoi, dorind să slujească lui Hristos pentru totdeauna, şi-a părăsit casa şi părinţii şi s-a facut [[monah]] într-una din [[mănăstire|mănăstirile]] provinciei romane ''Frigia'' (din Asia Mică), învrednicindu-se de darul preoţiei, devenind un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. În calitatea sa de preot, Epictet a convertit la creştinism mulţi frigieni, printre aceştia botezându-l în credinţa lui [[Hristos]] şi pe Astion.
 +
Acesta era un tânăr chipeş, nepot al unui senatorul roman, Iulian. Astion fusese păgân, ca şi părinţii săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet şi ascultându-i cuvintele pline de înţelepciune, a trecut la creştinism. Urmându-i "botezătorului" său, Astion a lăsat cele lumeşti, luând calea spre [[Hristos]], [[călugăr]]indu-se şi el asemeni părintelui său duhovnicesc, Epictet.
  
 
Ducând o viaţa curată şi evlavioasă, Dumnezeu l-a răsplătit pe preotul Epictet cu darul facerii de minuni. Astfel, nu de puţine ori, prin puterea rugăciunilor, preotul Epictet putea deschide ochii orbilor, vindeca leproşii şi ologii şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.
 
Ducând o viaţa curată şi evlavioasă, Dumnezeu l-a răsplătit pe preotul Epictet cu darul facerii de minuni. Astfel, nu de puţine ori, prin puterea rugăciunilor, preotul Epictet putea deschide ochii orbilor, vindeca leproşii şi ologii şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.

Versiunea de la data 21 iunie 2010 07:05

Sfinţii mucenici Epictet şi Astion

Sfinţii Mucenici Epictet preotul şi Astion monahul au vieţuit şi au pătimit pentru Hristos în secolul al III-lea, o parte din viaţa lor trăind-o pe teritoriul Dobrogei de azi, ei fiind originari din Asia Mică. Prima menţiune scrisă, privind martiriul unor creştini pe teritoriul României de azi, se referă la moartea lor din anul 290.
Biserica Ortodoxă Română îi prăznuieşte pe data de 8 iulie.

Viaţa

Sfântul Mucenic Epictet s-a născut din părinţi creştini, arătând de mic o mare râvnă pentru Sfintele Evanghelii, iar mai apoi, dorind să slujească lui Hristos pentru totdeauna, şi-a părăsit casa şi părinţii şi s-a facut monah într-una din mănăstirile provinciei romane Frigia (din Asia Mică), învrednicindu-se de darul preoţiei, devenind un neobosit propovăduitor al Evangheliei lui Hristos. În calitatea sa de preot, Epictet a convertit la creştinism mulţi frigieni, printre aceştia botezându-l în credinţa lui Hristos şi pe Astion. Acesta era un tânăr chipeş, nepot al unui senatorul roman, Iulian. Astion fusese păgân, ca şi părinţii săi, dar întâlnindu-se cu preotul Epictet şi ascultându-i cuvintele pline de înţelepciune, a trecut la creştinism. Urmându-i "botezătorului" său, Astion a lăsat cele lumeşti, luând calea spre Hristos, călugărindu-se şi el asemeni părintelui său duhovnicesc, Epictet.

Ducând o viaţa curată şi evlavioasă, Dumnezeu l-a răsplătit pe preotul Epictet cu darul facerii de minuni. Astfel, nu de puţine ori, prin puterea rugăciunilor, preotul Epictet putea deschide ochii orbilor, vindeca leproşii şi ologii şi scotea duhurile necurate din cei îndrăciţi.

Martiriul

În jurul anului 290, cei doi ai venit în provincia romană Sciţia Minor, propovăduind cu mult curaj Evanghelia lui Hristos în cetatea Halmyris şi convertind la credinţa creştinească un mare număr de păgâni. Ajunşi aici şi ducând o viaţă curată în slujba lui Dumnezeu, cei doi au fost învredniciţi cu acelaşi dar al facerii de minuni, având o deosebită putere asupra diavolului.
Cetatea Halmyris se afla în Dobrogea, pe teritoriul actualului sat Dunavăţul de Jos, comuna Murighiol, judeţul Tulcea. Ruinele sale se mai pot vedea şi astăzi, pe malul lacului Reazelm, nu departe de braţul Sf. Gheorghe al Dunării.

Auzind despre faptele celor doi, guvernatorul provinciei, Latronianus, a poruncit ca Epictet şi Astion să fie întemniţaţi, chinuindu-i cumplit pentru a se lepăda de Hristos. Deşi nu începuse încă Marea Persecuţie împotriva creştinilor, Latronianus dorea, prin aceste fapte, să se remarce în faţa împăratului Diocleţian. Văzând că cei doi nu renunţă la credinţa lor în Hristos, guvernatorul a ordonat să li se taie capetele, cei doi primind martiriul în oraşul Halmyris, la data de 8 iulie 290, când este şi ziua lor de pomenire. Ei sunt cei mai vechi martiri de pe teritoriul României de azi, despre care există informaţii scrise amănunţite.

În actul martiric al Sfinţilor Mucenici Epictet şi Astion (păstrat astăzi doar într-o copie din secolul al XV-lea, aflată în arhiva Bisericii Mântuitorului din Utrecht, Olanda) se spune că după decapitare trupurile celor doi erau albe ca zăpada şi că cei bolnavi, suferinzi sau plini de griji, dacă le sărutau cu credinţă şi cu evlavie se atingeau de ele, primeau ajutor şi vindecare. Tot în legătură cu martiriul lor, în actul martiric respectiv se face referire la primul episcop al Tomisului, Evanghelicus, care a venit la Halmyris în acea perioadă.

Imnografie

Tropar, glasul 1:

Pe cei de o cinste cu Ermolae şi cu Pantelimon, pe Epictet – dascălul cel înţelept şi pe Astion – ucenicul cel mult râvnitor, veniţi toţi credincioşii să-i lăudăm, pe mucenicii lui Hristos şi podoaba Dobrogei, zicând: bucuraţi-vă, cei ce de-a pururi mijlociţi pentru sufletele noastre.

Condac (din Canonul Sf. Epictet şi Astion):

Din cer aţi luat dumnezeiescul dar şi tuturor v-aţi făcut izvor de tămăduiri şi sfeşnice prealuminate în calea mântuirii. În dar aţi luat, în dar daţi-ne nouă, sfinţilor mucenici şi doctori fără de arginţi, tămăduind rănile cele trupeşti şi sufleteşti ale celor ce săvârşesc cu dragoste sfântă pomenirea voastră.

Surse

Legături externe